Daniel 1:1-21

În al treilea an al guvernării lui Iehoiachim – regele celor din teritoriul numit Iuda – Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit și a asediat Ierusalimul. Iahve a făcut ca Iehoiachim – regele din teritoriul numit Iuda – să fie capturat de el. Nabucodonosor a luat atunci și unele dintre vasele casei lui Dumnezeu. Apoi el le-a dus în țara Șinar și le-a pus în templul zeului lui. Acolo, el le-a depozitat în tezaurul (dedicat) acelui zeu. Regele Nabucodonosor i-a poruncit comandantului eunucilor lui – care se numea Așpenaz – să aducă (în Babilon) câțiva israelieni care provin din regi(i lor) și care aparțin categoriei privilegiate a poporului. Ordinul prevedea ca ei să fie tineri, fără niciun fel de defect fizic, cu o fizionomie plăcută, competenți în orice domeniu al științei (acelor vremuri), cu o capacitate intelectuală remarcabilă, cu abilitatea de a înțelege lucrurile și capabili să slujească la palatul regelui. Planul prevedea ca (inițial) ei să fie învățați să scrie și să vorbească limba caldeenilor. Regele a decis ca pentru fiecare zi să li se asigure o parte din hrana și din vinul care erau servite la masa lui. Intenționa să îi crească astfel pentru o perioadă de trei ani. Apoi, la sfârșitul acestui timp, ei rămâneau în slujba regelui. Printre acei israelieni erau și câțiva care aparțineau urmașilor lui Iuda. Ei se numeau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Comandantul eunucilor le-a pus alte nume: pe Daniel l-a numit Beltșațar, pe Hanania l-a numit Șadrac, pe Mișael l-a numit Meșac și pe Azaria l-a numit Abed-Nego. Dar Daniel a decis să nu se compromită, refuzând să mănânce din hrana regelui și să bea din vinul de la masa lui. Astfel, el l-a rugat pe comandantul eunucilor să nu îl oblige „să se murdărească”. Dumnezeu a făcut ca Daniel să obțină acceptare și bunăvoință din partea comandantului eunucilor. Dar el i-a zis lui Daniel: „Să știi că îmi este (totuși) frică de stăpânul meu – de rege – care a decis cu ce să fiți hrăniți și ce să beți. Este posibil ca el să vadă fețele voastre mai triste decât ale celorlalți tineri ca voi; și astfel, eu risc să îmi fie tăiat capul înaintea lui!” Atunci Daniel i-a zis celui care era însărcinat de comandantul eunucilor să îl supravegheze pe el, pe Hanania, pe Mișael și pe Azaria: „Încearcă slujitorii tăi pentru zece zile, dându-le să mănânce numai legume; și să bem doar apă. Apoi să compari fața noastră cu a tinerilor care mănâncă din hrana regelui; și să procedezi cu slujitorii tăi în conformitate cu ce vei vedea.” El le-a aprobat această cerere; și i-a încercat pentru un timp de zece zile. Când ele s-au terminat, a văzut că fața lor era mai frumoasă și că erau mai bine dezvoltați fizic, în comparație cu toți ceilalți tineri care mâncau din hrana regelui. Astfel, cel care îi îngrijea, a renunțat să le mai rezerve hrana și vinul de la masa regelui; și le-a dat să mănânce (numai) legume. Dumnezeu le-a oferit acestor patru tineri capacitatea de a cerceta lucrurile și i-a făcut capabili să interpreteze orice fel de scriere și orice mesaj care necesita înțelepciune (pentru înțelegerea lui). Daniel putea să înțeleagă semnificația oricărei viziuni și a oricăror vise. Când a expirat timpul stabilit de rege, toți tinerii au fost aduși la el. Comandantul eunucilor i-a adus înaintea lui Nabucodonosor. Regele a vorbit cu ei. Dar între toți aceia, nu a mai fost remarcat niciunul care să fie așa cum erau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Astfel, doar ei au rămas în slujba regelui. Când regele punea întrebări din orice domeniu în care era nevoie de înțelepciune și de cunoaștere, ei erau de zece ori mai competenți decât toți vrăjitorii din tot regatul lui. Așa a trăit Daniel până în primul an al (guvernării) regelui Cirus.