Daniel 6:6-28
Daniel 6:6-28 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci acești președinți și prinți s-au adunat la împărat și i-au spus astfel: Împărate Darius, să trăiești veșnic. Toți președinții împărăției, guvernatorii și prinții, sfătuitorii și căpeteniile, s-au sfătuit împreună pentru a întemeia un edict împărătesc și pentru a face o hotărâre fermă, ca oricine va face o cerere vreunui Dumnezeu sau om, pentru treizeci de zile, altuia decât ție, împărate, să fie aruncat în groapa leilor. Acum împărate, întemeiază hotărârea și semnează înscrisul, ca să nu fie schimbat, conform legii mezilor și perșilor, care nu se schimbă. Astfel împăratul Darius a semnat scrierea și hotărârea. Și când Daniel a cunoscut că înscrisul a fost semnat, a intrat în casa lui; și ferestrele lui fiind deschise în camera lui spre Ierusalim, a îngenuncheat pe genunchii săi de trei ori pe zi și s-a rugat și a adus mulțumiri înaintea Dumnezeului său, cum a făcut mai înainte. Atunci acești bărbați s-au adunat și l-au găsit pe Daniel rugându-se și făcând cerere înaintea Dumnezeului său. Atunci s-au apropiat și au vorbit înaintea împăratului referitor la hotărârea împăratului: Nu ai semnat o hotărâre, ca fiecare om care va face o cerere vreunui Dumnezeu sau om timp de treizeci de zile, altuia decât ție, împărate, va fi aruncat în groapa leilor? Împăratul a răspuns și a zis: Lucrul este adevărat, conform legii mezilor și perșilor, care nu se schimbă. Iar ei au răspuns și au zis înaintea împăratului: Acel Daniel, care este dintre copiii captivității lui Iuda, nu te ia în considerare, împărate, nici hotărârea pe care ai semnat-o, ci își face cererea de trei ori pe zi. Atunci împăratul, când a auzit aceste cuvinte, a fost foarte nemulțumit de el însuși și și-a îndreptat inima spre Daniel pentru a-l elibera; și a ostenit până la apusul soarelui să îl elibereze. Atunci acești oameni s-au adunat la împărat și au spus împăratului: Să știi, împărate, că legea mezilor și perșilor este: Că nicio hotărâre sau edict pe care împăratul îl întemeiază nu poate fi schimbat. Atunci împăratul a poruncit și l-au adus pe Daniel și l-au aruncat în groapa leilor. Împăratul a vorbit și i-a spus lui Daniel: Dumnezeul tău pe care îl servești continuu, el te va elibera. Și o piatră a fost adusă și așezată pe gura gropii; și împăratul a sigilat-o cu propriul sigiliu și cu sigiliul domnilor lui; ca hotărârea, referitoare la Daniel, să nu fie schimbată. Atunci împăratul s-a întors la palatul său și a petrecut noaptea postind, nici nu au fost aduse instrumente de muzică înaintea lui și somnul i-a fugit. Atunci împăratul s-a sculat dimineața foarte devreme și a mers în grabă la groapa leilor. Și când s-a apropiat de groapă, a strigat la Daniel cu voce plângătoare și împăratul a vorbit și i-a spus lui Daniel: Daniele, servitor al Dumnezeului cel viu, a fost Dumnezeul tău, pe care îl servești continuu, în stare să te scape de lei? Atunci Daniel a spus împăratului: Împărate, să trăiești veșnic. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său și a închis gurile leilor ca să nu mă vatăme, întrucât s-a găsit nevinovăție în mine înaintea lui; și de asemenea înaintea ta, împărate, nu am făcut vătămare. Atunci împăratul s-a bucurat peste măsură pentru el și le-a poruncit să îl scoată pe Daniel din groapă. Astfel Daniel a fost scos din groapă și niciun fel de vătămare nu s-a găsit asupra lui, deoarece el a crezut în Dumnezeul său. Și împăratul a poruncit și au adus pe acei oameni care l-au acuzat pe Daniel și i-au aruncat în groapa leilor, pe ei, pe copiii lor și pe soțiile lor; și leii i-au apucat și le-au frânt toate oasele în bucăți înainte ca ei să ajungă la fundul gropii. Atunci împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, națiunilor și limbilor care locuiesc pe tot pământul: Pacea sa vă fie înmulțită. Eu dau o hotărâre: Ca în fiecare domnie a împărăției mele oamenii să tremure și să se teamă înaintea Dumnezeului lui Daniel; căci el este Dumnezeul cel viu și neclintit pentru totdeauna și împărăția sa nu va fi distrusă și domnia lui va fi până la sfârșit. El eliberează și salvează și lucrează semne și minuni în cer și pe pământ, el care a eliberat pe Daniel din puterea leilor. Și acest Daniel a prosperat sub domnia lui Darius și sub domnia lui Cirus persanul.
Daniel 6:6-28 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Atunci, vizirii și satrapii aceia au venit cu zarvă la împărat și i‑au vorbit așa: „Veșnic să trăiești, împărate Darius! Toți vizirii împărăției, prefecții, satrapii, sfetnicii și guvernatorii sunt de părere să se dea o hotărâre din partea împăratului, însoțită de o interdicție aspră: dacă, timp de treizeci de zile, cineva se va ruga altui zeu sau om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, dă această interdicție și semnează scrisoarea, ca să rămână neschimbată, potrivit cu legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba.” Auzind acestea, împăratul Darius a semnat interdicția. Dar Daniel, deși știa că s-a semnat acea scrisoare, s‑a dus acasă, unde ferestrele camerei de sus erau deschise spre Ierusalim, și a îngenuncheat cum făcea mai înainte, când se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul lui de trei ori pe zi. Atunci, oamenii aceia au dat năvală în casă și l‑au găsit pe Daniel rugându‑se fierbinte Dumnezeului său. S‑au înfățișat îndată înaintea împăratului și i‑au amintit de acea interdicție împărătească: „Oare n‑ai semnat tu o interdicție care spune că oricine se va ruga vreunui zeu sau om în afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Este adevărat acest lucru, după legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba!” Ei i‑au zis din nou împăratului: „Daniel, unul din prizonierii iudei, nu ține deloc seama de tine, împărate, nici de interdicția pe care ai semnat‑o, ci își face rugăciunea lui de trei ori pe zi!” Auzind aceste cuvinte, împăratul s‑a întristat adânc. S‑a tot gândit cum l‑ar putea salva pe Daniel și, până la asfințitul soarelui, s‑a străduit să‑l scape. Atunci, oamenii aceia au venit cu zarvă la împărat și i‑au zis: „Știi, împărate, că la mezi și perși este lege că nicio interdicție sau hotărâre dată de împărat nu se poate schimba!” Atunci, împăratul a poruncit ca Daniel să fie adus și să fie aruncat în groapa cu lei. Împăratul i‑a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia neîncetat Îi slujești, doar El te mai poate izbăvi.” Au adus o piatră și au pus‑o la gura gropii. Împăratul a pecetluit‑o cu inelul lui și cu inelele mai‑marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. Împăratul s‑a întors în palatul său și și‑a petrecut noaptea postind; nu a dorit nicio desfătare și n‑a putut să doarmă. În revărsatul zorilor însă, împăratul s‑a sculat și, dis‑de‑dimineață, s‑a dus în grabă la groapa cu lei. Apropiindu‑se de groapă, l‑a chemat pe Daniel cu glas plângător. Împăratul i‑a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujești neîncetat, să te scape de lei?” Daniel i‑a răspuns împăratului: „Veșnic să trăiești, împărate! Dumnezeul meu l‑a trimis pe îngerul Său și el a închis gura leilor, care nu mi‑au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n‑am făcut vreun rău!” Atunci, împăratul s‑a bucurat foarte mult și a poruncit ca Daniel să fie scos din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s‑a găsit pe el nicio zgârietură, pentru că își pusese încrederea în Dumnezeul lui. Împăratul a poruncit atunci să fie aduși oamenii aceia care‑l pârâseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei cu tot cu copiii și nevestele lor. Nici n‑au atins fundul gropii, că leii i‑au și apucat și le‑au sfărâmat oasele. După aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către oamenii din toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc pe tot pământul: „Pacea să vă fie înmulțită! Poruncesc ca, pe toată întinderea împărăției mele, oamenii să se teamă și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel. El este Dumnezeul cel viu și El dăinuiește în veci; împărăția Lui nu va fi nimicită și stăpânirea Lui nu va avea sfârșit. El izbăvește și mântuiește, El face semne și minuni în cer și pe pământ. El l‑a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” Acest Daniel a dus‑o bine sub domnia lui Darius și sub domnia lui Cirus Persanul.
Daniel 6:6-28 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Apoi aceste căpetenii și dregătorii aceștia s-au dus cu mare zarvă la împărat și i-au vorbit așa: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța în răstimp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, în afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, ca să nu se poată schimba după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată!” În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca și oprirea. Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. Atunci oamenii aceștia au dat năvală în casă și l-au găsit pe Daniel rugându-se și chemându-L pe Dumnezeul lui. Apoi s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălța în răstimp de treizeci de zile rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba.” Ei au luat din nou cuvântul și i-au zis împăratului: „Daniel, unul dintre prinșii de război ai lui Iuda, nu ține deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o și își face rugăciunea de trei ori pe zi!” Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să-l scape pe Daniel și, până la asfințitul soarelui, s-a trudit să-l scape. Dar oamenii aceia au stăruit de împărat și i-au zis: „Să știi, împărate, că, după legea mezilor și perșilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!” Atunci împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul și i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape!” Au adus o piatră și au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui și cu inelul mai-marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. Împăratul s-a întors apoi în palatul său. A petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio țiitoare și n-a putut să doarmă. În revărsatul zorilor însă, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. Și, apropiindu-se de groapă, l-a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul și i-a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujești necurmat, să te scape de lei?” Și Daniel i-a zis împăratului: „Veșnic să trăiești, împărate! Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult și a poruncit să-l scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său. Împăratul a poruncit să-i aducă pe oamenii aceia care îl pârâseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei ei, copiii lor și nevestele lor; și până să ajungă în fundul gropii, leii i-au și apucat și le-au fărâmițat oasele. După aceea împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăția: „Pacea să vă fie dată din belșug! Poruncesc ca, în toată întinderea împărăției mele, oamenii să se teamă și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu și El dăinuie veșnic; împărăția Lui nu se va nimici niciodată, și stăpânirea Lui nu va avea sfârșit. El izbăvește și mântuiește, El face semne și minuni în ceruri și pe pământ. El l-a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor.” Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius și sub domnia lui Cir Persanul.
Daniel 6:6-28 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Atunci, acei supraveghetori și guvernatori s-au dus cu mare zgomot la rege; și i-au zis: „Rege Darius, să trăiești etern! Toți supraveghetorii regatului, demnitarii, guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor, consilierii și ceilalți guvernatori sunt de acord să se scrie un decret regal care să prevadă o interdicție. În el să se precizeze că oricine se va ruga în următoarele treizeci de zile altui zeu sau altui om decât ție, rege, să fie aruncat în groapa cu lei. Acum, rege, aprobă această interdicție și semnează decretul; pentru ca nimeni să nu îi poată modifica în vreun fel conținutul – așa cum prevede legea mezilor și a perșilor care spune că din momentul în care a fost emisă, nicio lege nu mai poate fi abrogată.” Atunci regele Darius a semnat decretul care conținea această interdicție. Deși știa că s-a semnat decretul, Daniel a continuat să meargă în casa lui care avea deschise ferestrele de sus spre (fostul oraș) Ierusalim; și de trei ori pe zi, îngenunchea, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul lui – așa cum făcuse și înainte. Atunci acei oameni au venit prin surprindere în casă; și l-au găsit pe Daniel rugându-se și implorând bunătatea Dumnezeului lui. Apoi s-au prezentat înaintea regelui și i-au amintit de interdicția regală, zicându-i: „Oare nu ai semnat tu o interdicție conform căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om cu excepția ta, să fie aruncat în groapa cu lei?” Regele a răspuns: „Ba da; este adevărat. Am semnat o interdicție în conformitate cu legea mezilor și a perșilor, care prevede că după ce a fost emisă, nicio decizie nu mai poate fi (vreodată) abrogată.” Ei i-au mai zis regelui: „Să știi, rege, că Daniel – unul dintre exilații veniți din teritoriul numit Iuda – îți sfidează decretul. El nu respectă interdicția pe care ai semnat-o; și a continuat să se roage de trei ori pe zi!” Când a auzit acest lucru, regele s-a întristat foarte mult; și s-a gândit cum să îl salveze pe Daniel. Până la apusul soarelui, el s-a tot gândit cum să procedeze ca să îl scape (de consecința nerespectării acelui decret). Apoi, acei oameni au venit gălăgioși la rege; și i-au zis: „Să știi, rege, că legea mezilor și a perșilor prevede că orice interdicție și orice decret dat de rege, nu se poate anula!” Atunci regele a dat ordin să fie adus Daniel și să fie aruncat în groapa cu lei. Regele i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia Îi slujești permanent, să te salveze!” Au adus o piatră pe care au pus-o să blocheze ieșirea din groapă; iar regele a sigilat-o cu inelul lui și cu inelul oamenilor lui remarcabili – ca să nu se schimbe nimic pentru Daniel. Apoi regele s-a retras în palatul lui; și a stat acolo noaptea fără să mănânce și fără să i se aducă vreo dansatoare. El nu a putut deloc să doarmă. Când s-a luminat, regele s-a ridicat și s-a dus repede la groapa cu lei. S-a apropiat de ea și l-a strigat pe Daniel cu o voce care demonstra că fusese afectat de durere (sufletească) pentru situația lui. Regele i-a zis lui Daniel: „Daniele, sclav al Dumnezeului care este viu, a putut Dumnezeul tău, căruia permanent Îi slujești, să te salveze de lei?” Daniel i-a răspuns regelui: „Să trăiești etern, rege! Dumnezeul meu Și-a trimis îngerul care a închis gura leilor; iar aceștia nu mi-au făcut niciun rău – pentru că am fost nevinovat înaintea Lui. Și nici împotriva ta, rege, nu am făcut nimic rău!” Atunci regele s-a bucurat mult văzând ce s-a întâmplat cu Daniel; și a dat ordin să fie scos din groapă. Daniel a fost scos de acolo: și nu s-a putut constata nici măcar o rană pe el – pentru că s-a încrezut în Dumnezeul lui. Regele a ordonat să fie aduși înaintea lui oamenii care îl reclamaseră pe Daniel. Apoi, aceia au fost aruncați în groapa cu lei – nu numai ei, ci și fiii lor și soțiile lor. Imediat cum au ajuns în partea de jos a gropii, leii i-au prins și le-au sfărâmat toate oasele. Apoi regele Darius a scris tuturor popoarelor, etniilor și oamenilor care vorbesc orice fel de limbă din tot teritoriul țării lui: „Pacea să vă fie înmulțită! Ordon ca în orice parte a regatului meu, oamenii să tremure în fața Dumnezeului lui Daniel și să îl respecte. El este Dumnezeul viu care trăiește permanent! Regatul Lui nu va fi niciodată distrus; și guvernarea Lui nu va avea sfârșit. El scapă și salvează. El face semne și miracole în cer și pe pământ. El l-a salvat pe Daniel din ghearele leilor!” Daniel a trăit bine în timpul guvernării lui Darius și a persanului Cirus.
Daniel 6:6-28 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
În urmă, toți aceia cari Sunt căpitanii cei mai mari, Precum și ceilalți slujitori Ce se vădeau mari dregători S-au dus, cu zarvă, la-mpărat Și-n acest fel au cuvântat: „Mărite Dariu, să trăiești Veșnic și să împărățești! Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii tăi cei mari – De tine puși ca să îți fie Slujbași peste împărăție – Cu cei care sunt dregători Ori sfetnici sau cârmuitori, Sunt de părere că e bine Ca o poruncă, de la tine, Asupra țării să pornească. Pe-aceasta să o însoțească Și o oprire aspră, care Va pedepsi pe fiecare, Dacă se face vinovat De faptul de a fi-nălțat Vreo rugă către cineva Sau către-un dumnezeu, cumva, Un timp ce-n ale vremii file Va număra treizeci de zile. În timpu-acesta, negreșit, Are să fie-ngăduit Ca rugi să fie înălțate, Doar către tine, împărate. Cel care nu se va supune La ceea ce porunca spune, Are să fie pedepsit Și-n groapa leilor, zvârlit. Tu, împărate, să-ntărești Oprirea și să iscălești Astă poruncă, de îndat’, Spre a nu fi nimic schimbat, Cum cere legea Mezilor Și-asemenea a Perșilor, Care, din clipa ce-a fost dată, Mereu, rămâne, neschimbată.” În urma celor de mai sus, Cari înaintea lui s-au spus, Dariu a scris porunca-ndată Și-a ei oprire, totodată. Când Daniel a auzit Că împăratu-a iscălit Porunca, nu s-a-nspăimântat, Ci-n a lui casă a intrat. Odăile, în casă-aflate – Cele cari, sus, sunt așezate – Ferestre mari, în zid, aveau Și spre Ierusalim priveau. De trei ori, zilnic, Daniel Intra acolo și-apoi el Se închina lui Dumnezeu, Pe care Îl slujea mereu. El, laudă, Îi aducea Și rugăciuni de-asemenea, Precum făcuse mai ‘nainte, Fără să fi luat aminte La ceea ce a poruncit Chiar împăratul, negreșit. Oamenii care îl urau, Ce face Daniel, știau. De-aceea, ei au năvălit În casă, unde l-au găsit Rugându-se lui Dumnezeu, Cerându-I sprijinul, mereu. Când acei oameni l-au văzut Pe Daniel ce a făcut, În mare grabă-au alergat Să-l înștiințeze pe-mpărat. Au început să îi vorbească Despre oprirea-mpărătească Și-aste cuvinte i le-au zis: „Dar împărate, nu ai scris Chiar tu, oprirea ‘ceea care Împiedica pe fiecare, Treizeci de zile – numărat – De a nu mai fi înălțat Vreo rugă, către cineva, Sau către-un dumnezeu, cumva? Oare, porunca ta nu spune Că omul cari nu se supune Are să fie pedepsit Și-n groapa leilor zvârlit?” Atuncea, împăratu-a zis: „Lucrul acesta este scris! Este un lucru-adevărat Și nu poate a fi schimbat, Pentru că legea Mezilor Precum și cea a Perșilor Nu va putea a fi schimbată, De către nimeni, niciodată!” Oameni-acei au cuvântat Din nou, zicând către-mpărat: „Pe Daniel, l-am găsit noi – Pe cel luat prins de război, Din Iuda – că a încălcat Poruncile ce tu le-ai dat. De trei ori, zilnic, Daniel Intră în casă, unde el Se roagă-apoi, Celui pe care, Drept Domn, poporul său Îl are!” Când împăratu-a auzit Lucrul acesta, s-a mâhnit Nespus de mult și se gândea În ce fel, oare, ar putea Să-l scape-apoi pe Daniel. Cu acest gând s-a trudit el, Pân’ la apusul soarelui. Însă, toți pârâtorii lui Astfel au zis: „Află-mpărate Că hotărârile luate – Cum cere legea Mezilor, Precum și cea a Perșilor – Nu pot, schimbate, ca să fie, De nimeni, în împărăție!” Când împăratu-a auzit Lucrul acest, a poruncit Să fie Daniel chemat Și-apoi să fie aruncat În groapa leilor. Când el L-a întâlnit pe Daniel, I-a zis, plin de păreri de rău: „Acuma, Dumnezeul tău, La cari slujești fără-ncetare, Să vină să îți dea scăpare!” O piatră mare au adus La gura gropii de au pus, Iar împăratul a-ntărit-o, Fiindcă a pecetluit-o Cu-al său inel și cu acele Care se dovedeau inele Ale slujbașilor pe cari, În țară, îi avea, mai mari, Nimic să nu se schimbe-astfel, Referitor la Daniel. În urmă, marele-mpărat Se-ntoarse la al său palat. Nici n-a mâncat, nici n-a băut, Nici țiitoare n-a cerut Să i se-aducă. S-a vădit Că-n acea noapte n-a dormit, Fiind de gânduri frământat. De ziuă când s-a luminat, A alergat nerăbdător, Până la groapa leilor. Cu un glas plâns, el l-a strigat Pe Daniel și-a cuvântat: „Hei, Daniele! Trăiești, oare, Tu, cari slujești fără-ncetare La Dumnezeul cerului? Putut-a, oare, brațul Lui, Să-nchidă gura leilor Scăpându-l pe-al Său slujitor?” Atunci, din groapă, Daniel Răspunse-ndată-n acest fel: „Să trăiești veșnic, împărate, Cu pace și cu sănătate! Află că Dumnezeul meu – Căruia Îi slujesc mereu – Pe al Său înger l-a trimis Și leilor gura le-a-nchis. Iată că ei nu au putut, Nimic ca să îmi fi făcut, Căci față de-al meu Dumnezeu, Nevinovat mă aflu eu. Nevinovat – cum știi prea bine – Mă aflu și față de tine, Căci nici un rău n-am săvârșit Să merit să fiu pedepsit!” Pe dată, marele-mpărat, În suflet, mult s-a bucurat Și-a poruncit ca Daniel Să fie scos afară. El, Cu-atenție, l-a cercetat, Dar nici o rană n-a aflat Pe trupul său, căci tot mereu, S-a încrezut în Dumnezeu. Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’. După această întâmplare, Dariu trimise o scrisoare, Popoarelor nenumărate Sub stăpânirea lui aflate, Indiferent de limba lor. Iată ce scris-a tuturor: „Către voi cari ai mei sunteți: Din belșug, pace, să aveți! Voiesc ca pe întinderea Ce-o are-mpărăția mea, Voi să vă temeți, tot mereu, De Cel ce-i este Dumnezeu Lui Daniel, căci bine știu Că El e Dumnezeul viu, Cari dăinuiește pe vecie. Nicicând, a Lui Împărăție, Nu are să se nimicească, Pentru că n-o să se sfârșească În veac mărita-I stăpânire Întinsă peste-ntreaga fire. El este Cel cari izbăvește! El este Cel cari mântuiește! Minuni și semne – cum Îi place – În cer și pe pământ, El face! Prin brațul Său, l-a izbăvit Pe Daniel, când s-a găsit Închis în groapa leilor. El l-a scăpat din gheara lor!” Bine a dus-o Daniel, Cât la putere a fost cel Care era, Dariu, numit. De-asemenea, când a venit Cir – zis Persanul – și-a urcat Pe scaunul de împărat, Grijă a dovedit și el, S-o ducă bine Daniel.
Daniel 6:6-28 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Atunci, oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniél niciun motiv. De aceea, să căutăm împotriva lui [ceva legat de] legea Dumnezeului său”. Apoi, acești înalți funcționari și satrapi au mers în grabă la rege și astfel i-au spus: „Veșnic să trăiești, rege Dárius! S-au sfătuit toți înalții funcționari ai regatului, guvernatorii, satrapii, consilierii și prefecții ca regele să stabilească o hotărâre și să o întărească printr-o interdicție potrivit căreia oricine va face o rugăminte vreunui zeu sau om timp de treizeci de zile – în afară de tine, rege – să fie aruncat în groapa leilor. Acum, rege, hotărăște interdicția și însemnează scrierea, ca să nu poată fi modificată, după legea mezilor și a perșilor, care nu poate fi încălcată!”. După acestea, regele Dárius a însemnat scrierea și interdicția. Când Daniél a aflat că s-a însemnat scrierea, a venit acasă, unde ferestrele erau deschise în camera de sus către Ierusalím și unde de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și-l lăuda pe Dumnezeu, așa cum făcea și înainte de aceasta. Atunci, oamenii aceștia au venit în grabă și l-au găsit pe Daniél rugându-se și implorându-l pe Dumnezeul său. Atunci, au venit și i-au zis regelui referitor la interdicția regelui: „Oare nu ai semnat interdicția ca orice om care ar face vreo rugăminte vreunui Dumnezeu sau om – în afară de tine, rege – să fie aruncat în groapa leilor?”. Regele a răspuns și a zis: „Sigur, cuvântul este ca legea mezilor și a perșilor, care nu poate fi încălcată”. Ei au luat cuvântul și i-au zis regelui: „Daniél, unul dintre fiii iudeilor deportați, nu ține porunca ta, rege, și nici interdicția pe care ai semnat-o, ci de trei ori pe zi face rugăciuni”. Regele, când a auzit cuvântul, s-a întristat foarte mult pentru el și pentru Daniél și și-a pus în inimă să-l salveze; și până la apusul soarelui s-a străduit să-l elibereze. Atunci, oamenii aceștia s-au năpustit la rege și i-au zis: „Tu știi, rege, că este o lege a mezilor și a perșilor, că orice interdicție și hotărâre pe care a stabilit-o regele nu poate fi modificată”. Atunci, regele a răspuns și a spus să fie adus Daniél și să fie aruncat în groapa leilor. Regele a luat cuvântul și i-a spus lui Daniél: „Dumnezeul tău, căruia tu îi slujești neîntrerupt, el poate să te salveze”. Au adus o piatră și au pus-o la gura gropii. Regele a sigilat-o cu inelul său și cu inelul nobililor săi, pentru ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniél. Regele a venit în palatul său și a petrecut noaptea în post, nu au fost aduse concubine și somnul l-a părăsit. Regele s-a ridicat dis-de-dimineată, odată cu zorile, și s-a grăbit să vină la groapa leilor. Și, apropiindu-se de groapă, l-a strigat cu glas îngrijorat pe Daniél. Regele a luat cuvântul și i-a zis lui Daniél: „Daniél, slujitorul Dumnezeului celui viu, oare Dumnezeul tău, căruia îi slujești neîntrerupt, te-a putut salva de lei?”. Atunci, Daniél i-a vorbit regelui: „Rege, să trăiești veșnic! Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul său, care a închis gura leilor și nu mi-au făcut niciun rău, pentru că înaintea lui am fost găsit nevinovat; ba chiar nici înaintea ta, rege, nu am făcut niciun rău”. Atunci, regele s-a bucurat foarte mult pentru aceasta și a poruncit ca Daniél să fie scos din groapă. Daniél a fost scos din groapă și nu au găsit pe el nicio rană, pentru că el își pusese încrederea în Dumnezeul său. Regele a poruncit să fie aduși oamenii aceia care-l vorbiseră de rău pe Daniél. I-au aruncat în groapa leilor pe ei, pe copiii lor și pe soțiile lor. Și nu au ajuns la fundul gropii că leii i-au înșfăcat și le-au zdrobit toate oasele. Atunci, Dárius, regele, a scris către toate popoarele, neamurile și limbile care locuiau pe tot pământul: „Să aveți multă pace! Dau poruncă potrivit căreia, în toată stăpânirea regatului meu, [oamenii] să se teamă și să tremure înaintea Dumnezeului lui Daniél, căci el este Dumnezeul cel viu, care dăinuie în veci: domnia lui nu va fi distrusă și stăpânirea lui este fără de sfârșit. El eliberează și mântuiește, el face semne și minuni în ceruri și pe pământ. El l-a scăpat pe Daniél din ghearele leilor”.
Daniel 6:6-28 Noua Traducere Românească (NTR)
Atunci căpeteniile și satrapii aceia au venit grămadă la împărat și i-au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! Toate căpeteniile împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se stabilească un decret împărătesc, întărit printr-o interdicție, ca oricine va căuta în rugăciune, în următoarele treizeci de zile, vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, stabilește interdicția și scrie documentul, pentru ca să fie de neschimbat, asemenea unei legi de-a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată“. După aceasta, împăratul Darius a așezat în scris documentul și interdicția. Dar Daniel, când a aflat că s-a scris documentul, s-a dus în casa lui, a cărei cameră de sus avea ferestrele deschise înspre Ierusalim. De trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul său, așa cum făcuse și mai înainte. Atunci oamenii aceia au venit grămadă și l-au găsit pe Daniel căutându-L și implorându-L pe Dumnezeul său. Apoi s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au vorbit cu privire la interdicția împărătească: ‒ Oare nu ai așezat în scris o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine caută în rugăciune vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei? Împăratul a răspuns și a zis: ‒ Lucrul acesta este sigur, asemenea unei legi a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată. Ei au răspuns apoi împăratului: ‒ Daniel, unul dintre exilații lui Iuda, nu ține seama de tine, împărate, și nici de interdicția pe care ai scris-o, ci de trei ori pe zi Îl caută pe Dumnezeul lui în rugăciune. Atunci împăratul, când a auzit lucrul acesta, s-a mâhnit foarte tare. El și-a pus în gând să-l scape pe Daniel și, până la apusul soarelui, s-a frământat cum să-l salveze. Apoi oamenii aceia au venit grămadă la împărat și i-au zis: ‒ Să știi, împărate, că, potrivit legii mezilor și a perșilor, orice interdicție și orice decret stabilit de împărat nu se poate schimba! Atunci împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, te va scăpa!“. A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a sigilat-o cu pecetea inelului său și cu pecetea inelului nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. Apoi împăratul s-a dus în palatul său și a petrecut noaptea fără să mănânce și fără să i se aducă vreo țiitoare. N-a avut somn deloc. La revărsatul zorilor, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. Când s-a apropiat de groapă, l-a strigat pe Daniel cu durere în glas. Împăratul i-a zis lui Daniel: ‒ Daniel, slujitor al Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, să te scape de lei? Atunci Daniel i-a vorbit împăratului: ‒ Să trăiești veșnic, împărate! Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, iar aceștia nu m-au rănit, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, nu am făcut nimic rău! Atunci împăratul s-a bucurat mult pentru el și a poruncit să-l scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că s-a încrezut în Dumnezeul său. Împăratul a poruncit să fie aduși oamenii care-l acuzaseră pe Daniel și aceștia au fost aruncați în groapa cu lei, atât ei, cât și fiii și soțiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i-au și apucat cu putere și le-au sfărâmat toate oasele. După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, națiunilor și oamenilor de orice limbă care locuiau în toată țara: „Pacea să vă fie înmulțită! Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, în toată împărăția de sub stăpânirea mea, oamenii să tremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel Viu și El dăinuie pe vecie! Împărăția Lui nu va fi nimicită, iar stăpânirea Lui va fi până la sfârșit. El scapă și salvează. El face semne și minuni în ceruri și pe pământ, căci l-a scăpat pe Daniel din ghearele leilor“. Astfel, Daniel a prosperat în timpul domniei lui Darius și a domniei lui Cirus Persanul.
Daniel 6:6-28 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Apoi, aceste căpetenii și dregătorii aceștia s-au dus cu mare zarvă la împărat și i-au vorbit așa: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca și oprirea. Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. Atunci, oamenii aceștia au dat năvală în casă și au găsit pe Daniel rugându-se și chemând pe Dumnezeul lui. Apoi, s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălța, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba!” Ei au luat din nou cuvântul și au zis împăratului: „Daniel, unul din prinșii de război ai lui Iuda, nu ține deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o și își face rugăciunea de trei ori pe zi!” Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel și, până la asfințitul soarelui, s-a trudit să-l scape. Dar oamenii aceia au stăruit de împărat și i-au zis: „Să știi, împărate, că, după legea mezilor și perșilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!” Atunci, împăratul a poruncit să aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape!” Au adus o piatră și au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui și cu inelul mai-marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. Împăratul s-a întors apoi în palatul său. A petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio țiitoare și n-a putut să doarmă. În revărsatul zorilor însă, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. Și, apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujești necurmat, să te scape de lei?” Și Daniel a zis împăratului: „Veșnic să trăiești, împărate! Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” Atunci, împăratul s-a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său. Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei ei, copiii lor și nevestele lor; și până să ajungă în fundul gropii, leii i-au și apucat și le-au fărâmițat oasele. După aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăția: „Pacea să vă fie dată din belșug! Poruncesc ca, în toată întinderea împărăției mele, oamenii să se teamă și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu și El dăinuiește veșnic; împărăția Lui nu se va nimici niciodată și stăpânirea Lui nu va avea sfârșit. El izbăvește și mântuiește, El face semne și minuni în ceruri și pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius și sub domnia lui Cirus Persanul.