Daniel 1:1-21
Daniel 1:1-21 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului și l-a împresurat. Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său. Împăratul a dat poruncă lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului și pe care să-i învețe scrierea și limba haldeenilor. Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul din care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, și anume: lui Daniel i-a pus numele Beltșațar; lui Hanania, Șadrac; lui Mișael, Meșac și lui Azaria, Abed-Nego. Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoință și trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncați și să beți, ca nu cumva să vadă fețele voastre mai triste decât ale celorlalți tineri de vârsta voastră și să-mi puneți astfel capul în primejdie înaintea împăratului.” Atunci, Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredințase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: „Încearcă pe robii tăi zece zile și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut; să te uiți apoi la fața noastră și la a celorlalți tineri care mănâncă din bucatele împăratului și să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!” El i-a ascultat în privința aceasta și i-a încercat zece zile. După cele zece zile, ei erau mai bine la față și mai grași decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului. Îngrijitorul lua bucatele și vinul care le erau rânduite și le dădea zarzavaturi. Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere pentru tot felul de scrieri și înțelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile și în toate visele. La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toți tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea ei au fost primiți în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele care erau în toată împărăția lui. Așa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.
Daniel 1:1-21 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, a venit Nebucadnețar, împăratul Babilonului la Ierusalim și l-a asediat. Și Domnul l-a dat pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, în mâna lui, cu o parte din vasele casei lui Dumnezeu; pe care le-a dus în țara Șinar la casa dumnezeului său; și a adus vasele în casa tezaurului dumnezeului său. Și împăratul i-a vorbit lui Așpenaz, stăpânul famenilor săi, să aducă pe câțiva dintre copiii lui Israel și din sămânța împăratului și a prinților; Copii în care nu era cusur, ci plăcuți la vedere și pricepuți în toată înțelepciunea și iscusiți în cunoaștere și înțelegând știința și să fie în stare să stea în palatul împăratului și pe care să îi învețe învățătura și limba caldeenilor. Și împăratul le-a rânduit o porție zilnică din mâncarea împăratului și din vinul pe care l-a băut; astfel hrănindu-i trei ani, ca la sfârșitul acestora să poată sta în fața împăratului. Și printre aceștia erau dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria; Cărora mai marele famenilor le-a dat nume; și i-a dat lui Daniel numele Belteșațar; și lui Hanania, Șadrac; și lui Mișael, Meșac; și lui Azaria, Abednego. Dar Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu porția de mâncare a împăratului, nici cu vinul pe care îl bea el; de aceea a cerut de la mai marele famenilor să nu îl oblige să se pângărească. Și Dumnezeu i-a dat lui Daniel favoare și milă înaintea mai marelui famenilor. Și mai marele famenilor i-a spus lui Daniel: Mă tem de domnul meu împăratul, care v-a rânduit mâncarea și băutura; căci de ce să vadă el fețele voastre arătând mai rău decât ale tinerilor care sunt de felul vostru? Atunci îmi veți pune capul în pericol în fața împăratului. Atunci Daniel i-a spus lui Melțar, pe care mai marele famenilor l-a pus peste Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: Te implor, încearcă pe servitorii tăi, zece zile; și ei să ne dea legume să mâncăm și apă să bem. Apoi să fie privite înfățișările noastre înaintea ta și înfățișarea tinerilor ce mănâncă din porția de mâncare a împăratului; și după cum vezi așa să te porți cu servitorii tăi. Astfel el le-a dat ascultare în acest lucru și i-a încercat zece zile. Și la sfârșitul a zece zile, înfățișările lor au apărut mai frumoase și mai grase în carne decât a tuturor tinerilor care au mâncat porția de mâncare a împăratului. Astfel Melțar a luat porția lor de mâncare și vinul pe care trebuiau să îl bea; și le-a dat legume. Cât despre acești patru tineri, Dumnezeu le-a dat cunoaștere și pricepere în toată învățătura și înțelepciunea; și Daniel avea înțelegere în toate viziunile și visele. Și la sfârșitul zilelor la care împăratul spusese să îi aducă, mai marele famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. Și împăratul a vorbit îndeaproape cu ei; și dintre toți nu s-a găsit nimeni ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria; de aceea au stat în picioare înaintea împăratului. Și în toate lucrurile de înțelepciune și înțelegere de care i-a întrebat împăratul, i-a găsit de zece ori mai buni decât toți magii și astrologii care erau în tot domeniul lui. Și Daniel a fost acolo până în anul întâi al împăratului Cirus.
Daniel 1:1-21 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
În al treilea an al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului și l‑a asediat. Domnul l‑a dat în mâinile lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, împreună cu o parte din vasele Casei lui Dumnezeu, pe care el le‑a dus în țara Șinear și le‑a pus în tezaurul templului zeului său. Împăratul i‑a poruncit lui Așpenaz, mai‑marele famenilor, să‑i aducă dintre fiii lui Israel niște tineri de neam regesc și de viță boierească, fără cusur trupesc, frumoși la chip, iscusiți în felurite îndeletniciri, cu cunoștințe temeinice, înzestrați cu inteligență și în stare să slujească la palatul împărătesc, pe care să‑i învețe scrierea și limba caldeeană. Împăratul le‑a rânduit pentru fiecare zi porții de la masa lui împărătească și din vinul pe care‑l bea el, vrând să‑i crească timp de trei ani, după care să rămână în slujba împăratului. Printre cei aleși dintre fiii lui Iuda se aflau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Mai‑marele famenilor însă le‑a pus alte nume: pe Daniel l‑a numit Beltșațar, pe Hanania – Șadrac, pe Mișael – Meșac și pe Azaria – Abed‑Nego. Daniel s‑a hotărât să nu se spurce cu bucatele împăratului sau cu vinul pe care‑l bea el, așa că l‑a rugat pe mai‑marele famenilor să‑i dea voie să nu se spurce. Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoință și trecere înaintea mai‑marelui famenilor. Acesta i‑a zis lui Daniel: „Mă tem de domnul meu, împăratul, care v-a hotărât ce să mâncați și să beți, ca nu cumva să vadă fețele voastre palide, în comparație cu ale celorlalți tineri de vârsta voastră, și să‑mi puneți astfel capul în primejdie înaintea împăratului.” Atunci, Daniel i‑a zis îngrijitorului căruia mai‑marele famenilor îi încredințase pe Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: „Te rog, pune‑i pe robii tăi la încercare zece zile: să ni se dea de mâncare din roadele pământului și apă de băut. Să compari apoi înfățișarea noastră cu a tinerilor care mănâncă din bucatele împărătești și să faci cu robii tăi potrivit cu ceea ce vei vedea!” Îngrijitorul i‑a ascultat în privința aceasta și i‑a încercat timp de zece zile. La împlinirea celor zece zile, ei s‑au dovedit mai arătoși la față și mai sănătoși la trup decât toți tinerii care mâncau din bucatele împărătești. Îngrijitorul lua bucatele și vinul care le erau rânduite, iar lor le dădea din roadele pământului. Dumnezeu le‑a dat acestor patru tineri cunoștință și pricepere în orice fel de scriere și înțelepciune, iar Daniel a ajuns priceput în tot felul de vedenii și vise. Când s‑a împlinit vremea pe care o hotărâse împăratul, mai‑marele famenilor i‑a adus pe toți tinerii înaintea lui Nebucadnețar. Împăratul a stat de vorbă cu ei, iar dintre toți, nu s‑a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Ei au intrat în slujba împăratului și, în orice sfat înțelept și priceput pe care‑l cerea de la ei, împăratul îi găsea de zece ori mai buni decât toți vrăjitorii și descântătorii din toată împărăția lui. Așa a dus‑o Daniel până în primul an al împăratului Cirus.
Daniel 1:1-21 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului și l-a împresurat. Domnul l-a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului său; le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său. Împăratul i-a dat poruncă lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câțiva dintre copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului și pe care să-i învețe scrierea și limba haldeenilor. Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, și anume: lui Daniel i-a pus numele Beltșațar, lui Hanania – Șadrac, lui Mișael – Meșac, și lui Azaria – Abed-Nego. Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoință și trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. Căpetenia famenilor i-a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncați și să beți, ca nu cumva să vadă fețele voastre mai triste decât ale celorlalți tineri de vârsta voastră și să-mi puneți astfel capul în primejdie înaintea împăratului.” Atunci Daniel i-a zis îngrijitorului căruia îi încredințase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, a lui Hanania, a lui Mișael și a lui Azaria: „Încearcă-i pe robii tăi zece zile și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut; să te uiți apoi la fața noastră și la a celorlalți tineri care mănâncă din bucatele împăratului și să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!” El i-a ascultat în privința aceasta și i-a încercat zece zile. După cele zece zile ei erau mai bine la față și mai grași decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului. Îngrijitorul lua bucatele și vinul care le erau rânduite și le dădea zarzavaturi. Dumnezeu le-a dat acestor patru tineri știință și pricepere pentru tot felul de scrieri și înțelepciune; mai ales însă l-a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile și în toate visele. La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toți tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea ei au fost primiți în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele care erau în toată împărăția lui. Așa a dus-o Daniel până în anul dintâi al împăratului Cir.
Daniel 1:1-21 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În al treilea an al guvernării lui Iehoiachim – regele celor din teritoriul numit Iuda – Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit și a asediat Ierusalimul. Iahve a făcut ca Iehoiachim – regele din teritoriul numit Iuda – să fie capturat de el. Nabucodonosor a luat atunci și unele dintre vasele casei lui Dumnezeu. Apoi el le-a dus în țara Șinar și le-a pus în templul zeului lui. Acolo, el le-a depozitat în tezaurul (dedicat) acelui zeu. Regele Nabucodonosor i-a poruncit comandantului eunucilor lui – care se numea Așpenaz – să aducă (în Babilon) câțiva israelieni care provin din regi(i lor) și care aparțin categoriei privilegiate a poporului. Ordinul prevedea ca ei să fie tineri, fără niciun fel de defect fizic, cu o fizionomie plăcută, competenți în orice domeniu al științei (acelor vremuri), cu o capacitate intelectuală remarcabilă, cu abilitatea de a înțelege lucrurile și capabili să slujească la palatul regelui. Planul prevedea ca (inițial) ei să fie învățați să scrie și să vorbească limba caldeenilor. Regele a decis ca pentru fiecare zi să li se asigure o parte din hrana și din vinul care erau servite la masa lui. Intenționa să îi crească astfel pentru o perioadă de trei ani. Apoi, la sfârșitul acestui timp, ei rămâneau în slujba regelui. Printre acei israelieni erau și câțiva care aparțineau urmașilor lui Iuda. Ei se numeau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Comandantul eunucilor le-a pus alte nume: pe Daniel l-a numit Beltșațar, pe Hanania l-a numit Șadrac, pe Mișael l-a numit Meșac și pe Azaria l-a numit Abed-Nego. Dar Daniel a decis să nu se compromită, refuzând să mănânce din hrana regelui și să bea din vinul de la masa lui. Astfel, el l-a rugat pe comandantul eunucilor să nu îl oblige „să se murdărească”. Dumnezeu a făcut ca Daniel să obțină acceptare și bunăvoință din partea comandantului eunucilor. Dar el i-a zis lui Daniel: „Să știi că îmi este (totuși) frică de stăpânul meu – de rege – care a decis cu ce să fiți hrăniți și ce să beți. Este posibil ca el să vadă fețele voastre mai triste decât ale celorlalți tineri ca voi; și astfel, eu risc să îmi fie tăiat capul înaintea lui!” Atunci Daniel i-a zis celui care era însărcinat de comandantul eunucilor să îl supravegheze pe el, pe Hanania, pe Mișael și pe Azaria: „Încearcă slujitorii tăi pentru zece zile, dându-le să mănânce numai legume; și să bem doar apă. Apoi să compari fața noastră cu a tinerilor care mănâncă din hrana regelui; și să procedezi cu slujitorii tăi în conformitate cu ce vei vedea.” El le-a aprobat această cerere; și i-a încercat pentru un timp de zece zile. Când ele s-au terminat, a văzut că fața lor era mai frumoasă și că erau mai bine dezvoltați fizic, în comparație cu toți ceilalți tineri care mâncau din hrana regelui. Astfel, cel care îi îngrijea, a renunțat să le mai rezerve hrana și vinul de la masa regelui; și le-a dat să mănânce (numai) legume. Dumnezeu le-a oferit acestor patru tineri capacitatea de a cerceta lucrurile și i-a făcut capabili să interpreteze orice fel de scriere și orice mesaj care necesita înțelepciune (pentru înțelegerea lui). Daniel putea să înțeleagă semnificația oricărei viziuni și a oricăror vise. Când a expirat timpul stabilit de rege, toți tinerii au fost aduși la el. Comandantul eunucilor i-a adus înaintea lui Nabucodonosor. Regele a vorbit cu ei. Dar între toți aceia, nu a mai fost remarcat niciunul care să fie așa cum erau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Astfel, doar ei au rămas în slujba regelui. Când regele punea întrebări din orice domeniu în care era nevoie de înțelepciune și de cunoaștere, ei erau de zece ori mai competenți decât toți vrăjitorii din tot regatul lui. Așa a trăit Daniel până în primul an al (guvernării) regelui Cirus.
Daniel 1:1-21 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când, trei ani Ioiachim făcea, De când în Iuda-mpărățea, Venit-a Nebucadențar Și a călcat al său hotar. Către Ierusalim plecase Cu oaste, și-l înconjurase, Căci el fusese-acela care, În Babilon, era mai mare. Domnul, în mâna lui, a dat Pe al lui Iuda împărat Și-o parte-a vaselor pe care Casa lui Dumnezeu le are. Cel care-n Iuda a domnit Fusese Ioiachim numit. În urmă, Nebucadențar Se duse în țara Șinear, Cu vasele ce le-a luat Și-acolo el le-a așezat În casa celuia pe care, Drept dumnezeu al său, îl are. Apoi, la sine l-a chemat Pe Așpenaz, cel așezat Mai mare peste slujitori Care sunt fameni dregători, Și-i porunci ca să se ducă – Degrabă – și să îi aducă Câțiva copii din cei pe care Neamul lui Israel îi are, Cari sunt de stirpe-mpărătească Și sunt de viță boierească. Tineri-acei au trebuit, Frumoși să fie – negreșit – Fără cusur și învățați, Cu-nțelepciune înzestrați În orice ramură pe care Știința-acelei vremi o are; De-asemenea, s-a mai cerut, Pricepere să fi avut Și-o minte ageră, cu care Să se vădească-a fi în stare De a sluji la-mpărăție Și lângă împărat să fie. De la ăști tineri, se cerea Ca să învețe scrierea, Precum și limba cea pe care Neamul Haldeilor o are. Chiar împăratul – negreșit – Acestora le-a dăruit – Zilnic – o parte din bucate, Care la masa lui sunt date, Și vin din vinul ce îl bea, Căci împăratul își dorea, Timp de trei ani ca să îi crească Și-apoi tinerii să-l slujească. Printre cei care-au fost luați Atunci, din Iuda, sunt aflați Hanania și Daniel, Azaria și Mișael. Mai marele din slujitori Care sunt fameni dregători, Ale lor nume le-a schimbat Și alte nume-apoi le-a dat, Cum se ceruse. Așadar, El îl numise Beltșațar Pe cel chemat drept Daniel, Meșac i-a zis lui Mișael, Șadrac era Hanania Și-apoi, pentru Azaria Drept Abed-Nego, a găsit Că este nume potrivit. Dar cel care a fost chemat Drept Daniel, a cugetat Că nu voiește-a se spurca Și nu e bine a mânca El, din alesele bucate Cari de-mpărat îi erau date. El n-a voit, de-asemenea, Din vinu-mpărătesc să bea. De-aceea, pe acela care Fusese pus drept cel mai mare Peste cei cari sunt slujitori Cu rang de fameni-dregători, El l-a rugat să îl scutească Și astfel să nu îl silească În nici un fel, de a mânca, Făcându-l de a se spurca. Lucrul acesta I-a plăcut Lui Dumnezeu și a făcut Ca Daniel să dobândească Bunăvoință și să crească Apoi, în ochii celui care E peste fameni pus mai mare. Cel ce era cârmuitor, Al tuturor famenilor, Privit-a către Daniel Și-a cuvântat în acest fel: „Să afli dar, că mă tem eu, Doar de cel care-i domn al meu Și care-a hotărât apoi, Ce veți mânca și veți bea voi. Mă tem să nu vadă, cumva, Pe fețele voastre, ceva. Nu vreau ca fețe triste-apoi, Să vadă el că aveți voi Și-n acest fel să vă vădiți Că sunteți mai deosebiți De tinerii din casa noastră, Tineri cari sunt de vârsta voastră. Căci dacă întâmpla-se-va Că el va observa ceva, Încredințați voiesc să fiți Că viața mi-o primejduiți În fața împăratului.” Atunci, îngrijitorului – Cari răspundea de Daniel, De-asemenea de Mișael, Precum și de Hanania Și-apoi și de Azaria – Fiind mai mare al lor pus, În ăst fel Daniel i-a spus: „Doar zece zile, de voiești, Pe ai tăi robi să îi hrănești Cu zarzavat – cum au cerut – Și doar cu apă de băut. Voim ca să te uiți apoi, La fețele ce le-avem noi Și să te uiți, de-asemenea, La fețele ce le-or avea Tinerii care ne-nsoțesc Și care hrana o primesc, De la-mpărat!” Omu-a făcut Așa precum i s-a cerut Și zece zile-a numărat În care el i-a încercat. După ce timpul a trecut, Îngrijitorul a văzut Că mult mai bine arătau Decât cei care-i însoțeau Și aveau parte de bucate Alese și îmbelșugate. Îngrijitorul le-a luat Hrana și vinul și le-a dat Doar zarzavat în schimbul ei, Cum au voit tineri-acei. Prin îndurarea cari mereu Le-a arătat-o Dumnezeu, Cei patru tineri au primit Știință și au dobândit, Apoi, putința să adune O cât mai mare-nțelepciune Ce le-a adus pricepere La orice fel de scriere Deosebită. Astfel, El Făcutu-l-a pe Daniel – A cărui minte o deschise – Deștept în viziuni și vise. Apoi, când vremea sorocită De împărat fost-a-mplinită, Cel ce era cârmuitor Al tuturor famenilor I-a dus la Nebucadențar. El le-a vorbit tuturor, dar În rândul lor nu s-a găsit Nimeni a fi asemuit Cu-Azaria ori Daniel, Hanania sau Mișael. În toate lucrurile care Cereau înțelepciune mare – Lucruri la care răspundeau Tineri-aceștia când erau, De împărat chiar, întrebați – Mereu, ei fost-au lăudați; Iar împăratul – negreșit – Drept mai destoinici i-a găsit – De zece ori – decât sunt cei Care de-o vârstă sunt cu ei, Decât toți cei ce-s vrăjitori, Sau sunt, în stele, cititori. Așa a dus-o Daniel – Și cei care au fost cu el – Până când Cir, drept împărat, Ajunse-a fi încoronat. Și până când avea să vie Întâiul său an de domnie.
Daniel 1:1-21 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În anul al treilea al domniei lui Ioiachím, regele lui Iúda, a venit Nabucodonosór, regele din Babilón, la Ierusalím și l-a asediat. Domnul l-a dat în mâna lui pe Ioiachím, regele lui Iúda, și o parte din vasele casei lui Dumnezeu și le-a dus în ținutul Șineár, în casa zeului lui: a dus vasele în vistieria zeului său. Regele i-a zis lui Așpenáz, mai-marele peste eunuci, să aducă dintre fiii lui Israél, din descendența regească și dintre nobili tineri care să nu aibă niciun cusur, frumoși la înfățișare, instruiți în toată înțelepciunea, cunoscători ai științei, pricepuți în cunoaștere și viguroși, ca să poată sta în palatul regelui, să-i învețe scrierea și limba caldéilor. Regele a stabilit pentru ei potrivit cu fiecare zi o porție din hrana regelui și vinul pe care îl bea el, ca să-i crească timp de trei ani, iar la sfârșitul lor să stea înaintea regelui. Între ei erau [câțiva] dintre fiii lui Iúda: Daniél, Ananía, Mișaél și Azaría. Căpetenia eunucilor le-a pus numele [acestea]: lui Daniél i-a pus [numele] Beltșațár, lui Ananía, Șadrác, lui Mișaél, Méșac și lui Azaría, Àbed-Négo. Daniél și-a pus la inimă să nu se întineze din porția de hrană a regelui și din vinul pe care îl bea el și a cerut de la căpetenia eunucilor să poată să nu se întineze. Dumnezeu i-a dat lui Daniél [să afle] har și îndurare înaintea căpeteniei eunucilor. Căpetenia eunucilor i-a zis lui Daniél: „Eu mă tem de stăpânul meu, regele, care a stabilit hrana voastră și băutura voastră. De ce să vadă fețele voastre mai abătute decât cele ale tinerilor de vârsta voastră și să faceți vinovat capul meu înaintea regelui?”. Daniél i-a zis îngrijitorului pe care îl stabilise căpetenia eunucilor peste Daniél, Ananía, Mișaél și Azaría: „Încearcă-i pe slujitorii tăi timp de zece zile: să ni se dea din legume să mâncăm și apă să bem! Apoi să se vadă fețele noastre și înfățișarea noastră și înfățișarea tinerilor care mănâncă din porția de hrană a regelui! Și după cum vei vedea, așa să faci cu slujitorii tăi!”. El i-a ascultat în privința aceasta și i-a încercat timp de zece zile. La sfârșitul celor zece zile, înfățișarea lor era mai bună și trupul lor mai gras decât cel al tuturor tinerilor care mâncau din porția de hrană a regelui. Îngrijitorul lua porția lor de hrană și vinul pe care trebuia să-l bea ei și le dădea legume. Acestor patru tineri, Dumnezeu le-a dat cunoaștere și instruire în orice scriere și înțelepciune. Iar Daniél era priceput în toate viziunile și visele. La sfârșitul zilelor despre care spusese regele ca să-i aducă, căpetenia eunucilor i-a adus înaintea lui Nabucodonosór. Regele a vorbit cu ei și nu s-a găsit [nimeni] asemenea lui Daniél, Ananía, Mișaél și Azaría. Și ei au stat înaintea regelui. În orice lucru de înțelepciune sau de înțelegere pe care regele îl căuta la ei, i-a găsit de zece ori peste toți magii și astrologii care erau în tot regatul său. Și Daniél a fost astfel până în anul întâi al lui Círus, regele.
Daniel 1:1-21 Noua Traducere Românească (NTR)
În al treilea an al domniei lui Iehoiachim, regele lui Iuda, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit și a asediat Ierusalimul. Domnul l-a dat în mâna lui pe Iehoiachim, regele lui Iuda, precum și o parte din obiectele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus obiectele în țara Șinar, în templul dumnezeului său; le-a dus în vistieria dumnezeului său. Împăratul Nebucadnețar i-a poruncit lui Așpenaz, căpetenia demnitarilor săi, să-i aducă pe unii dintre fiii lui Israel, de neam regal și de viță nobilă, niște tineri fără niciun fel de infirmitate fizică, plăcuți la înfățișare, pricepuți în orice ramură a științei, cu minte ageră și cu pricepere, în stare să slujească la palatul împăratului, pe care să-i învețe scrierea și limba caldeenilor. Împăratul le-a stabilit, pentru fiecare zi, o parte din hrana și vinul de la masa împărătească, pentru a-i crește timp de trei ani. La sfârșitul acestor ani, tinerii urmau să intre în slujba împăratului. Printre ei, dintre fiii lui Iuda erau: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Căpetenia demnitarilor le-a pus însă alte nume: Beltșațar lui Daniel, Șadrak lui Hanania, Meșak lui Mișael și Abed-Nego lui Azaria. Daniel însă s-a hotărât în inima lui să nu se întineze cu hrana împăratului și cu vinul pentru băutura lui, și l-a rugat pe căpetenia demnitarilor să nu-l oblige să se întineze. Dumnezeu a făcut ca Daniel să găsească îndurare și bunăvoință înaintea căpeteniei demnitarilor. Însă căpetenia demnitarilor i-a zis lui Daniel: „Mă tem ca nu cumva stăpânul meu, împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncați și să beți, să vadă fețele voastre mai posomorâte decât ale celorlalți tineri de vârsta voastră și să-mi puneți capul în pericol înaintea împăratului“. Atunci Daniel i-a zis îngrijitorului pe care căpetenia demnitarilor îl desemnase responsabil cu supravegherea sa, a lui Hanania, a lui Mișael și a lui Azaria: „Pune-i pe slujitorii tăi la încercare timp de zece zile: să ni se dea să mâncăm numai legume și să bem doar apă. Apoi să te uiți la înfățișarea noastră și la înfățișarea tinerilor care mănâncă din hrana împăratului și să le faci slujitorilor tăi potrivit cu ceea ce vei vedea“. El i-a ascultat în privința aceasta și i-a pus la încercare timp de zece zile. La sfârșitul celor zece zile a văzut că la înfățișare arătau mai bine, iar la trup erau mai plini decât toți ceilalți tineri care mâncau din hrana împăratului. Și, astfel, îngrijitorul lua hrana lor și vinul pentru băutura lor și le dădea legume. Acestor patru tineri Dumnezeu le-a dat știință și pricepere în orice fel de scriere și înțelepciune. Daniel putea să înțeleagă orice fel de vedenii și vise. Când s-a împlinit vremea stabilită de împărat ca toți tinerii să fie aduși la el, căpetenia demnitarilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar, și împăratul a vorbit cu ei. Dar între toți aceștia nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria, astfel că ei au rămas în slujba împăratului. În orice problemă pentru care era nevoie de înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, el îi găsea de zece ori mai capabili decât toți vrăjitorii și descântătorii din întreaga lui împărăție. Așa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.