Exodul 14:5-13

I s-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de l-am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. A luat șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. Domnul i-a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon i-a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieșiseră gata de luptă. Egiptenii i-au urmărit și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâți lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat către Domnul după ajutor. Ei i-au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? Nu-ți spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să le slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să le slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie»?” Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi nu-i veți mai vedea niciodată!