Exodul 15
15
Cântarea victoriei#15,1 Este vorba de un imn clasic care celebrează, în gen epic, victoria Domnului asupra egiptenilor și marșul glorios al Israèliților până în Țara Promisă, ba chiar până la construirea templului. Datarea lui este nesigură (din sec. XIII până în sec. V î.C.). Dificultățile provin de la genul literar care este impersonal și celebrativ, neputând fi redus la o dată precisă sau la o singură tradiție. Contextul este liturgic și pascal, având un nucleu originar, constituit din Ex 14,20-21, atribuit lui Míriam. Scribii din Regatul de Nord l-au amplificat făcând apel la surse databile în perioada ieșirii din Egipt sub conducerea lui Moise.
1Atunci Moise și fiii lui Israél au cântat Domnului
cântarea aceasta. Ei au zis:
„Voi cânta Domnului,
căci cu mărire s-a preamărit.
Cal și călăreț#15,1 Imaginea călărețului este anacronică, întrucât, în Israèl, se pare că nu era cunoscut călăritul pe cal înainte de sec. IX î.C. în mare i-a aruncat.
2Puterea mea și cântarea#15,2 Termenul ebraic „zimrāʰ” este nesigur în semnificație. În mod obișnuit înseamnă „cântare”, fapt pentru care cele mai multe traduceri moderne redau acest termen ebraic prin cuvântul „cântare”. Pe de altă parte, nu se înțelege bine cum Dumnezeu poate fi „cântarea”, motiv pentru care unele traduceri preferă să redea termenul „zimrāʰ” prin „scăpare” (LXX). mea este Domnul#15,2 Autorul folosește o prescurtare poetică pentru numele lui Ihwh, „yāh”.
și el a fost mântuirea mea#15,2 LXX traduce: „Ajutor și ocrotitor, el mi-a fost spre mântuire”.:
acesta este Dumnezeul meu:
pe el îl voi lăuda;
[El este] Dumnezeul tatălui meu:
pe el îl voi preaînălța.
3Domnul este un războinic#15,3 LXX are: „Domnul zdrobește războaiele”. Nu este vorba de un Dumnezeu al războiului, ci de un Dumnezeu care se luptă pentru poporul său. Tema este clasică (cf. 1Sam 17,47; 2Sam 8,10; Is 42,13) și este legată de cea a lui „yhwh cᵊḇāʾôṯ” (= „Dumnezeul oștirilor”), concept intrat în liturgie în contextul unei lupte sacre.:
Domnul este numele lui.
4Carele lui Faraón și cei puternici ai lui
le-a aruncat în mare;
cei aleși lui
s-au afundat în Marea Roșie.
5Adâncurile i-au acoperit#15,5 LXX are: „Cu marea i-a acoperit”.,
s-au cufundat în adânc ca o piatră.
6Dreapta ta, Doamne,
s-a glorificat prin putere;
dreapta ta#15,6 LXX are: „mâna ta cea dreaptă”., Doamne,
l-a doborât pe dușman.
7Prin mărimea maiestății tale l-ai distrus
pe cel care s-a ridicat împotriva ta,
ți-ai dezlănțuit mânia
și l-ai mistuit ca pe paie.
8La suflarea nărilor tale#15,8 Expresie care înseamnă mânie, imagine luată din lumea animală (răsuflarea fierbinte a nărilor); antropomorfismul mâniei divine apare frecvent (Is 5,25; Abd 18; Ps 18,16; 23,6 etc.).,
s-au ridicat apele#15,8 LXX are: „apele s-au despărțit”.,
au stat talazurile ca un zid
și s-au închegat adâncurile
în inima mării.
9Dușmanul zicea:
«Voi urmări, voi ajunge,
voi împărți prada
și-mi voi îndestula sufletul de el#15,9 În textul ebraic, este termenul „nep̄eš”. Acesta se referă la gât (Is 29,8; 32,6) și de aici la suflare sau respirație și, în sfârșit, poate însemna „suflet”. În psihologia biblică, indică organul sau sediul pasiunilor și al poftelor..
Îmi voi scoate sabia
și-i va moșteni mâna mea!».
10Tu ai suflat cu suflarea ta:
l-a acoperit marea;
s-au scufundat ca plumbul
în apele profunde.
11Cine este ca tine între dumnezei,
Doamne?
Cine este ca tine,
minunat în sfințenie#15,11 LXX are: „minunat între sfinți”., înfricoșător,
care săvârșești fapte minunate?
12Ți-ai întins dreapta
și i-a înghițit pământul.
13Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta
pe care l-ai răscumpărat;
l-ai condus#15,13 LXX are: „l-ai chemat”. cu puterea ta
spre lăcașul sfințeniei tale.
14Au auzit popoarele
și s-au cutremurat;
groaza#15,14 LXX are: „durerea”, asemenea durerilor nașterii, simbol al unei încercări extreme (Ier 6,24; 22,23; 50,43; Mih 4,9-10; Ps 48,7). i-a cuprins
pe locuitorii din Filisteea.
15Atunci s-au îngrozit
căpeteniile din Edóm,
pe puternicii din Moáb
i-a cuprins tremurul;
s-au înmuiat toți locuitorii din Canaán.
16Au căzut peste ei
frica și groaza;
de măreția brațului tău,
au încremenit ca piatra
până când a trecut poporul tău, Doamne!
Până când a trecut poporul acesta
pe care l-ai dobândit.
17Tu îi vei duce și-i vei sădi
pe muntele moștenirii tale#15,17 Pentru unii, se referă la țara Cannaan în general (Dt 3,25; Is 11,9; Ier 2,7; Ps 78,54; 79,1), pe munții căruia se află marile sanctuare, atât din nord cât și din sud. Totuși, partea următoare vorbește despre „sanctuarul pe care mâinile tale l-au întemeiat”, cu texte paralele explicite în 1Rg 8,13; Is 11,9; Sof 3,11; Ps 132,13-14. Așadar, referința nu poate să fie decât la Muntele Siòn și la templul din Ierusalím. Versetul este o mărturie a transferării imnului din Regatul de Nord în Regatul lui Iùda.,
locul în care locuiești#15,17 LXX are: „în lăcașul tău cel gătit”.,
pe care l-ai făcut tu, Doamne,
un sanctuar, Doamne,
pe care l-au întemeiat mâinile tale!
18Domnul va domni în veci
și pentru totdeauna”.
19Căci caii lui Faraón, carele și călăreții lui au intrat în mare și Domnul a făcut să se întoarcă peste ei apele mării; fiii lui Israél au mers pe uscat prin mijlocul mării.
20Míriam, profetesa#15,20 V. 20-21 reflectă obiceiul după care femeile ieșeau să-i salute pe războinicii învingători dansând și cântând. Ele erau conduse de o solistă (cf. 1Sam 18,6-7), care aici este Míriam. Despre ea nu s-a vorbit încă. În Num 26,59, apare ca sora lui Moise și a lui Aaròn. Num 12 o asociază cu Aaròn în revolta împotriva lui Moise, iar Num 20,1 vorbește despre moartea și înmormântarea ei la Càdeș. Numele provine de la egipteanul „marà’ ”, care înseamnă „frumoasă și chipeșă”, sau de la ugariticul „rwm”, care înseamnă „distinsă”. Unii pretind că vine din egipteanul „merî”, care înseamnă „iubită”. Este profetesă în sensul de interpretă a dimensiunii salvifice a unui eveniment istoric, la fel ca și Debòra în Jud 4–5 și Hùlda în 2Rg 22,14., sora lui Aaròn, a luat în mână tamburina și toate femeile au ieșit după ea cu tamburine și dansuri. 21Míriam intona în fața lor:
„Cântați Domnului,
căci cu mărire s-a preamărit;
cal și călăreț în mare i-a aruncat”.
III. DRUMUL PRIN PUSTIU
Mára
22Moise l-a luat pe Israél de la Marea Roșie și au ieșit în pustiul Șur#15,22 Acest deșert, al cărui nume ar putea fi canaanean sau ebraic și înseamnă „zid”, separa teritoriul egiptean de ținutul nomazilor (Gen 25,18; 1Sam 15,7).. Au mers trei zile#15,22 Un clișeu biblic și în Orientul Antic pentru a determina o perioadă de timp mai lungă de o zi și mai scurtă de o săptămână (Gen 22,4; Num 10,35; Ios 9,17; 2Sam 1,2; 2Rg 2,17). prin pustiu și n-au găsit apă. 23Au ajuns la Mára și n-au putut să bea apă din Mára, pentru că era amară. De aceea i s-a pus numele Mára#15,23 LXX traduce ebraicul „mārâ” cu „tikria”, care înseamnă „amărăciune”. Au fost propuse două localizări: Ain Hawarà, un bazin mic de apă nepotabilă la 82 km de Suez, sau, mai probabil, Aiùn Mùsa, „Izvoarele lui Moise”, la 13 km de Suèz, în ținutul Sinài, unde există ape abundente, dar sărate.. 24Poporul a murmurat împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?”. 25[Moise] a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat un lemn#15,25 Poate fi vorba despre un arbust, dracila („Berberis Vulgaris”), ale cărui fructe sub formă de bacă sunt considerate antiseptice.. El l-a aruncat în apă și apa s-a îndulcit.
Acolo i-a dat o hotărâre și o judecată
și acolo l-a pus la încercare#15,25 Același termen este întâlnit în Ios 24,25. Acest fragment ritmat nu se armonizează cu contextul și pare să se raporteze la un izvor legat de Màssa („încercare”), explicat altfel în Ex 17,7..
26El a zis: „Dacă într-adevăr vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău și vei face ceea ce este drept înaintea lui, dacă îți vei pleca urechea la poruncile lui și vei ține toate hotărârile lui, nu voi pune asupra ta niciuna din bolile pe care le-am pus asupra Egiptului; căci eu sunt Domnul care te vindecă”. 27Au ajuns la Elím#15,27 Este identificat cu oaza Wadi Garandèl, la sud de Mara, de-a lungul coastei de vest a Peninsulei Sinài. Și astăzi se găsesc două hanuri și urmele unei bazilici bizantine. și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Și-au așezat tabăra acolo, lângă ape. #Is 43,21; Ps 105,43; 106,12; Înț 10,20-21; Ap 15,3 #Is 12,2; Ps 118,14 #3,14 #Ps 86,8 #6,6 #Ps 48,5-7 #Ps 74,2 #Ps 68,17 #Ps 95,3; 96,10; 97,1; 98,6; 99,1 #Jud 11,34; 1Sam 18,6; 2Sam 6,5 #Gen 20,1 #Num 33,8 #Ios 24,25; 1Sam 30,25 #Is 19,22; 57,18-19; Ier 33,6; Os 6,1; Mal 3,20; Tob 12,3-15; Mt 8,1-17 par.
Selectat acum:
Exodul 15: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași