Exodul 16:4-35

Partajează

Exodul 16:4-35 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Atunci DOMNUL i-a spus lui Moise: Iată, voi face să plouă pâine din cer pentru voi; și poporul va ieși și va aduna o anumită cantitate în fiecare zi, ca să îi încerc, dacă vor umbla în legea mea, sau nu. Și se va întâmpla, că în a șasea zi vor pregăti ceea ce aduc înăuntru; și aceasta va fi de două ori mai mult decât adună zilnic. Și Moise și Aaron le-au spus tuturor copiilor lui Israel: Seara, veți cunoaște că DOMNUL v-a scos din țara Egiptului; Și dimineața, veți vedea gloria DOMNULUI; pentru aceea că el aude cârtirile voastre împotriva DOMNULUI; și ce suntem noi ca să cârtiți împotriva noastră? Și Moise a spus: Când DOMNUL va da carne să mâncați seara și dimineața pâine pe săturate, va fi semn că DOMNUL aude cârtirile voastre pe care le cârtiți împotriva lui; și ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva DOMNULUI. Și Moise i-a zis lui Aaron: Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: Apropiați-vă înaintea DOMNULUI; fiindcă el a auzit cârtirile voastre. Și s-a întâmplat, pe când Aaron vorbea întregii adunări a copiilor lui Israel, că au privit spre pustie și, iată, gloria DOMNULUI a apărut în nor. Și DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând: Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Vorbește-le, zicând: Veți mânca seara carne și dimineața veți fi săturați cu pâine; și veți cunoaște că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru. Și s-a întâmplat, că seara prepelițele au venit și au acoperit tabăra; și dimineața roua era întinsă de jur împrejurul oștirii. Și după ce roua care era întinsă s-a ridicat, iată, pe fața pustiei era ceva mărunt rotund, mic, precum bruma pe pământ. Și când copiii lui Israel au văzut-o, au spus unul altuia: Aceasta este mană, pentru că nu știau ce era. Și Moise le-a spus: Aceasta este pâinea pe care DOMNUL v-a dat-o să mâncați. Acesta este lucrul pe care DOMNUL l-a poruncit: Adunați din ea, fiecare conform cu mâncarea lui, un omer pentru fiecare om, conform cu numărul persoanelor voastre; luați fiecare pentru cei care sunt în corturile lui. Și copiii lui Israel au făcut așa și au adunat, unii mai mult, unii mai puțin. Și când au măsurat-o cu un omer, cel ce adunase mult nu avea nimic peste și cel ce a adunat puțin nu avea lipsă; au adunat fiecare conform cu mâncarea lui. Și Moise a spus: Să nu lase nimeni din aceasta până dimineața. Totuși nu au dat ascultare lui Moise; ci unii dintre ei au lăsat din aceasta până dimineața și a făcut viermi și s-a împuțit; și Moise s-a înfuriat pe ei. Și au adunat-o în fiecare dimineață, fiecare conform cu mâncarea lui; și când soarele se înfierbânta, atunci se topea. Și s-a întâmplat, că în a șasea zi au adunat de două ori mai multă pâine, doi omeri pentru un om; și toți conducătorii adunării au venit și i-au spus lui Moise. Iar el le-a spus: Aceasta este ceea ce DOMNUL a spus: Mâine este odihna sfântului sabat către DOMNUL; coaceți ceea ce aveți să coaceți astăzi și fierbeți ce aveți să fierbeți; și ce rămâne peste, puneți deoparte pentru voi ca să se păstreze până dimineața. Și au pus-o deoparte până dimineața, precum Moise a poruncit; și nu s-a împuțit, nici nu a fost vreun vierme în ea. Și Moise a spus: Mâncați-o astăzi; căci astăzi este un sabat către DOMNUL; astăzi nu o veți găsi în câmp. Șase zile o veți aduna; dar în ziua a șaptea, care este sabatul, nu va fi nimic în ea. Și s-a întâmplat, că au ieșit unii dintre oameni în ziua a șaptea să adune și nu au găsit nimic. Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Până când veți refuza să țineți poruncile mele și legile mele. Vedeți, pentru că DOMNUL v-a dat sabatul, de aceea vă dă în ziua a șasea pâinea pentru două zile; stați fiecare om la locul lui, să nu iasă nimeni din locul lui în ziua a șaptea. Așa că poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. Și casa lui Israel a pus numele acesteia, Mana; și era asemănătoare seminței de coriandru, albă; și gustul era asemănător turtei făcute cu miere. Și Moise a spus: Acesta este lucrul pe care DOMNUL îl poruncește: Umpleți un omer cu aceasta pentru a fi păstrată pentru generațiile voastre; ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din țara Egiptului. Și Moise i-a spus lui Aaron: Ia un vas și pune un omer plin cu mană în el și așază-l înaintea DOMNULUI, pentru a fi păstrat pentru generațiile voastre. Așa cum DOMNUL a poruncit lui Moise, așa Aaron l-a așezat înaintea Mărturiei, pentru a fi păstrat. Și copiii lui Israel au mâncat mana patruzeci de ani, până ce au ajuns într-o țară locuită; au mâncat mană, până ce au ajuns la granițele țării lui Canaan.

Exodul 16:4-35 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Iată, voi face să plouă pentru voi pâine din cer. Poporul va ieși afară și va aduna cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să‑l pun la încercare: va umbla sau nu după Legea Mea? În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor aduna în fiecare zi.” Moise și Aaron le‑au zis tuturor fiilor lui Israel: „Diseară veți înțelege că DOMNUL v‑a scos din țara Egiptului. Și mâine dimineață veți vedea slava DOMNULUI, pentru că v‑a auzit cârtirile împotriva Lui; dar ce suntem noi ca să cârtiți împotriva noastră?” Moise a zis: „DOMNUL vă va da diseară carne să mâncați, iar mâine dimineață pâine să vă săturați, căci DOMNUL a auzit cârtirile pe care le‑ați rostit împotriva Lui. Dar noi oare ce suntem? Nu împotriva noastră sunt cârtirile voastre, ci împotriva DOMNULUI.” Moise i‑a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: «Apropiați‑vă înaintea DOMNULUI, căci v‑a auzit cârtirile!»” Și pe când vorbea Aaron întregii adunări a fiilor lui Israel, ei s‑au uitat spre pustiu, și iată că slava DOMNULUI s‑a arătat în nor. DOMNUL i‑a spus lui Moise astfel: „Am auzit cârtirile fiilor lui Israel. Spune‑le: «În amurg veți avea carne de mâncat, și dimineața vă veți sătura de pâine. Și veți ști că Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.»” Seara au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața s‑a așternut un strat gros de rouă în jurul taberei. Când s‑a ridicat stratul de rouă, iată că pe fața pustiului era ceva mărunt ca niște fulgi, mărunt precum chiciura pe pământ. Fiii lui Israel au privit și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu știau ce este. Iar Moise le‑a zis: „Aceasta este pâinea pe care v‑o dă DOMNUL ca hrană. Iată ce a poruncit DOMNUL: «Fiecare dintre voi să adune cât îi trebuie pentru hrană, un omer de fiecare, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia pentru cei din cortul lui.»” Fiii lui Israel au făcut așa și au adunat unii mai mult, alții mai puțin. Apoi au măsurat‑o cu omerul, și cine adunase mai mult n‑avea nimic de prisos, iar cine adunase mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare adunase tocmai cât îi trebuia pentru hrană. Moise le‑a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineața.” Însă n‑au ascultat de Moise și s‑au găsit unii care au păstrat din ea până dimineața, dar a făcut viermi și s‑a împuțit. Moise s‑a mâniat pe ei. Astfel, dimineață de dimineață, fiecare aduna cât avea trebuință pentru hrană, iar când dogorea soarele se topea. În ziua a șasea au strâns de două ori mai multă hrană, adică doi omeri de fiecare, și toți conducătorii adunării au venit și i‑au spus lui Moise. Și Moise le‑a zis: „Așa a poruncit DOMNUL: «Mâine este ziua de odihnă, sabatul sfânt închinat DOMNULUI. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!»” Au lăsat‑o până dimineața, cum poruncise Moise, și nu s‑a împuțit, nici viermi n‑a făcut. Moise a zis: „Mâncați‑o azi, căci este sabatul închinat DOMNULUI; astăzi nu o veți găsi pe câmp. Să o adunați timp de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este sabatul, nu se va găsi.” În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să adune mană, și n‑au găsit. Atunci, DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Până când nu vreți să păziți poruncile și legile Mele? Vedeți că DOMNUL v‑a dat sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și nimeni să nu iasă din locul în care se găsește în ziua a șaptea!” Și poporul s‑a odihnit în ziua a șaptea. Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere. Moise a zis: „Astfel a poruncit DOMNUL: «Să se păstreze un omer de mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea cu care v‑am hrănit în pustiu, după ce v‑am scos din țara Egiptului.»” Și Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer de mană și așază‑l înaintea DOMNULUI, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri!” După porunca dată de DOMNUL lui Moise, Aaron l‑a așezat înaintea Chivotului Mărturiei, ca să fie păstrat. Fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într‑o țară locuită; mană au mâncat până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului.

Exodul 16:4-35 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.” Moise și Aaron le-au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară, veți înțelege că Domnul este Acela care v-a scos din țara Egiptului. Și mâine dimineață veți vedea slava Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?” Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, și mâine dimineață vă va da pâine să vă săturați, pentru că Domnul a auzit cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.” Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: «Apropiați-vă înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile!»” Și, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a arătat în nor. Domnul, vorbindu-i lui Moise, a zis: „Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: «Între cele două seri aveți să mâncați carne, și dimineața vă veți sătura de pâine și veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»” Seara au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra; și dimineața s-a așezat un strat gros de rouă în jurul taberei. Când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pământ. Copiii lui Israel s-au uitat la ea și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană. Iată ce a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.»” Israeliții au făcut așa; și au strâns unii mai mult, alții mai puțin. În urmă, o măsurau cu omerul, și cine strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineața!” N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineața, dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană. Și când venea căldura soarelui, se topea. În ziua a șasea au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și i-au spus lui Moise lucrul acesta. Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa: «Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!»” Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise, și nu s-a împuțit și n-a făcut viermi. Moise a zis: „Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp. Veți strânge timp de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.” În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit. Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Până când aveți de gând să nu păziți poruncile și legile Mele? Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește!” Și poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere. Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului.»” Și Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri!” După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului.

Exodul 16:4-35 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Voi face să plouă pâine din cer. Va fi necesar ca poporul să meargă zilnic și să își adune pâine numai pentru o zi. Astfel îi voi testa, ca să văd dacă vor trăi respectând legea Mea sau dacă o vor ignora. În a șasea zi, să rețină o cantitate dublă față de aceea adunată în fiecare dintre celelalte (cinci) zile.” Moise și Aaron le-au zis tuturor israelienilor: „În această seară veți ști că Iahve (este Cel care) v-a scos din Egipt. Mâine dimineață veți vedea gloria lui Iahve; pentru că El a auzit protestele voastre împotriva Lui. Și oare cine suntem noi, ca să vă suportăm aceste critici îndreptate împotriva noastră?” Moise a mai zis: „Veți ști că a acționat Iahve, când veți vedea cum vă va da seara carne, iar dimineața vă va oferi pâine din abundență! Noi nu suntem nimic în comparație cu Iahve care v-a auzit lamentările îndreptate împotriva Lui! Protestele voastre nu sunt formulate (doar) împotriva noastră, ci (în primul rând) împotriva lui Iahve!” Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israelienilor: «Apropiați-vă de Iahve; pentru că El a auzit protestele voastre!»” În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei au privit spre deșert. Atunci a fost vizibilă gloria lui Iahve în (acel) nor. Iahve i-a vorbit lui Moise astfel: „Am auzit plângerea israelienilor. Acum spune-le: «Între cele două seri veți avea carne; iar dimineața veți avea și pâine din abundență. Atunci veți ști că Eu sunt Dumnezeul vostru care se numește Iahve!»” În acea seară, au venit niște prepelițe care au acoperit tabăra. Dimineața, în jurul taberei era un strat de rouă. Când a dispărut roua, pe suprafața deșertului au rămas niște boabe mici ca de gheață. Când le-au văzut, israelienii nu au știut ce sunt; și-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?” Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Iahve ca să o mâncați. Iahve a poruncit ca fiecare om să adune cât îi trebuie pentru hrană. Această cantitate va fi de un omer pentru fiecare persoană, conform numărului celor din cortul fiecăruia. Să adunați această cantitate pentru fiecare persoană din cortul vostru.” Israelienii au procedat astfel: unii au adunat mai mult, iar alții mai puțin. După ce au măsurat cu omerul, au constatat că celui care adunase mai mult, nu i-a rămas în plus; iar cel care a adunase mai puțin, nu avea lipsă. Fiecare om a avut din ce adunase conform nevoilor lui. Moise le spusese să nu lase nimic din ce adunaseră (într-o zi); pentru că nu trebuia să rămână până dimineața. Dar ei nu l-au ascultat. Astfel, unii au păstrat o parte (din acele bobițe) până dimineața. Dar ce lăsaseră (în acea noapte), a făcut viermi și a mirosit foarte urât. Atunci Moise s-a supărat pe ei. În fiecare dimineață, israelienii adunau exact cât aveau nevoie. Atunci când soarele încălzea pământul, acea (materie pentru) pâine se topea. În a șasea zi, ei au adunat dublu: doi omeri pentru fiecare persoană. Toți conducătorii adunării au venit la Moise și l-au anunțat despre acest lucru. Atunci el le-a zis: „Iahve a poruncit astfel: «Mâine este o zi de odihnă – un Sabat sfânt pentru El. Să coaceți ce aveți de copt și să fierbeți ce aveți de fiert; iar tot ce vă rămâne (după ce veți mânca), să păstrați până dimineața.»” Ei au păstrat acea mâncare așa cum a poruncit Moise. Și au constatat că ea nu a mai mirosit urât și nu a mai făcut viermi. Moise le-a zis: „Mâncați-o azi; pentru că acum este Sabatul lui Iahve; astăzi nu veți găsi pâine pe câmp. Să adunați (această pâine) șase zile; dar să știți că în a șaptea, care este o zi de odihnă, ea nu va fi!” Totuși, unii oameni din popor au plecat să adune pâine și în a șaptea zi… Dar nu au găsit nimic! Iahve i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să respectați poruncile și legile Mele? Știți că Iahve v-a dat Sabatul; și astfel, în a șasea zi vă dă hrană pentru două zile. În a șaptea zi, orice om să rămână acolo unde este. Atunci, niciunul dintre voi să nu iasă din perimetrul locuinței lui.” Poporul s-a odihnit în a șaptea zi. Urmașii lui Israel a numit acea pâine venită din cer, „mană”. Ea era albă, asemănătoare seminței de coriandru, și avea gust de turtă cu miere. Moise le-a zis: „Aceasta este porunca lui Iahve: «Puneți separat un omer cu mană. El să fie păstrat pentru toate generațiile; pentru ca urmașii voștri să vadă pâinea cu care v-am hrănit în deșert, când v-am scos de pe teritoriul Egiptului!»” Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas și pune în el mana dintr-un omer plin. Acest vas să fie păstrat înaintea lui Iahve, pentru urmașii voștri.” Aaron l-a pus (apoi, mai târziu) în fața (tablelor) Declarației (lui Dumnezeu) ca să fie păstrat acolo, exact cum îi poruncise Iahve lui Moise. Israelienii au mâncat mană patruzeci de ani, până au ajuns într-o țară locuită. Ei s-au hrănit mâncând mană până au ajuns la marginea Canaanului.

Exodul 16:4-35 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Pâine voi face – negreșit – Din cer, să ploaie, în pustie. Poporul va putea să vie, Să strângă pâine. Fiecare, Atât doar, cât nevoie are Pentru o zi, pâine s-adune. La încercare îi voi pune, În acest fel, și voi vedea, De merg sau nu, în legea Mea. A șasea zi, când au să iasă Să strângă, vor lua acasă, De două ori mai multă mană Decât avut-au pentru hrană În zilele mai dinainte.” Poporului, aste cuvinte – Moise și-Aron – le-au spus apoi: „Acum, veți înțelege voi Și veți pricepe-n astă seară, În ce fel fosta-ți scoși din țară, Căci Dumnezeu a fost Acel Care l-a scos, pe Israel, Din a Egiptului robie. Când dimineața va să vie, Vedea-veți slava Domnului – Căci ați cârtit în contra Lui – Iar Dumnezeu v-a auzit. Dar ce suntem noi, de-ați cârtit, Cu toții împotriva noastră?” Moise a zis: „În fața voastră, Domnul – în astă seară chiar – Vă va da carne multă, iar În zori, aveți să căpătați Și pâine, să vă săturați. Căci Dumnezeu v-a auzit – În contra Lui – cum ați cârtit. Iată, vă-ntreb – acum – pe voi: Să-mi spuneți, cine suntem noi? Să știți dar, căci cârtirea voastră Nu se îndreaptă-n contra noastră, Ci împotriva Domnului.” Către Aron – fratele lui – Moise, apoi, a cuvântat: „Spune poporului, de-ndat: „Veniți să vă apropiați Și-n fața Domnului să stați, Căci Dumnezeu v-a auzit Cum împotrivă-I ați cârtit.” Pe când Aron vorbea astfel Copiilor lui Israel, Către pustiu, toți au privit. Plin de uimire, a zărit, Atunci, acel întreg popor, Slava lui Dumnezeu, în nor. Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că Eu am auzit Cârtirile lui Israel. Tu să le spui în acest fel: „Urmează două seri. Să știți Că între ele-o să primiți Carne, ca să vă săturați, Iar dimineață, căpătați Pâine. Atunci veți ști că Eu Sunt Domnul, al vost’ Dumnezeu. Când înserarea a venit, Tabăra s-a acoperit Cu prepelițe, iar – în zori – O rouă a căzut, din nori, Și-n jurul taberei – pe jos – S-a așezat, într-un strat gros. Atuncea când s-a risipit Roua, a fost acoperit Pustiul, cu ceva ce pare A fi grăunțe mici și care, Ca boabele de gheață sânt – Albe – întinse pe pământ. Fiii lui Israel priveau Mirați, în jur, și se-ntrebau: „Ce e aceasta? Ce să fie?” „Pâinea pe care, în pustie, Domnul vi-o dă, cum v-a promis, Pe săturate” – Moise-a zis. Apoi el, astfel, le-a vorbit: „Iată ce a mai poruncit Domnul, să faceți: „Adunați, Mana aceasta, să mâncați. Nu strângeți mult, ci fiecare, Să-și ia numai pentru mâncare. Deci fiecare-n acest fel, Să își adune, pentru el – Din astă mană – un omer. Iată acum, ce vă mai cer: Câte-un omer să adunați, Pentru toți cei cari sunt aflați În cortul vost’. Deci fiecare Are-un omer, pentru mâncare.” Israeliții au făcut Așa precum li s-a cerut. Unii au strâns mai multă mană, Iar alții mai puțină hrană. În urmă, ce s-a adunat, Cu un omer s-a măsurat. Cel ce a strâns hrană în plus, A dat apoi, al său surplus, La cel cari mai puțin aduse Și astfel nimeni nu avuse Ceva în plus, din acea mană – Și-asemeni, nici lipsă de hrană. Moise a cuvântat apoi: „Acuma, nimeni dintre voi, Nu trebuie-a lăsa nimic, Din ea, până în zori, vă zic.” Dar unii nu l-au ascultat, Și ceva mană au lăsat, Pe-a doua zi. Când au venit Ai zilei zori, s-a împuțit Mana și, viermi, ea a făcut. Când aste lucruri le-a văzut Moise, pe loc, s-a mâniat, Pe cei cari nu l-au ascultat. Apoi, n-a mai strâns nimenea, Mai mult decât îi trebuia, Căci de îndată ce-a venit Căldura, mana s-a topit. A șasea zi doar, fiecare, Mană a strâns, pentru mâncare, Întocmai cum s-a poruncit: Doar doi omeri, deci îndoit. Fruntașii din popor s-au dus Până la Moise și i-au spus Că au strâns mană și-au făcut Așa precum li s-a cerut. Moise, în urmă, le-a vorbit: „Domnul așa a poruncit: „Mâine e ziua de odihnă, În care toți veți sta în tihnă. Mâine e ziua de Sabat, Cari Domnului îi e-nchinat. Tot ceea ce, de copt, aveți Precum și ce să fierbeți, vreți, Azi faceți și să terminați, Căci mâine nu o să lucrați! Păstrați apoi, ce vă rămâne, Pe-a doua zi – deci, până mâne.” Așa cum Moise a cerut, Întreg poporul a făcut. În urmă, zorile-au venit, Iar mana nu s-a împuțit Și-asemeni, nici viermi n-a făcut, Ci-n stare bună s-a ținut. Moise a zis: „Azi s-o mâncați, Căci altă hrană nu aflați, Pe câmp, pentru că e Sabat. În șase zile, ne-ncetat, Veți strânge mană din pustie. A șaptea zi când va să vie, Voi, mană, n-o să mai găsiți, Căci e Sabat – așa să știți!” Totuși, atunci când a venit A șaptea zi, uni-au ieșit Și în pustie-au căutat Mană, din nou, dar n-au aflat. Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Cât va mai fi nesocotit Cuvântul Meu?! Și până când Mai aveți, oare, voi, de gând, Porunca, să nu-Mi ascultați Și legea să Mi-o încălcați?! Vedeți că Dumnezeu v-a dat, Acuma, ziua de Sabat. De-aceea, iată, ați primit, A șasea zi, mană-ndoit. Deci nimeni nu-și va părăsi Locul în cari se va găsi A șaptea zi, căutând mană, Căci a primit destulă hrană.” A șaptea zi, s-a odihnit Întreg poporul și-a găsit Un nume pentru acea hrană. De-atunci, a fost numită „mană”. Doar coriandrul, boabe, are, Cu forme asemănătoare Cu mana. Albă era ea, Iar gustul pe care-l avea, Asemeni e cu turta care – În aluat – și miere are. Moise a zis poporului: „Iată porunca Domnului: „Să se păstreze un omer, Umplut cu mana cea din cer, Pentru urmași, ca ei să știe Ce pâine v-am dat în pustie, Ca să aveți ce să mâncați, După ce-ați fost eliberați Din al Egiptului ținut.” Moise, apoi, grije-a avut Să-i spună lui Aron: „Să iei Un vas, în care pune-vei, Din mană, un omer pe care Ai să-l așezi, pentru păstrare – În fața Domnului – să fie Pentru urmașii ce-au să vie.” (Hrana aceea au numit-o „Mană”, căci ei, când au zărit-o Întâia dată, au strigat: „Man hu”, care a însemnat „Ce e aceasta?”, tălmăcit.) Aron, atuncea, a ieșit, După porunca Domnului Dată lui Moise – robul Lui – Și, mana, el a adunat-o, Preț de-un omer și-a așezat-o Lângă chivot, să se păstreze Pentru cei cari au să urmeze. Timpul s-a scurs necontenit, Și-ntreg poporul s-a hrănit Cu mană – după cum se știe – Patru decenii, în pustie, Până sosit-a în Canaan, Precum avuse Domnu-n plan.

Exodul 16:4-35 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri! Poporul să iasă și să adune în fiecare zi porția pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea! În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adunat, va fi de două ori mai mult decât ce vor aduna pentru fiecare zi”. Moise și Aaròn au zis către toți fiii lui Israél: „În seara aceasta veți cunoaște că Domnul v-a scos din țara Egiptului. Dimineață veți vedea gloria Domnului, pentru că a auzit murmurările voastre împotriva Domnului. Iar noi ce suntem că murmurați împotriva noastră?”. Moise a mai zis: „Domnul vă va da în seara [aceasta] carne să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, pentru că Domnul a auzit murmurările voastre cu care murmurați împotriva lui; căci ce suntem noi? Murmurările voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului”. Moise i-a zis lui Aaròn: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israél: «Apropiați-vă înaintea Domnului, căci a auzit murmurările voastre!»”. Pe când vorbea Aaròn întregii adunări a fiilor lui Israél, și-au întors [privirea] spre pustiu și, iată, gloria Domnului s-a arătat în nor! Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând: „Am auzit murmurările fiilor lui Israél. Spune-le: «Veți mânca diseară carne și dimineață vă veți sătura cu pâine; veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”. Seara au urcat prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineață era un strat de rouă în jurul taberei. Stratul de rouă s-a ridicat și, iată, pe suprafața pustiului era ceva mărunt, ca o crustă, ceva mărunt ca bruma pe pământ. Fiii lui Israél au văzut și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu știau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncați. Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie să mănânce, un ómer pentru fiecare, după numărul persoanelor; fiecare să ia pentru cei din cortul lui!»”. Fiii lui Israél au făcut așa și au adunat unul mai mult, altul mai puțin. Și măsurau cu ómerul; cel care adunase mai mult nu avea nimic de prisos, iar cel care adunase mai puțin nu ducea lipsă. Fiecare aduna cât îi trebuia să mănânce. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineață!”. Dar n-au ascultat de Moise și unii au lăsat din ea până dimineață; însă a făcut viermi și s-a stricat. Moise s-a mâniat pe ei. Adunau în fiecare dimineață, fiecare după cât îi trebuia pentru hrană; când soarele începea să dogorească, se topea. În ziua a șasea au adunat de două ori mai multă hrană, câte doi ómeri de fiecare. Toți capii adunării au venit și i-au făcut cunoscut lui Moise. El le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: «Mâine este zi de odihnă, un sabát sfânt pentru Domnul; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și strângeți tot ceea ce rămâne ca să fie păstrat până dimineață!»”. Au păstrat-o până dimineață, după cum poruncise Moise; nu s-a stricat, nici nu au fost viermi în ea. Moise a zis: „Mâncați-o astăzi pentru că astăzi este sabátul Domnului; astăzi nu o veți găsi pe câmp. Șase zile s-o adunați, dar ziua a șaptea este sabát și nu va fi”. În ziua a șaptea, [unii] din popor au ieșit să adune și n-au găsit. Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile mele? Vedeți că Domnul v-a dat sabátul; de aceea el vă dă în ziua a șasea pâine pentru două zile! Fiecare să rămână la locul lui și nimeni să nu iasă de la locul lui în ziua a șaptea!”. Poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. Casa lui Israél i-a pus numele „mană”. Era ca sămânța de coriandru, albă, și gustul ei era ca de turtă cu miere. Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Umpleți un ómer din ea ca să fie păstrat pentru generațiile voastre, ca să vadă pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustiu când v-am scos din țara Egiptului!»”. Moise i-a zis lui Aaròn: „Ia un vas, pune în el un ómer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului ca să se păstreze pentru generațiile voastre!”. După cum îi poruncise Domnul lui Moise, Aaròn a pus-o înaintea [arcei] mărturiei spre păstrare. Fiii lui Israél au mâncat mană patruzeci de ani, până au intrat în țara locuită; au mâncat mană până când au ajuns la marginea țării Canaán.

Exodul 16:4-35 Noua Traducere Românească (NTR)

Atunci DOMNUL i-a zis lui Moise: „Iată, voi face să plouă cu pâine din cer pentru voi. În fiecare zi poporul să iasă și să adune pâine pentru ziua aceea. Îi voi pune la încercare, ca să văd dacă vor trăi sau nu potrivit cu legea Mea. În ziua a șasea să pregătească ce au adunat, într-o cantitate dublă față de ce au adunat în fiecare zi“. Moise și Aaron le-au zis tuturor fiilor lui Israel: „Diseară, veți ști că DOMNUL v-a scos din țara Egiptului, iar dimineață veți vedea gloria DOMNULUI, pentru că El aude nemulțumirile voastre față de El. Căci ce suntem noi, ca să protestați împotriva noastră?“. Moise a zis: „Veți ști aceasta când DOMNUL vă va da carne seara, iar dimineața pâine din belșug, pentru că DOMNUL a auzit nemulțumirile voastre față de El. Ce suntem noi? Nemulțumirile voastre nu sunt față de noi, ci față de DOMNUL“. După aceea, Moise i-a zis lui Aaron: „Să-i spui întregii comunități a fiilor lui Israel astfel: «Apropiați-vă de DOMNUL, căci El a auzit nemulțumirile voastre»“. În timp ce Aaron vorbea întregii comunități a fiilor lui Israel, ei s-au uitat înspre deșert și iată că gloria DOMNULUI s-a arătat în nor. DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: „Am auzit nemulțumirile fiilor lui Israel. De aceea să le spui astfel: «Între asfințit și întuneric o să mâncați carne, iar dimineața vă veți sătura de pâine. Atunci veți ști că Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru»“. Seara au venit niște prepelițe care au acoperit tabăra. Dimineața, în jurul taberei, se afla un strat de rouă. Când stratul de rouă s-a ridicat, iată că pe suprafața deșertului au rămas niște boabe mici, ca boabele de gheață pe pământ. Când fiii lui Israel le-au văzut, fiecare i-a zis fratelui său: „Ce este aceasta?“. Căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-a dat-o DOMNUL ca hrană. DOMNUL a poruncit: «Fiecare dintre voi să adune cât îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui. Să adunați pentru fiecare persoană din cortul vostru»“. Fiii lui Israel au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alții mai puțin. După ce au măsurat-o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin n-a dus lipsă; fiecare om a adunat potrivit cu nevoile lui. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineața!“. Însă ei nu l-au ascultat pe Moise. Unii au lăsat o parte din ea până dimineața, astfel că aceasta a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe ei. În fiecare dimineață adunau în funcție de cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, aceasta se topea. În ziua a șasea au adunat de două ori mai multă pâine, și anume doi omeri de fiecare. Când toți conducătorii comunității au venit și l-au înștiințat pe Moise, acesta le-a zis: „Iată ce a spus DOMNUL: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru DOMNUL. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și tot ce vă rămâne păstrați până dimineața»“. Ei au păstrat-o așa cum a poruncit Moise, și ea nu s-a împuțit și n-a făcut viermi. Moise a zis: „Mâncați-o azi, pentru că azi este Sabatul DOMNULUI; azi nu veți găsi pâine pe câmp. S-o adunați timp de șase zile, căci în ziua a șaptea, ziua de Sabat, nu va fi“. În ziua a șaptea însă, unii oameni din popor au ieșit să adune pâine, dar n-au găsit nimic. DOMNUL i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile Mele? Vedeți că DOMNUL v-a dat Sabatul; de aceea vă dă El în a șasea zi pâine pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Niciunul să nu iasă din locul său în ziua a șaptea“. Și astfel, în ziua a șaptea poporul s-a odihnit. Casa lui Israel i-a pus numele „mană“. Ea era ca sămânța de coriandru. Era albă, iar la gust era ca o turtă cu miere. Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit DOMNUL: «Puneți deoparte un omer plin cu mană, ca să fie păstrat de-a lungul generațiilor voastre, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în deșert, când v-am scos din țara Egiptului»“. Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea DOMNULUI, ca să fie păstrat de-a lungul generațiilor voastre“. Aaron l-a pus înaintea Mărturiei, ca să fie păstrat acolo, așa cum DOMNUL îi poruncise lui Moise. Fiii lui Israel au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până când au ajuns într-o țară locuită. Au mâncat mană până au ajuns la granița cu țara Canaanului.

Exodul 16:4-35 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.” Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară, veți înțelege că Domnul este Acela care v-a scos din țara Egiptului. Și mâine dimineață, veți vedea slava Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?” Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, și mâine dimineață vă va da pâine să vă săturați, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.” Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiați-vă înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile.’” Și, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a arătat în nor. Domnul, vorbind lui Moise, a zis: „Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele două seri aveți să mâncați carne, și dimineața vă veți sătura de pâine și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’” Seara au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra, și dimineața s-a așezat un strat gros de rouă în jurul taberei. Când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pământ. Copiii lui Israel s-au uitat la ea și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană. Iată ce a poruncit Domnul: ‘Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.’” Israeliții au făcut așa și au strâns unii mai mult, alții mai puțin. În urmă o măsurau cu omerul, și cine strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineața.” N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineața, dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană și, când venea căldura soarelui, se topea. În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta. Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!” Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise, și nu s-a împuțit și n-a făcut viermi. Moise a zis: „Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp. Veți strânge timp de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.” În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit. Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveți de gând să nu păziți poruncile și legile Mele? Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește.” Și poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere. Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului.’” Și Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.” După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului.