Esdra 6:1-22

Apoi, regele Dárius a dat poruncă să se cerceteze în casa cărților unde se păstrau vistieriile Babilónului. S-a găsit la Ahméta, fortăreața provinciei Média, un sul. În el este scrisă această aducere-aminte: „În primul an al regelui Círus, regele Círus a dat poruncă cu privire la casa lui Dumnezeu din Ierusalím: «Casa să fie construită ca un loc unde se aduc jertfe; temeliile ei să fie puse trainic, înălțimea ei să fie de șaizeci de coți și lățimea ei să fie de șaizeci de coți. Să fie trei rânduri de pietre cioplite și un rând de lemn nou, iar costurile să fie plătite de casa regelui! Chiar și obiectele de aur și de argint ale casei lui Dumnezeu pe care le-a luat Nabucodonosór din templul de la Ierusalím și le-a adus la Babilón să fie date înapoi și să fie duse în templul din Ierusalím la locul lor și să le pui în casa lui Dumnezeu!». Acum, Tatnái, guvernatorul de dincolo de Râu, Șetár-Boznái și colegii voștri din Afarsác, care e dincolo de Râu, îndepărtați-vă de acolo! Lăsați să se construiască această casă a lui Dumnezeu! Guvernatorul iudeilor și bătrânii iudeilor să construiască această casă pe locul ei! Dau poruncă ce să faceți cu privire la bătrânii acestor iudei pentru construirea casei lui Dumnezeu: din bunurile regelui, din tributul de dincolo de Râu, să se dea acelor oameni cheltuielile, ca să nu se oprească! Să li se dea ceea ce au nevoie: viței, berbeci și miei pentru arderile de tot pentru Dumnezeul cerurilor, grâu, sare, vin și untdelemn, după cuvântul preoților care sunt în Ierusalím: să li se dea zi de zi, după necesitatea fiecărei zile, ca să aducă jertfe cu mireasmă plăcută Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața regelui și a fiilor lui! Dau poruncă pentru ca, dacă cineva va schimba acest cuvânt, să se scoată din casa lui o grindă și el să fie ridicat și spânzurat de ea, iar casa lui să devină o grămadă de gunoi pentru aceasta! Dumnezeul care a pus să locuiască numele lui acolo să răstoarne pe orice rege și popor care își va întinde mâna să schimbe sau să distrugă această casă a lui Dumnezeu care este în Ierusalím! Eu, Dárius, am dat poruncă: să fie împlinită cu grijă!”. Tatnái, guvernatorul de dincoace de Râu, Șetár-Boznái și colegii lor au făcut cu grijă astfel după cum trimisese [poruncă] regele Dárius. Bătrânii iudeilor au construit și au avut succes, după profeția lui Aggéu, profetul, și a lui Zaharía, fiul lui Ído. Au construit și au terminat, după porunca Dumnezeului lui Israél și după porunca lui Círus, a lui Dárius și a lui Artaxérxes, regele perșilor. Au terminat această casă în ziua a treia a lunii Adár, în al șaselea an al domniei regelui Dárius. Apoi, fiii lui Israél, preoții, levíții și ceilalți deportați au celebrat cu bucurie dedicarea acestei case a lui Dumnezeu. Au adus pentru dedicarea acestei case a lui Dumnezeu o sută de viței, două sute de berbeci, patru sute de miei și, ca jertfe pentru păcat pentru tot Israélul, doisprezece țapi, după numărul triburilor lui Israél. I-au pus pe preoți după grupele lor și pe levíți după împărțirile lor, pentru slujirea lui Dumnezeu la Ierusalím, după cum este scris în cartea lui Moise. Cei deportați au celebrat Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi. Preoții și levíții s-au purificat; toți s-au purificat și au înjunghiat Paștele pentru toți cei deportați, pentru frații lor preoți și pentru ei înșiși. Fiii lui Israél, întorși din captivitate, au mâncat împreună cu toți cei ce s-au separat de impuritatea popoarelor țării ca să-l caute pe Domnul Dumnezeul lui Israél. Au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Ázimelor timp de șapte zile, pentru că Domnul îi [umpluse] de bucurie și întorsese inima regelui Asíriei spre ei ca să îi încurajeze în lucrarea casei lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israél.