Exodul 16
16
Mana și prepelițele#16,0 Relatarea celor două minuni, mana și prepelițele, pot să fie combinația amintirilor a două grupuri care au părăsit Egiptul separat (cf. Ex 7,8 șu și 11,1 șu) și ale căror căi au fost diferite (cf. Ex 13,17 șu). Aceste curiozități naturale sunt folosite pentru a ilustra grija providențială a lui Dumnezeu pentru poporul său. Celebrată de Psalmi și de Cartea Înțelepciunii, mana va deveni pentru tradiția creștină (cf. In 6,26-58) prefigurarea Euharistiei, hrana spirituală a Bisericii, adevăratul Israèl, în timpul exodului său pământesc.
1Au plecat din Elím și toată adunarea fiilor lui Israél a ajuns în pustiul Sin#16,1 Probabil este întinderea de nisip numită Debbet Er-Ramlèh, dintre Serabít Er-Khadím și marginile podișului Tih (cf. Num 33,11)., care este între Elím și Sinài, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieșirea lor din țara Egiptului. 2Toată adunarea fiilor lui Israél a murmurat împotriva lui Moise și a lui Aaròn în pustiu#16,2 LXX omite: „în pustiu”.. 3Fiii lui Israél le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-ați scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”.
4Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri! Poporul să iasă și să adune în fiecare zi porția pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea! 5În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adunat, va fi de două ori mai mult#16,5 Cf. legislația cu privire la sabat (Ex 20,8-10; 23,12; 31,12-17; 34,21; Dt 5,12-14); nu se puteau pregăti mâncăruri în zi de sâmbătă, ci trebuia pregătită o porție dublă vinerea, de unde numele de „paraskeuê” (= „ziua pregătirii”). decât ce vor aduna pentru fiecare zi”.
6Moise și Aaròn au zis către toți fiii#16,6 LXX are: „toată adunarea”. lui Israél: „În seara aceasta veți cunoaște că Domnul v-a scos din țara Egiptului. 7Dimineață veți vedea gloria Domnului, pentru că a auzit murmurările voastre împotriva Domnului. Iar noi ce suntem că murmurați împotriva noastră?”. 8Moise a mai zis#16,8 Se pare că acest verset este un comentariu care vrea să identifice gloria Domnului din v. 7 cu darul hranei din v. 8.: „Domnul vă va da în seara [aceasta] carne să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, pentru că Domnul a auzit murmurările voastre cu care murmurați împotriva lui#16,8 LXX are: „împotriva noastră”.; căci ce suntem noi? Murmurările voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului”.
9Moise i-a zis lui Aaròn: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israél: «Apropiați-vă înaintea Domnului#16,9 Versetul are un caracter liturgic, iar apropierea de Domnul se înțelege ca apropiere de sanctuarul lui, acolo unde apare „gloria” lui în nor (cf. Ex 40,34-38; Num 14,10.22)., căci a auzit murmurările voastre!»”. 10Pe când vorbea Aaròn întregii adunări a fiilor lui Israél, și-au întors [privirea] spre pustiu și, iată, gloria Domnului s-a arătat în nor! 11Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând: 12„Am auzit murmurările fiilor lui Israél. Spune-le: «Veți mânca diseară#16,12 Lit.: „între două seri”. Cf. nota la Ex 12,6. carne și dimineață vă veți sătura cu pâine; veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”. 13Seara au urcat prepelițe#16,13 Fenomenul migrației prepelițelor se repetă de două ori pe an: dinspre est, unde clima este mai caldă, păsările se îndreaptă spre vest, unde clima este mai temperată, și invers. Oboseala de la traversarea mării și zborul la mică înălțime permit prinderea lor atât în aer, cât și pe pământ. Conform ipotezei exodului-expulzare, ar fi vorba despre păsările care se întorc din Mediterana în luna septembrie, îndreptându-se extenuate spre nordul peninsulei sinaitice. și au acoperit tabăra, iar dimineață#16,13 LXX continuă: „când a încetat să cadă roua în jurul taberei”. era un strat de rouă în jurul taberei#16,13 Roua simbolizează favoarea divină (cf. Gen 27,28; 39; Dt 33,13; Os 14,6). Căzând din ceruri (cf. Num 11,9; Dt 33,28; Ag 1,10; Zah 8,12), roua aduce mana dizolvată din ceruri pe pământ. Mana este o minune fragilă, trecătoare ca roua (cf. 2Sam 17,12).. 14Stratul de rouă s-a ridicat și, iată, pe suprafața pustiului era ceva mărunt, ca o crustă#16,14 Sensul ebraicului „mᵊḥuspās” este nesigur. Au fost propuse mai multe sensuri, primele două fiind cele mai probabile: a) ceva granulat, astfel explicându-se necesitatea de a măcina mana (Num 11,7-9); b) asemenea unei cruste sau coji. Această variantă corespunde cel mai bine sensului etimologic; c) între două straturi de rouă. Este varianta exegezei rabinice care a legat Num 11,9 (întâi roua, apoi mana) cu Ex 16,14 (roua care acoperă mana) și a conceput ideea manei ca ceva fin și granulat între două straturi de rouă; d) coriandrul alb. LXX a lăsat termenul ebraic netradus și redă versetul astfel: „iată, pe fața pustiului, ceva mărunt precum coriandrul, alb ca o chiciură pe pământ”., ceva mărunt ca bruma#16,14 Bruma era concepută ca niște boabe mici înghețate care cădeau din cer (cf. Ps 147,16, unde este comparată cu cenușa); în Sir 43,19 este comparată cu sarea. pe pământ. 15Fiii lui Israél au văzut și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”#16,15 Este un joc de cuvinte în limba ebraică pentru a explica numele manei. În mod obișnuit, se consideră a fi o substanță secretată de un arbust numit „Tamarix Mannifera” în urma înțepăturilor unor paraziți. Reflexia Israèlului a interpretat această hrană în moduri diferite. Pentru Num 11,4-6; 21,5, nu este decât o hrană de disprețuit, un aliment pentru a înșela foamea. Pentru textele mai târzii, ea este ceva minunat și sacru, atribuit intervenției miraculoase a lui Dumnezeu. Pentru Dt 8,3.16, este hrana dată de Dumnezeu în timpul încercării din pustiu. Pentru Ps 78,24-25; 105,40, este hrana sau pâinea din ceruri sau pâinea îngerilor. Pentru Înț 16,20-29, este hrana îngerilor. În Noul Testament, mana devine simbolul Euharistiei (In 6,21; 1Cor 10,1-22; Evr 9,4; Ap 2,17). În literatura rabinică, este hrana celor aleși în timpurile mesianice., căci nu știau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncați. 16Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie să mănânce, un ómer#16,16 LXX are: „gomer”. Omerul este o veche unitate de măsură pentru grâne, folosită în Israèl în perioada Templului, în jur de 1-2 litri pentru unii autori, în vreme ce alții vorbesc de 2-4 litri. pentru fiecare, după numărul persoanelor; fiecare să ia pentru cei din cortul lui!»”.
17Fiii lui Israél au făcut așa și au adunat unul mai mult, altul mai puțin. 18Și măsurau cu ómerul; cel care adunase mai mult nu avea nimic de prisos, iar cel care adunase mai puțin nu ducea lipsă. Fiecare aduna cât îi trebuia să mănânce.
19Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineață!”. 20Dar n-au ascultat de Moise și unii au lăsat din ea până dimineață; însă a făcut viermi și s-a stricat. Moise s-a mâniat pe ei. 21Adunau în fiecare dimineață#16,21 Lit.: „dimineață de dimineață”., fiecare după cât îi trebuia pentru hrană; când soarele începea să dogorească, se topea.
22În ziua a șasea au adunat de două ori mai multă hrană, câte doi ómeri de fiecare#16,22 Lit.: „omul pentru gura lui”. S-ar putea traduce și: „doi omeri, în loc de unul”.. Toți capii adunării au venit și i-au făcut cunoscut lui Moise. 23El le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: «Mâine este zi de odihnă#16,23 Ebr.: „šabbāṯôn”, desemnează o zi de odihnă în general, fie o sărbătoare, fie sabatul însuși., un sabát sfânt pentru Domnul; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și strângeți tot ceea ce rămâne ca să fie păstrat până dimineață!»”. 24Au păstrat-o până dimineață, după cum poruncise Moise; nu s-a stricat, nici nu au fost viermi în ea. 25Moise a zis: „Mâncați-o astăzi pentru că astăzi este sabátul Domnului; astăzi nu o veți găsi pe câmp. 26Șase zile s-o adunați, dar ziua a șaptea este sabát și nu va fi”. 27În ziua a șaptea, [unii] din popor au ieșit să adune și n-au găsit. 28Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile mele? 29Vedeți că Domnul v-a dat sabátul; de aceea el vă dă în ziua a șasea pâine pentru două zile! Fiecare să rămână la locul lui și nimeni să nu iasă de la locul lui în ziua a șaptea!”. 30Poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. 31Casa lui Israél i-a pus numele „mană”. Era ca sămânța de coriandru#16,31 „Coriàndrum Satívum”: plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros pătrunzator și fructe în formă de globulețe, bogate în uleiuri eterice, fapt pentru care semințele uscate se întrebuințează în industria farmaceutică, a parfumurilor sau drept condiment., albă, și gustul ei era ca de turtă cu miere#16,31 Comentatorii evrei s-au străduit să concilieze afirmația de aici despre forma exterioară și gustul manei cu afirmația din Num 11,8, conform căreia mana avea gust de turtă cu untdelemn. Ei au ajuns la concluzia că proprietățile extraordinare ale manei îi permiteau să-și schimbe gustul după plăcerea fiecăruia și să ia savoarea oricărei delicatese dorite de cineva (cf. Înț 16,20)..
32Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Umpleți un ómer din ea ca să fie păstrat pentru generațiile voastre, ca să vadă pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustiu când v-am scos din țara Egiptului!»”. 33Moise i-a zis lui Aaròn: „Ia un vas#16,33 LXX are: „un vas de aur” (cf. Evr 9,4)., pune în el un ómer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului ca să se păstreze pentru generațiile voastre!”. 34După cum îi poruncise Domnul lui Moise, Aaròn a pus-o înaintea [arcei] mărturiei#16,34 Este vorba despre tablele Legii (Ex 31,18) păstrate în interiorul arcei (Ex 25,16), numite de aceea arca mărturiei (Ex 25,22). Mana este depozitată în camera interioară a cortului întâlnirii împreună cu toiagul înflorit al lui Aaròn (Num 17,25). Este o anticipare din partea redactorului sacerdotal, căci nu fusese construit încă cortul alianței. spre păstrare.
35Fiii lui Israél au mâncat mană patruzeci de ani, până au intrat în țara locuită; au mâncat mană până când au ajuns la marginea țării Canaán#16,35 LXX are: „Feniciei”.. 36Ómerul este a zecea parte dintr-o éfă#16,36 Èfa este o unitate de măsură egipteană folosită pentru cereale cu capacitatea de 10-20 l (alții vorbesc de o capacitate de 20-40 de litri). LXX are: „a zecea parte din trei măsuri („vedre”)”.. #Ps 78,24; In 6,31 #Num 33,9-11 #24,16-17; 40,34-35; Lev 9,23; Num 16,19; 17,7; 20,6 #1Rg 17,6 #Ps 78,26-31; 105,40; Înț 16,2-4; 19,11-12 #In 6,31 #2Cor 8,15 #Gen 2,2-3; Ex 31,15; 35,2; Lev 23,3 #20,8-11; 23,12; 34,21; Dt 5,12-15 #Num 11,7-8 #Ios 5,12
Selectat acum:
Exodul 16: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași