Exodul 14:5-13
Exodul 14:5-13 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. A luat șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieșiseră gata de luptă. Egiptenii i-au urmărit, și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâți lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat către Domnul după ajutor. Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? Nu-ți spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?” Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată.
Exodul 14:5-13 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și i s-a spus împăratului Egiptului că poporul a fugit; și inima lui Faraon și a servitorilor săi s-a întors împotriva poporului și au spus: De ce am făcut aceasta, lăsând pe Israel să plece de la servirea noastră. Și el și-a pregătit carul și a luat poporul său cu el; Și a luat șase sute de care alese și toate carele Egiptului și căpetenii peste fiecare din ele. Și DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și a urmărit pe copiii lui Israel; și copiii lui Israel au ieșit cu mână înaltă. Dar Egiptenii i-au urmărit, toți caii și carele lui Faraon și călăreții lui și oștirea lui și i-a ajuns, așezând tabăra lângă mare, în apropiere de Pi-Hahirot, înainte de Baal-Țefon. Și când Faraon s-a apropiat, copiii lui Israel și-au ridicat ochii și, iată, egiptenii mărșăluiau după ei; și au fost grozav de înspăimântați; și copiii lui Israel au strigat către DOMNUL. Și i-au spus lui Moise: Pentru că nu sunt morminte în Egipt ne-ai luat tu pentru a muri în pustie? Pentru ce te-ai purtat astfel cu noi, pentru a ne scoate din Egipt? Nu este acesta cuvântul pe care ți l-am spus în Egipt, zicând: Lasă-ne în pace, să servim egiptenilor? Pentru că ar fi fost mai bine să servim egiptenilor, decât să murim în pustie. Și Moise a spus poporului: Nu vă temeți, stați liniștiți și veți vedea salvarea DOMNULUI, pe care el v-o va arăta astăzi; căci egiptenii pe care i-ați văzut astăzi, nu îi veți mai vedea niciodată, pentru totdeauna.
Exodul 14:5-13 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
S‑a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a fugit. Atunci, inima lui Faraon și a slujitorilor lui s‑a schimbat față de popor. Ei au zis: „Cum de l‑am lăsat pe Israel să plece din slujba noastră?” Faraon și‑a pregătit carul de război și și‑a luat poporul cu el. A luat șase sute de care de luptă alese și toate carele Egiptului; toate erau pline de luptători. DOMNUL a îndârjit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon i‑a urmărit pe fiii lui Israel. Fiii lui Israel ieșiseră plini de încredere. Egiptenii i‑au urmărit; și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i‑au ajuns pe când poposiseră lângă mare, lângă Pi‑Hahirot, față în față cu Baal‑Țefonul. Faraon se apropia. Fiii lui Israel și‑au ridicat ochii, și iată că egiptenii înaintau după ei. Și fiii lui Israel s‑au înspăimântat foarte tare și au strigat către DOMNUL. Și i‑au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, de ne‑ai adus să murim în pustiu? Ce ne‑ai făcut? De ce ne‑ai scos din Egipt? Oare nu lucrul acesta ți‑l spuneam noi în Egipt: «Lasă‑ne să slujim ca robi egiptenilor»? Ar fi fost mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustiu.” Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți, stați pe loc, și veți vedea izbăvirea pe care v‑o va da astăzi DOMNUL, căci pe egiptenii pe care‑i vedeți azi nu‑i veți mai vedea niciodată!
Exodul 14:5-13 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
I s-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de l-am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. A luat șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. Domnul i-a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon i-a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieșiseră gata de luptă. Egiptenii i-au urmărit și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâți lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat către Domnul după ajutor. Ei i-au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? Nu-ți spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să le slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să le slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie»?” Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi nu-i veți mai vedea niciodată!
Exodul 14:5-13 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Când a fost anunțat regele egiptean că poporul (evreu) a fugit, faraonul și slujitorii lui s-au răzgândit cu privire la israelieni. Atunci au zis: „Cum am acceptat noi să îl lăsăm pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” Faraon și-a pregătit carul și a plecat împreună cu armata lui. A luat cele șase sute de care speciale (de luptă) și toate celelalte care ale Egiptului. Fiecare corp de armată avea comandantul lui. Iahve a împietrit inima faraonului, regele Egiptului. Și astfel, acesta a început să îi urmărească pe israelieni. În acest timp, israelienii își continuau curajoși deplasarea. Egiptenii i-au urmărit împreună cu toți caii și cu toate carele faraonului care formau armata acestuia. I-au ajuns tocmai când își stabiliseră tabăra aproape de mare, lângă Pi-Hahirot, în dreptul localității Baal-Țefon. Faraonul se apropia. Israelienii au privit (înapoi) și văzut că egiptenii veneau în forță spre ei. Atunci le-a fost frică și au început să strige spre Iahve. Apoi i-au zis lui Moise: „De ce ne-ai adus să murim în deșert? Oare nu (mai) erau (suficiente) morminte în Egipt? Ce ne-ai făcut după ce ne-ai scos din această țară? Nu îți (amintești cum) spuneam noi când încă eram în Egipt să ne lași să lucrăm (ca sclavi) pentru egipteni? Ar fi fost mult mai bine pentru noi să fim sclavii egiptenilor decât să murim în deșert!” Dar Moise a zis poporului: „Curaj! Stați pe loc; și veți vedea eliberarea pe care v-o va oferi astăzi Iahve; pentru că pe acești egipteni care au venit acum până aici, nu îi veți mai vedea niciodată!
Exodul 14:5-13 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Apoi, de știre, i s-a dat Celui ce fost-a împărat Peste Egipt, că Israel Fuge din țară. Atunci, el – Și slujitori-i, negreșit – Inima, iar, și-au împietrit, Zicându-și: „Oare, ce-am făcut, Încât, din țară, am putut, Pe Israel, să îl lăsăm Să plece și să îl scăpăm Din mâini, să nu ne mai slujească?” Ei s-au grăbit să-i urmărească, Iar Faraon și-a pregătit Carul de luptă și-nsoțit De ai săi oameni de război, A vrut s-aducă înapoi – În țara lui – pe Israel. De-aceea, a luat cu el Care de luptă – șase sute. Toate aceste-au fost umplute Cu cei mai buni oșteni ai lui. Astfel, ale Egiptului Care de luptă, încărcate Cu luptători, au fost mânate Pe urmele poporului. Domnul, a Faraonului Inimă, iar, a împietrit, Și Faraon a urmărit Pe ai lui Israel copii. Însă ai lui Israel fii, Gata de luptă au ieșit. Egiptu-ntreg i-a urmărit. Toți caii Faraonului, Care, și toată oastea lui, Pe Israel, l-au întâlnit, Lângă Pi-Hahirot, oprit. Locul acela e aflat Față în față așezat Cu Bal-Țefon, chiar lângă mare. A Israelului suflare, De spaimă-a fost cuprinsă-ndată, Când a văzut oștirea toată, A Egiptenilor, condusă De Faraon, că este pusă A-l urmări pe Israel Și că se-apropie de el. Atuncea, tot acel popor Strigat-a după ajutor, La Dumnezeu. Ei l-au chemat Pe Moise și l-au întrebat: „Dacă-n Egipt noi rămâneam, Morminte, oare, nu găseam? A trebuit ca să venim Până aici, ca să murim? Ce ne-ai făcut? Cum s-a-ntâmplat Că, din Egipt, tu ne-ai luat? Nu ți-am spus noi, pe când eram Încă-n Egipt și îți vorbeam: „Lasă-ne robi, ca să slujim La Egipteni, să nu pierim Toți, în pustie, mai apoi.”?” Moise a spus atuncea: „Voi Să nu vă temeți de nimic! Pe loc rămâneți, căci vă zic: O să vedeți ce izbăvire, Domnul vă dă. Astă oștire, De care-acum speriați sunteți, Nicicând n-o să o mai vedeți
Exodul 14:5-13 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
I s-a făcut cunoscut regelui Egiptului că poporul a fugit. Atunci, inimile lui Faraón și ale slujitorilor lui s-au întors împotriva poporului și au zis: „Ce am făcut? L-am lăsat pe Israél [să plece] de la munca lui”. Și-a înhămat carul și și-a luat poporul cu el. A luat șase sute de care alese și toate carele Egiptului; și în toate erau căpetenii. Domnul a împietrit inima lui Faraón, regele Egiptului, și el i-a urmărit pe fiii lui Israél. Și fiii lui Israél ieșiseră cu mâna ridicată. Egipténii i-au urmărit; toți caii și carele lui Faraón, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns când își așezau tabăra lângă mare, la Pi-Hahirót, față în față cu Báal-Țefón. Faraón se apropia. Fiii lui Israél și-au ridicat ochii și, iată, egipténii veneau după ei. Fiii lui Israél s-au înspăimântat tare și au strigat către Domnul. Ei i-au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, că ne-ai luat să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? Oare nu asta îți spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca sclavi egipténilor, căci este mai bine pentru noi să slujim ca sclavi egipténilor decât să murim în pustiu?»”. Moise a zis poporului: „Nu vă temeți, stați și veți vedea mântuirea Domnului pe care el o va face astăzi pentru voi; căci pe egipténii pe care-i vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată.
Exodul 14:5-13 Noua Traducere Românească (NTR)
Când i s-a spus regelui Egiptului că poporul a fugit, inima lui Faraon și a slujitorilor săi s-a întors împotriva poporului și au zis: „Ce-am făcut? Cum de l-am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?“. Faraon și-a pregătit carul și și-a luat cu el poporul. A luat șase sute de care alese și toate celelalte care ale Egiptului, fiecare cu propria lui căpetenie. DOMNUL i-a împietrit inima lui Faraon, regele Egiptului, și astfel acesta i-a urmărit pe fiii lui Israel. În acest timp, fiii lui Israel mergeau înainte cu îndrăzneală. Egiptenii i-au urmărit cu toți caii și carele lui Faraon, cu călăreții și armata acestuia. I-au ajuns tocmai când aveau tabăra așezată lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. În timp ce Faraon se apropia, fiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii mărșăluiau după ei. Atunci fiii lui Israel s-au temut foarte tare și au strigat către DOMNUL. Apoi i-au zis lui Moise: ‒ Pentru că nu mai erau morminte în Egipt ne-ai adus să murim în deșert? Ce ne-ai făcut, scoțându-ne din Egipt? Nu tocmai aceasta îți spuneam noi în Egipt, când ziceam: „Lasă-ne să slujim egiptenilor, căci este mai bine pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în deșert“? Dar Moise a zis poporului: ‒ Nu vă temeți, stați fermi și veți vedea eliberarea de care vă va face parte DOMNUL astăzi, pentru că pe egiptenii pe care îi vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată.