Exodul 16:4-35

DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Iată, voi face să plouă pentru voi pâine din cer. Poporul va ieși afară și va aduna cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să‑l pun la încercare: va umbla sau nu după Legea Mea? În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor aduna în fiecare zi.” Moise și Aaron le‑au zis tuturor fiilor lui Israel: „Diseară veți înțelege că DOMNUL v‑a scos din țara Egiptului. Și mâine dimineață veți vedea slava DOMNULUI, pentru că v‑a auzit cârtirile împotriva Lui; dar ce suntem noi ca să cârtiți împotriva noastră?” Moise a zis: „DOMNUL vă va da diseară carne să mâncați, iar mâine dimineață pâine să vă săturați, căci DOMNUL a auzit cârtirile pe care le‑ați rostit împotriva Lui. Dar noi oare ce suntem? Nu împotriva noastră sunt cârtirile voastre, ci împotriva DOMNULUI.” Moise i‑a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: «Apropiați‑vă înaintea DOMNULUI, căci v‑a auzit cârtirile!»” Și pe când vorbea Aaron întregii adunări a fiilor lui Israel, ei s‑au uitat spre pustiu, și iată că slava DOMNULUI s‑a arătat în nor. DOMNUL i‑a spus lui Moise astfel: „Am auzit cârtirile fiilor lui Israel. Spune‑le: «În amurg veți avea carne de mâncat, și dimineața vă veți sătura de pâine. Și veți ști că Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.»” Seara au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața s‑a așternut un strat gros de rouă în jurul taberei. Când s‑a ridicat stratul de rouă, iată că pe fața pustiului era ceva mărunt ca niște fulgi, mărunt precum chiciura pe pământ. Fiii lui Israel au privit și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu știau ce este. Iar Moise le‑a zis: „Aceasta este pâinea pe care v‑o dă DOMNUL ca hrană. Iată ce a poruncit DOMNUL: «Fiecare dintre voi să adune cât îi trebuie pentru hrană, un omer de fiecare, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia pentru cei din cortul lui.»” Fiii lui Israel au făcut așa și au adunat unii mai mult, alții mai puțin. Apoi au măsurat‑o cu omerul, și cine adunase mai mult n‑avea nimic de prisos, iar cine adunase mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare adunase tocmai cât îi trebuia pentru hrană. Moise le‑a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineața.” Însă n‑au ascultat de Moise și s‑au găsit unii care au păstrat din ea până dimineața, dar a făcut viermi și s‑a împuțit. Moise s‑a mâniat pe ei. Astfel, dimineață de dimineață, fiecare aduna cât avea trebuință pentru hrană, iar când dogorea soarele se topea. În ziua a șasea au strâns de două ori mai multă hrană, adică doi omeri de fiecare, și toți conducătorii adunării au venit și i‑au spus lui Moise. Și Moise le‑a zis: „Așa a poruncit DOMNUL: «Mâine este ziua de odihnă, sabatul sfânt închinat DOMNULUI. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!»” Au lăsat‑o până dimineața, cum poruncise Moise, și nu s‑a împuțit, nici viermi n‑a făcut. Moise a zis: „Mâncați‑o azi, căci este sabatul închinat DOMNULUI; astăzi nu o veți găsi pe câmp. Să o adunați timp de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este sabatul, nu se va găsi.” În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să adune mană, și n‑au găsit. Atunci, DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Până când nu vreți să păziți poruncile și legile Mele? Vedeți că DOMNUL v‑a dat sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și nimeni să nu iasă din locul în care se găsește în ziua a șaptea!” Și poporul s‑a odihnit în ziua a șaptea. Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere. Moise a zis: „Astfel a poruncit DOMNUL: «Să se păstreze un omer de mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea cu care v‑am hrănit în pustiu, după ce v‑am scos din țara Egiptului.»” Și Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer de mană și așază‑l înaintea DOMNULUI, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri!” După porunca dată de DOMNUL lui Moise, Aaron l‑a așezat înaintea Chivotului Mărturiei, ca să fie păstrat. Fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într‑o țară locuită; mană au mâncat până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului.