Eclesiastul 2:1-11
Eclesiastul 2:1-11 Noua Traducere Românească (NTR)
Am zis atunci inimii mele: „Voi încerca veselia, să văd dacă este bună!“, dar iată că și aceasta este deșertăciune. Am zis despre râs: „Este o nebunie!“, iar despre veselie am zis: „Ce folos are?“. Am hotărât în inima mea să-mi încerc trupul cu vin – timp în care inima mea mă va conduce cu înțelepciune – și să îmbrățișez astfel nebunia, până voi înțelege ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în puținele zile ale vieții lor. Mi-am lărgit lucrările: mi-am construit case și mi-am plantat vii, mi-am amenajat grădini și parcuri și am plantat în ele pomi cu tot felul de roade. Mi-am făcut iazuri cu apă pentru a uda mulțimea de pomi care au răsărit. Mi-am cumpărat sclavi și sclave și am avut fii de sclavi în casă. Am avut și vite – cirezi și turme – mai multe decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint și aur, proprietăți împărătești și provincii. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și, delectarea fiilor omului, mai multe soții. M-am îmbogățit și mi-am mărit averea mai mult decât toți cei ce fuseseră înaintea mea la Ierusalim și mi-am păstrat și înțelepciunea. Nu am refuzat nimic din ceea ce mi-au cerut ochii și nu mi-am oprit inima de la nicio bucurie, căci inima mea s-a bucurat de toată munca mea cea grea și aceasta mi-a fost partea din toate eforturile mele. Apoi, când m-am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele și la tot efortul cu care le făcusem, am înțeles că totul este deșertăciune și goană după vânt și că nu există niciun câștig sub soare.
Eclesiastul 2:1-11 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Am spus în inima mea: Du-te acum, te voi încerca cu veselie, de aceea bucură-te de plăcere; și, iată, aceasta de asemenea este deșertăciune. Am spus despre râs: Este nebun; și despre veselie: Ce face aceasta? Am căutat în inima mea să mă dedau vinului, totuși deprinzându-mi inima cu înțelepciune; și să apuc prostia, până voi vedea ce este acel bine pe care fiii oamenilor ar trebui să îl facă sub cer toate zilele vieții lor. Mi-am făcut lucrări mari, mi-am construit case, mi-am sădit vii, Mi-am făcut grădini și livezi și am sădit în ele pomi de toate felurile de fructe; Mi-am făcut iazuri de apă, ca să ud cu ele pădurea ce aduce pomi; Am dobândit servitori și servitoare și mi s-au născut servitori în casă; de asemenea am avut mari turme de vite mari și mici mai mult decât toți cei ce au fost în Ierusalim înainte de mine; Mi-am adunat de asemenea argint și aur și tezaurul special al împăraților și al provinciilor; mi-am dobândit cântăreți și cântărețe și desfătările fiilor oamenilor, instrumente muzicale și acelea de toate felurile. Astfel am fost mare și i-am întrecut pe toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; de asemenea înțelepciunea mea a rămas cu mine. Și orice au dorit ochii mei nu le-am refuzat, nu mi-am oprit inima de la nicio bucurie; fiindcă inima mi s-a bucurat în toată munca mea; și aceasta mi-a fost partea mea din toată munca. Atunci m-am uitat la toate lucrările pe care mâinile mele le-au lucrat și la osteneala cu care m-am ostenit ca să o fac, și iată, totul era deșertăciune și chinuire a duhului și nu era niciun folos sub soare.
Eclesiastul 2:1-11 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
I‑am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie și să vezi ce e bun.” Dar iată că și aceasta este deșertăciune. I‑am zis râsului: „Ești o nebunie!” și veseliei: „La ce ești bună?” M‑am hotărât în inima mea: „Să‑mi veselesc trupul cu vin, dar inima să‑mi fie condusă de înțelepciune, și să îmbrățișez nebunia, până voi vedea ce este bine pentru fiii oamenilor, ce trebuie să facă sub cer în tot timpul vieții lor.” Mi‑am făcut lucruri mari: mi‑am zidit case, mi‑am sădit vii, mi‑am făcut grădini și livezi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi‑am făcut iazuri cu apă ca din ele să ud pomii din dumbravă. Am cumpărat robi și roabe, mi s‑au născut robi în casă; am avut mai multe cirezi de vite și turme de oi decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. Mi‑am mai strâns și argint și aur, comori de regi și odoare. Mi‑am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor – o mulțime de femei. Am ajuns mare și i‑am întrecut pe toți cei ce fuseseră înaintea mea în Ierusalim. Mi‑am păstrat chiar înțelepciunea. Tot ce mi‑au poftit ochii, nu le‑am oprit; nu mi‑am reținut inima de la nicio plăcere, ci mi‑am lăsat inima să se bucure de toată osteneala mea, și aceasta mi‑a fost răsplata din toată osteneala mea. M‑am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele și la osteneala depusă ca să le îndeplinesc și, iată, totul este numai deșertăciune și goană după vânt și nu este câștig sub soare.
Eclesiastul 2:1-11 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie, gustă fericirea!” Dar iată că și aceasta este o deșertăciune. Am zis râsului: „Ești o nebunie!” și veseliei: „Ce te înșeli degeaba?” Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înțelepciune, și să stărui astfel în nebunie până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieții lor. Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini și livezi de pomi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii. Am cumpărat robi și roabe și am avut copii de casă; am avut cirezi de boi și turme de oi mai multe decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint și aur și bogății ca de împărați și țări. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor: o mulțime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toți cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înțelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, și aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare.
Eclesiastul 2:1-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
„Atunci mi-am zis: «Voi încerca să văd dacă distracția mă va satisface!» Dar am constatat că și aceasta este ceva fără sens! Am zis despre râs: «Este o nebunie!»; iar despre distracție am ajuns să mă întreb (retoric): «Care este utilitatea ei?» Am decis în inima mea să experimentez vinul în organismul meu – considerând că în acest timp, inima mea mă va conduce cu înțelepciune. Am vrut astfel să promovez nebunia – până voi înțelege ce este bine să facă fiii oamenilor (care trăiesc) sub cer, în puținele zile din viața lor. Mi-am extins lucrările: mi-am construit case și mi-am plantat vii. Mi-am amenajat grădini și parcuri, plantând în ele pomi care produc o diversitate de fructe. Mi-am făcut bazine cu apă, ca să ud mulțimea pomilor care au răsărit (acolo). Mi-am cumpărat sclavi și sclave. Am avut sclavi care s-au născut în casa mea. Am avut turme atât de vite, cât și de oi. Am avut mai multe animale domestice decât toți cei care fuseseră (regi) înainte de mine la Ierusalim. Mi-am adunat argint și aur. Astfel, am acumulat bogății regești și (multe) teritorii. Mi-am adus în jurul meu cântăreți și cântărețe; și mi-am luat exact ce le place bărbaților cel mai mult: o mulțime de femei. M-am îmbogățit și mi-am mărit averea – mai mult decât ceilalți (regi) care au trăit la Ierusalim. Și totuși, mi-am păstrat chiar și înțelepciunea! Nu am refuzat nimic din tot ce mi-au cerut ochii; și nu mi-am oprit inima de la nicio bucurie. Astfel, inima mi-a fost satisfăcută față de toată implicarea mea extenuantă. Și acest fapt a fost pentru mine singurul câștig din toată munca mea. Apoi, când am privit la toate lucrările făcute de mâinile mele și la toată munca pe care am depus-o pentru realizarea lor, am înțeles că în final totul este inutil, că realizările (mele) urmează traseul vântului și că nu există (în viața trăită) sub soare niciun câștig care să le justifice.
Eclesiastul 2:1-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Am zis inimii mele: „Vreau, Din fericire să îți dau Să guști. Te-ncerc, cu veselie!” Acum însă, inima-mi știe Să judece cu-nțelepciune Că și-asta-i o deșertăciune. Apoi, râsului i-am vorbit: „O nebunie! – negreșit – Ești doar!” „De ce te-ai înșelat, Degeaba?” – am mai întrebat Și veselia. Mai apoi, Fiind cuprins de gânduri noi, Am hotărât să îndrăznesc, Cu vin, trupul să-mi veselesc În timp ce inima-mi voi pune La cârmă, cu înțelepciune, Și-n nebunie stăruiesc Până am să mă dumiresc Ce-i bine ca să facă, oare, Ai oamenilor fii, sub soare, În timpul vieții, pe pământ. Am făcut lucruri ce mari sânt: Vii am plantat, case-am zidit, Și prin livezi, pomi am sădit; Mi-am făcut iazuri de udat Dumbrava. Robi mi-am cumpărat, Copii de casă am avut; Cirezi și turme am crescut: Avut-am și cirezi de boi, Precum și foarte multe oi Cum nimeni, înaintea mea, N-a mai avut asemenea. Aur și-argint, mi-am adunat. Demnă de-un mare împărat Peste o țară însemnată, Mi-e bogăția câștigată. Mulți cântăreți mi-am mai dorit – Să-mi fie-aduși, am poruncit. De-asemenea, pe lângă ei, Și o mulțime de femei Mi-am mai adus, spre desfătare. Ajuns-am astfel, mult mai mare Decât cei cari m-au precedat. Înțelepciunea mi-am păstrat. Ceea ce ochii mi-au poftit, Le-am dat mereu. Nu mi-am oprit Nici inima din veselie, Ci bucuroasă-am vrut să fie Când se-nfrupta din truda mea. Atâta doar mi-a fost partea Din osteneală; iar apoi, Când am privit atent, ‘napoi, La toate câte le-am făcut Cu mâna mea, am priceput Că doar deșertăciune sânt Și numai goană după vânt Cu toate – trăinicie n-are Nimic ce e aflat sub soare.
Eclesiastul 2:1-11 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Mi-am spus inimii: „Hai, vreau să gust veselia și să văd bunăstarea!”. Dar și aceasta este deșertăciune. Am spus râsului: „Prostie!” și veseliei: „Ce poate face aceasta?”. Am decis în inima mea să-mi dau trupul vinului și inima să fie călăuzită cu înțelepciune, ca să fie prinsă de nebunie până când voi putea vedea ce este bine pentru fiii oamenilor să facă sub ceruri în timpul zilelor vieții lor. Am făcut lucrări mari: mi-am construit case și am plantat pentru mine. Mi-am făcut grădini și livezi și am plantat în ele pomi pentru tot felul de fructe. Mi-am făcut cisterne de apă ca să ud pădurea unde cresc pomii. Mi-am cumpărat sclavi și sclave și am avut copii de casă; ba chiar am avut turme de vite și de oi mai multe decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalím. Mi-am adunat argint și aur și proprietăți de regi și de provincii. Mi-am procurat cântăreți și cântărețe – deliciul fiilor oamenilor – și multe concubine. Am devenit cel mai mare față de toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalím și înțelepciunea mea stătea înaintea mea. Tot ce mi-au cerut ochii nu am ascuns de la ei; nu i-am refuzat inimii mele nicio veselie și inima mea s-a bucurat de toată truda mea, căci aceasta este partea mea din tot chinul meu. Mi-am întors fața către toate lucrările pe care le-a făcut mâna mea și la toată truda prin care m-am trudit să le fac. Iată, toate sunt deșertăciune și goană după vânt și nu este niciun folos sub soare.
Eclesiastul 2:1-11 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie și gustă fericirea.” Dar iată că și aceasta este o deșertăciune. Am zis râsului: „Ești o nebunie!” și veseliei: „Ce te înșeli degeaba?” Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înțelepciune, și să stăruiesc astfel în nebunie până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieții lor. Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini și livezi de pomi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii. Am cumpărat robi și roabe și am avut copii de casă; am avut cirezi de boi și turme de oi mai mult decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint și aur, și bogății ca de împărați și țări. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor: o mulțime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toți cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înțelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, și aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare.