Exodul 16:4-35

Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri! Poporul să iasă și să adune în fiecare zi porția pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea! În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adunat, va fi de două ori mai mult decât ce vor aduna pentru fiecare zi”. Moise și Aaròn au zis către toți fiii lui Israél: „În seara aceasta veți cunoaște că Domnul v-a scos din țara Egiptului. Dimineață veți vedea gloria Domnului, pentru că a auzit murmurările voastre împotriva Domnului. Iar noi ce suntem că murmurați împotriva noastră?”. Moise a mai zis: „Domnul vă va da în seara [aceasta] carne să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, pentru că Domnul a auzit murmurările voastre cu care murmurați împotriva lui; căci ce suntem noi? Murmurările voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului”. Moise i-a zis lui Aaròn: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israél: «Apropiați-vă înaintea Domnului, căci a auzit murmurările voastre!»”. Pe când vorbea Aaròn întregii adunări a fiilor lui Israél, și-au întors [privirea] spre pustiu și, iată, gloria Domnului s-a arătat în nor! Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând: „Am auzit murmurările fiilor lui Israél. Spune-le: «Veți mânca diseară carne și dimineață vă veți sătura cu pâine; veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”. Seara au urcat prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineață era un strat de rouă în jurul taberei. Stratul de rouă s-a ridicat și, iată, pe suprafața pustiului era ceva mărunt, ca o crustă, ceva mărunt ca bruma pe pământ. Fiii lui Israél au văzut și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu știau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncați. Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie să mănânce, un ómer pentru fiecare, după numărul persoanelor; fiecare să ia pentru cei din cortul lui!»”. Fiii lui Israél au făcut așa și au adunat unul mai mult, altul mai puțin. Și măsurau cu ómerul; cel care adunase mai mult nu avea nimic de prisos, iar cel care adunase mai puțin nu ducea lipsă. Fiecare aduna cât îi trebuia să mănânce. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineață!”. Dar n-au ascultat de Moise și unii au lăsat din ea până dimineață; însă a făcut viermi și s-a stricat. Moise s-a mâniat pe ei. Adunau în fiecare dimineață, fiecare după cât îi trebuia pentru hrană; când soarele începea să dogorească, se topea. În ziua a șasea au adunat de două ori mai multă hrană, câte doi ómeri de fiecare. Toți capii adunării au venit și i-au făcut cunoscut lui Moise. El le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: «Mâine este zi de odihnă, un sabát sfânt pentru Domnul; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și strângeți tot ceea ce rămâne ca să fie păstrat până dimineață!»”. Au păstrat-o până dimineață, după cum poruncise Moise; nu s-a stricat, nici nu au fost viermi în ea. Moise a zis: „Mâncați-o astăzi pentru că astăzi este sabátul Domnului; astăzi nu o veți găsi pe câmp. Șase zile s-o adunați, dar ziua a șaptea este sabát și nu va fi”. În ziua a șaptea, [unii] din popor au ieșit să adune și n-au găsit. Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile mele? Vedeți că Domnul v-a dat sabátul; de aceea el vă dă în ziua a șasea pâine pentru două zile! Fiecare să rămână la locul lui și nimeni să nu iasă de la locul lui în ziua a șaptea!”. Poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. Casa lui Israél i-a pus numele „mană”. Era ca sămânța de coriandru, albă, și gustul ei era ca de turtă cu miere. Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Umpleți un ómer din ea ca să fie păstrat pentru generațiile voastre, ca să vadă pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustiu când v-am scos din țara Egiptului!»”. Moise i-a zis lui Aaròn: „Ia un vas, pune în el un ómer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului ca să se păstreze pentru generațiile voastre!”. După cum îi poruncise Domnul lui Moise, Aaròn a pus-o înaintea [arcei] mărturiei spre păstrare. Fiii lui Israél au mâncat mană patruzeci de ani, până au intrat în țara locuită; au mâncat mană până când au ajuns la marginea țării Canaán.