Faptele Apostolilor 23:1-35
Faptele Apostolilor 23:1-35 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Pavel a privit ţintă la sinedriu şi le-a zis: „Fraţilor, eu mi-am dus viaţa cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu, în toate, până astăzi.” Atunci marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Însă Pavel i-a zis: „Te va lovi şi Dumnezeu pe tine, perete văruit! Tu stai pe jilţul judecătorului, după Lege, dar dai poruncă să fiu lovit, împotriva Legii?” Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îl batjocoreşti pe marele preot al Domnului?” Iar Pavel le-a răspuns: „Nu ştiam, fraţilor, că el este marele preot; doar este scris: pe conducătorul poporului tău să nu îl vorbeşti de rău .” Pavel însă, pentru că ştia că o parte din ei erau saduchei şi ceilalţi farisei, a strigat în plin sinedriu: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu! Pentru speranţa şi învierea morţilor sunt eu judecat!” După ce a zis acestea, a început o ceartă între farisei şi saduchei şi adunarea s-a împărţit. Saducheii spun că nu există înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe toate trei. S-a pornit deci o zarvă mare şi s-au ridicat unii dintre învăţaţii din partea fariseilor, certându-se şi zicând: „Noi nu găsim nimic rău în acest om. Dacă, într-adevăr, i-a vorbit un înger?” Pentru că neînţelegerea devenea tot mai mare, comandantul s-a temut că Pavel va fi sfâşiat de ei şi a poruncit ostaşilor să coboare şi să-l ia cu forţa din mijlocul lor şi să-l ducă în fortăreaţă. În noaptea următoare, Domnul i s-a arătat şi i-a zis: „Îndrăzneşte, pentru că aşa cum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, la fel trebuie să mărturiseşti şi la Roma!” Când s-a făcut ziuă, iudeii au pus la cale un complot, legându-se cu blestem să nu mănânce, nici să nu bea până nu-l vor ucide pe Pavel. Mai mult de patruzeci de oameni au făcut jurământul acesta. Câţiva dintre ei s-au dus la marii preoţi şi la bătrânii lui Israel şi le-au zis: „Ne-am jurat cu blestem să nu gustăm nimic până nu îl vom omorî pe Pavel. Acum, voi şi sinedriul, anunţaţi-l pe comandant să-l coboare mâine aici, ca să cercetăm mai amănunţit ce e cu el; noi vom fi gata să-l ucidem, înainte să ajungă aici.” Dar fiul surorii lui Pavel a auzit despre uneltire, a intrat în fortăreaţă şi l-a anunţat pe Pavel. Pavel l-a chemat pe unul din centurioni şi i-a zis: „Du-l pe tânărul acesta la comandant, căci are să-i dea o veste!” Acesta l-a luat, l-a dus la comandant şi i-a zis: „Pavel, care este întemniţat, m-a chemat şi m-a rugat să ţi-l aduc pe acest tânăr, pentru că are să-ţi spună ceva!” Comandantul l-a luat de mână, au mers deoparte şi i-a zis: „Ce vrei să-mi spui?” El i-a răspuns: „Iudeii s-au înţeles să-ţi ceară mâine să-l trimiţi pe Pavel la sinedriu, ca să îl cerceteze mai amănunţit. Dar tu să nu-i asculţi! Mai mult de patruzeci dintre ei îl pândesc şi s-au legat cu blestem să nu mănânce, nici să nu bea, până nu îl vor ucide, şi acum sunt gata şi aşteaptă încuviinţarea ta.” Atunci, comandantul i-a dat drumul tânărului şi i-a poruncit „Nu spune nimănui că m-ai anunţat toate aceste lucruri!” Apoi, i-a chemat pe doi dintre centurioni şi le-a zis: „Pregătiţi două sute de soldaţi să meargă la Cezareea, şaptezeci de călăreţi şi două sute de lăncieri, să fie gata la ceasul al treilea din noapte! Scoateţi şi nişte animale, să-l punem pe Pavel călare şi să-l ducem teafăr la guvernatorul Felix!” Guvernatorului i-a scris o scrisoare în felul următor: „Claudius Lisias către prea alesul guvernator Felix, salutare! M-am dus şi l-am scos pe bărbatul acesta, cu soldaţii, când am aflat că este roman, căci era prins de iudei şi gata să fie omorât de ei. Am vrut să aflu pentru ce motive îl acuzau şi l-am dus la sinedriul lor, unde am descoperit că este acuzat pentru o pricină legată de Legea lor, dar nu de vreo vină vrednică de moarte sau lanţuri. Apoi, fiind înştiinţat că există un complot cu privire la el, ţi l-am trimis imediat, dând poruncă şi acuzatorilor să-ţi spună ce au împotriva lui.” Soldaţii, aşadar, l-au luat noaptea pe Pavel, cum li s-a poruncit, şi l-au dus la Antipatrida, de unde, a doua zi, i-au lăsat pe călăreţi să meargă cu el, iar ei s-au întors în fortăreaţă. Aceştia au intrat în Cezareea şi, dând guvernatorului scrisoarea, i l-au înfăţişat şi pe Pavel. El a citit-o şi l-a întrebat din ce provincie este şi, aflând că este din Cilicia, i-a zis: „Te voi asculta când vor veni şi acuzatorii tăi.” Şi a poruncit să fie păzit în pretoriul lui Irod.
Faptele Apostolilor 23:1-35 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Iar Pavel, privind cu atenție consiliul, a spus: Bărbați și frați, până în această zi, m-am purtat în toată buna conștiință în fața lui Dumnezeu. Iar Anania, înaltul preot, a poruncit celor ce stăteau lângă el în picioare să îl lovească peste gură. Atunci Pavel i-a spus: Dumnezeu te va lovi, perete văruit; fiindcă tu șezi să mă judeci după lege și poruncești să fiu bătut, contrar legii? Iar cei ce stăteau lângă el în picioare au spus: Îl insulți pe înaltul preot al lui Dumnezeu? Atunci Pavel a spus: Fraților, nu am știut că era înaltul preot; fiindcă este scris: Să nu vorbești de rău pe conducătorul poporului tău. Dar când Pavel a înțeles că o parte erau saduchei și ceilalți farisei, a strigat în consiliu: Bărbați și frați, eu sunt fariseu, fiul unui fariseu; din cauza speranței și a învierii morților sunt eu judecat. Iar după ce a vorbit astfel, s-a făcut disensiune între farisei și saduchei; și mulțimea a fost împărțită. Fiindcă saducheii spun că nu este nici înviere, nici înger sau duh; dar fariseii le mărturisesc pe amândouă. Și s-a ridicat strigăt mare; și scribii, care erau de partea fariseilor, s-au sculat și se certau aprins, spunând: Nu găsim nimic rău în acest om; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger, să nu ne luptăm împotriva lui Dumnezeu. Iar după ce s-a făcut disensiune mare, căpetenia, temându-se ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăți de ei, a poruncit soldaților să coboare și să îl smulgă cu forța din mijlocul lor și să îl aducă în fortăreață. Iar noaptea următoare, Domnul a stat lângă el în picioare și a spus: Pavele, îndrăznește; fiindcă așa cum ai adeverit despre mine în Ierusalim, așa trebuie să aduci mărturie și la Roma. Iar după ce s-a făcut ziuă, unii dintre iudei s-au înhăitat și s-au legat cu blestem, spunând că nici nu vor mânca, nici nu vor bea până nu îl vor fi ucis pe Pavel. Și erau mai mulți de patruzeci cei care au făcut acest complot. Aceștia, venind la preoții de seamă și la bătrâni, au spus: Ne-am legat cu mare blestem că nu vom gusta nimic până nu îl vom ucide pe Pavel. De aceea acum voi, împreună cu consiliul, spuneți căpeteniei ca mâine să îl aducă jos la voi, ca și cum ați dori să cercetați ceva mai amănunțit despre el; iar noi, înainte să se apropie el, suntem gata să îl ucidem. Dar fiul surorii lui Pavel, după ce a auzit despre cursa lor, a venit și a intrat în fortăreață și i-a spus lui Pavel. Atunci Pavel a chemat la el pe unul dintre centurioni și a spus: Du pe tânărul acesta la căpetenie, fiindcă are să îi povestească ceva. Astfel că l-a luat și l-a dus la căpetenie și a spus: Prizonierul Pavel m-a chemat la el și m-a rugat să aduc la tine pe acest tânăr, care are să îți vorbească ceva. Atunci, căpetenia l-a luat de mână și l-a tras deoparte în ascuns și l-a întrebat: Ce este aceasta ce ai să îmi spui? Iar el a spus: Iudeii s-au înțeles să îți ceară ca mâine să îl aduci jos pe Pavel, în consiliu, ca și cum ar dori să cerceteze mai amănunțit ceva despre el. Dar tu nu te lăsa convins de ei; fiindcă mai mult de patruzeci de bărbați dintre ei îi întind o cursă, aceștia s-au legat cu blestem ca nici să nu mănânce, nici să nu bea, până nu îl vor ucide; și acum, ei sunt gata, așteptând o promisiune de la tine. Atunci căpetenia a lăsat pe tânăr să plece și i-a poruncit: Să nu spui nimănui că mi-ai arătat acestea. Și a chemat la el doi centurioni, spunând: Pregătiți două sute de soldați să meargă la Cezareea, și șaptezeci de călăreți și două sute de lăncieri la ora a treia din noapte. Și dați-le animale, ca să îl pună pe Pavel deasupra și să îl ducă teafăr la Felix, guvernatorul. Și a scris o scrisoare, cuprinzând acestea: Claudius Lisias către preaonorabilul guvernator Felix, salutări. Acest bărbat a fost prins de iudei și ar fi fost ucis de ei; atunci, am venit cu armată și l-am salvat, înțelegând că era roman. Dar voind să cunosc cauza pentru care l-au acuzat, l-am coborât în consiliul lor; Și, l-am găsit acuzat despre întrebări din legea lor, dar neavând nimic care să îl acuze demn de moarte sau de lanțuri. Și când mi s-a spus cum iudeii întindeau o cursă pentru acest bărbat, îndată l-am trimis la tine și am poruncit și acuzatorilor lui să spună înaintea ta cele împotriva lui. Sănătate. Atunci soldații, așa cum li se poruncise, l-au luat pe Pavel și l-au adus pe timpul nopții la Antipatris. Iar a doua zi, au lăsat călăreții să meargă cu el și s-au întors la fortăreață; Iar aceștia, după ce au venit la Cezareea și au dat guvernatorului epistola, l-au prezentat și pe Pavel înaintea lui. Și după ce guvernatorul a citit, l-a întrebat din ce provincie era. Și a priceput că este din Cilicia; Te voi asculta pe îndelete, a spus el, când vor veni și acuzatorii tăi. Și a poruncit să fie păzit în sala de judecată a lui Irod.
Faptele Apostolilor 23:1-35 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Pavel a privit țintă către Sinedriu și a zis: „Fraților, eu am trăit cu conștiința curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” Marele‑preot Anania le‑a poruncit celor ce stăteau lângă el să‑l lovească peste gură. Atunci, Pavel i‑a zis: „Te va lovi pe tine Dumnezeu, perete văruit! Tu stai și mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească împotriva Legii?” Cei ce stăteau lângă el i‑au zis: „Îndrăznești să‑l insulți pe marele‑preot al lui Dumnezeu?” Și Pavel a răspuns: „N‑am știut, fraților, că este marele‑preot, căci este scris: Pe mai‑marele poporului tău să nu‑l vorbești de rău. ” Pavel, știind că unii erau saduchei, iar alții farisei, a strigat în Sinedriu: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sunt judecat!” Când a spus aceasta, s‑a iscat o ceartă între farisei și saduchei, iar adunarea s‑a dezbinat; căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe toate. S‑a făcut o mare larmă, iar câțiva cărturari din gruparea fariseilor s‑au ridicat și au început o dezbatere aprinsă, zicând: „Noi nu găsim nimic rău la omul acesta; dacă i‑a vorbit un duh sau un înger?” Fiindcă cearta se întețea, iar tribunul se temea ca nu cumva Pavel să fie sfâșiat de ei, le‑a poruncit soldaților să coboare, să‑l smulgă din mijlocul lor și să‑l ducă în fortăreață. În noaptea următoare, Domnul i S‑a arătat lui Pavel și i‑a zis: „Curaj, [Pavele,] căci așa cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, la fel trebuie să mărturisești și în Roma!” Când s‑a făcut ziuă, iudeii au uneltit și s‑au legat cu blestem să nu mănânce, nici să nu bea până când nu‑l vor omorî pe Pavel. Cei ce făcuseră uneltirea aceasta erau peste patruzeci. Ei au mers la preoții de seamă și la bătrâni și le‑au zis: „Noi ne‑am legat cu blestem să nu gustăm nimic până nu‑l vom omorî pe Pavel. Acum deci voi, împreună cu Sinedriul, cereți‑i tribunului să‑l aducă [mâine] înaintea voastră, ca și cum ați vrea să‑i cercetați mai amănunțit pricina! Noi suntem pregătiți să‑l ucidem înainte să ajungă el aici.” Auzind de această cursă, fiul surorii lui Pavel s‑a dus în fortăreață și i‑a dat de știre lui Pavel. Pavel l‑a chemat pe unul dintre centurioni și i‑a zis: „Condu‑l pe tânărul acesta la tribun, fiindcă are ceva să‑i spună!” Acesta l‑a luat, l‑a dus la tribun și a zis: „Prizonierul Pavel m‑a chemat și m‑a rugat să‑l aduc la tine pe acest tânăr, întrucât are ceva să‑ți spună.” Tribunul l‑a luat de mână, l‑a tras deoparte și l‑a întrebat: „Ce ai să‑mi spui?” El a răspuns: „Iudeii s‑au sfătuit să te roage să‑l aduci mâine pe Pavel înaintea Sinedriului, ca și cum ar vrea să‑i cerceteze pricina mai amănunțit. Tu să nu le dai crezare, pentru că peste patruzeci dintre ei îl pândesc și s‑au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu‑l vor ucide; acum sunt pregătiți și așteaptă numai încuviințarea ta.” Tribunul l‑a lăsat pe tânăr să plece și i‑a poruncit: „Să nu spui nimănui că mi‑ai dezvăluit aceste lucruri.” Apoi, a chemat doi centurioni și le‑a zis: „Până la ceasul al treilea din noapte, să pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de lăncieri ca să meargă până la Cezareea! Să fie și cai pentru Pavel, ca să încalece și să fie dus teafăr la procuratorul Felix!” Acestuia i‑a scris o scrisoare cu următoarele cuvinte: „Claudius Lisias către preaalesul procurator Felix, sănătate! Pe acest bărbat iudeii l‑au prins și erau gata să‑l omoare, dar eu m‑am dus cu soldați și l‑am scos din mâinile lor, fiindcă am aflat că este cetățean roman. Întrucât am vrut să știu pricina pentru care‑l învinuiau, l‑am dus înaintea Sinedriului lor. Am aflat că este învinuit în legătură cu niște lucruri din Legea lor, dar n‑am găsit nicio vină vrednică de moarte sau de lanțuri. Mi s‑a adus însă la cunoștință că [iudeii] au făcut o uneltire împotriva lui; l‑am trimis îndată la tine și le‑am poruncit acuzatorilor să spună înaintea ta ce au împotriva lui. [Sănătate!]” Soldații, după cum li s‑a poruncit, l‑au luat pe Pavel și l‑au dus noaptea până la Antipatris. A doua zi, i‑au lăsat pe călăreți să‑l ducă mai departe, iar ei s‑au întors în fortăreață. Ajunși în Cezareea, călăreții i‑au înmânat procuratorului scrisoarea și i l‑au înfățișat și pe Pavel. După ce a citit scrisoarea, procuratorul a întrebat din ce provincie este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia, a zis: „Te voi asculta când vor veni acuzatorii tăi.” Și a poruncit să fie închis în palatul lui Irod.
Faptele Apostolilor 23:1-35 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Pavel s-a uitat țintă la Sobor și a zis: „Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” Marele-preot Anania le-a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, împotriva Legii?” Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îți bați joc de marele-preot al lui Dumnezeu?” Și Pavel a zis: „N-am știut, fraților, că este marele-preot, căci este scris: «Pe mai-marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.»” Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta – farisei, a strigat în plin Sobor: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sunt dat în judecată.” Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. S-a făcut o mare zarvă, și câțiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă și au zis: „Noi nu găsim nicio vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?” Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăți de ei. De aceea le-a poruncit ostașilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cetățuie. În noaptea următoare Domnul i S-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma!” La ziuă, iudeii au uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu-l vor omorî pe Pavel. Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mult de patruzeci. Ei s-au dus la preoții cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu-l vom omorî pe Pavel. Acum dar, voi împreună cu Soborul dați-i de știre căpitanului și rugați-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca și cum ați vrea să-i cercetați pricina mai cu de-amănuntul; și până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.” Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetățuie și i-a spus lui Pavel. Pavel l-a chemat pe unul dintre sutași și i-a zis: „Du-l pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva!” Sutașul l-a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan și a zis: „Pavel cel întemnițat m-a chemat și m-a rugat să-l aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ți spună ceva.” Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” El a răspuns: „Iudeii s-au sfătuit să te roage să-l aduci mâine pe Pavel înaintea Soborului, ca și cum ar avea să-l cerceteze mai cu de-amănuntul. Tu să nu-i asculți, pentru că mai mult de patruzeci dintre ei îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata și nu așteaptă decât făgăduiala ta.” Căpitanul l-a lăsat pe tinerel să plece și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. În urmă a chemat doi sutași și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă până la Cezareea.” Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! Acest om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei; și eu m-am dus repede cu ostași și l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. Am vrut să aflu pricina pentru care-l pârau și l-am adus înaintea Soborului lor. Am găsit că era pârât pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvârșise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri. Mi s-a dat însă de știre că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine și le-am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos!” Ostașii, după porunca pe care o primiseră, l-au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatrida. A doua zi i-au lăsat pe călăreți să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetățuie. Ajunși în Cezareea, călăreții au dat scrisoarea în mâna dregătorului și l-au adus pe Pavel înaintea lui. Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ținut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia, „te voi asculta”, i-a zis el, „când vor veni pârâșii tăi”. Și a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.
Faptele Apostolilor 23:1-35 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Pavel s-a uitat cu atenție la Sanhedrin și a zis: „Fraților, Dumnezeu cunoaște că am trăit până astăzi făcând exact ce mi-a cerut conștiința.” Atunci marele preot Anania a ordonat celor care erau lângă el să îl lovească pe Pavel peste gură. Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Stai acolo ca să mă judeci în acord cu legea mozaică; și totuși o încalci ordonând să fiu lovit!” Cei care stăteau lângă el, iau zis lui Pavel: „Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?” Pavel a răspuns: „Nu am realizat, fraților, că este marele preot. Știu că este scris: «Să nu vorbești rău despre conducătorul poporului tău!»” Pavel știa că Sanhedrinul era format din gruparea saducheilor împreună cu cea a fariseilor. Atunci el a strigat în fața tuturor: „Fraților, eu sunt fariseu; iar tatăl meu a fost de asemenea fariseu! Sunt acuzat pentru că am speranța că va fi o înviere a celor morți!” După ce au auzit ei aceste cuvinte, s-a produs o mare dispută între farisei și saduchei. Și din acel moment, adunarea s-a împărțit în două grupuri. Cel format din saduchei susținea că nu există nici înviere, nici îngeri și nici spirit; iar grupul fariseilor credea că toate acestea există. S-a produs o mare dispută. Astfel, niște învățători ai legii mozaice care făceau parte din grupul fariseilor, s-au ridicat în picioare foarte determinați și au zis: „Nu constatăm nimic rău la acest om. Putem oare să îl acuzăm dacă s-a întâmplat să îi fi vorbit vreun spirit sau vreun înger?” Pentru că tensiunea dintre ei creștea, comandantul garnizoanei se temea pentru integritatea fizică a lui Pavel. Fiind conștient că puteau oricând să îl rupă în bucăți, a ordonat soldaților să meargă între ei, să îl scoată de acolo pe Pavel și să îl ducă în fortăreață. În următoarea noapte, Isus i S-a revelat lui Pavel și i-a zis: „Curaj! Așa cum ai mărturisit despre Mine oamenilor din Ierusalim, trebuie să vorbești în calitate de martor pentru Mine și la Roma!” În următoarea dimineață, iudeii au conceput un plan pentru omorârea lui Pavel; și au decis sub amenințarea unui blestem că nu vor mânca și nici nu vor bea nimic până nu îl vor pune în aplicare. Cei care făcuseră această convenție erau aproximativ patruzeci de persoane. Ei s-au dus la liderii preoților și la bătrâni, cărora le-au zis: „Noi am acceptat riscul unui mare blestem, promițând să nu gustăm nimic până nu îl vom omorî pe Pavel. Acum, planul trebuie să funcționeze astfel: împreună cu Sanhedrinul, veți ruga pe comandantul garnizoanei să îl aducă mâine între voi, cu pretextul că doriți să îi analizați mai atent concepțiile. Noi vom fi pregătiți atunci să îl omorâm înainte să ajungă el acolo.” Fiul surorii lui Pavel i-a auzit discutând planul acestui complot. Apoi s-a dus în fortăreață și l-a anunțat pe Pavel. Atunci Pavel a chemat pe unul dintre centurioni și i-a zis: „Condu acest tânăr la comandant, pentru că dorește să îi ofere o informație.” Centurionul l-a dus pe tânăr la comandantul garnizoanei și i-a zis: „Deținutul Pavel m-a rugat să aduc la tine pe acest tânăr care dorește să îți vorbească.” Comandantul l-a luat de mână și a plecat împreună cu el într-un loc separat, unde l-a întrebat: „Ce dorești să îmi spui?” El a răspuns: „Iudeii au făcut o înțelegere împreună cu cei din Sanhedrin ca să îți ceară mâine să îl aduci din nou pe Pavel între ei. Vor pretinde că doresc să analizeze din nou concepția lui religioasă. Dar tu să nu le aprobi cererea; pentru că, de fapt, ei intenționează altceva. Sunt deja aproximativ patruzeci de persoane care au jurat să nu mănânce și să nu bea nimic până nu îl vor omorî. Acum ei așteaptă doar să fii de acord cu propunerea lor.” Comandantul l-a lăsat pe acel tânăr să plece și i-a ordonat să nu mai spună nimănui ce îi relatase lui. Apoi el a chemat doi centurioni și le-a zis: „Să fiți pregătiți cu două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de lăncieri, pentru o deplasare în această noapte la Cezareea. Veți pleca în a treia oră a nopții. Luați și cai pentru transportul lui Pavel, ca să ajungă protejat până la guvernatorul Felix!” A scris și un mesaj adresat lui Felix. El avea următorul conținut: „Claudius Lisias, către excelența sa, guvernatorul Felix: Salutări! Iudeii au prins acest om și intenționau să îl omoare. Aflând că este cetățean roman, am intervenit cu soldații mei și l-am salvat. Apoi am vrut să știu ce acuzații formulau iudeii împotriva lui; și l-am expus unei confruntări cu Sanhedrinul lor. Am constatat astfel că era acuzat doar de lucruri referitoare la legea lor religioasă. Deci nu era vinovat de încălcarea vreunei legi a statului care să fie pedepsită cu închisoarea sau cu moartea. Apoi am fost informat că iudeii organizaseră un complot împotriva lui. Acesta este motivul pentru care ți l-am trimis imediat; și am informat pe cei care îl acuză, să se prezinte la tine pentru rezolvarea acestui caz.” Conform ordinului primit, soldații l-au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatris. A doua zi, soldații s-au întors în fortăreață, iar călăreții și-au continuat drumul împreună cu el. Când au ajuns în Cezareea, călăreții au înmânat scrisoarea guvernatorului și i l-au predat pe Pavel. După ce a citit-o, guvernatorul a întrebat care este provincia din care provine Pavel. Când a auzit că Pavel este originar din Cilicia, i-a zis: „Mă voi ocupa de cazul tău după ce vor veni și cei care te acuză.” Apoi a ordonat să fie păzit în fortăreața lui Irod.
Faptele Apostolilor 23:1-35 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Țintă, privit-a, spre Sobor Pavel și zise: „Fraților! În fața Domnului, mereu, Până în ziua asta, eu Am viețuit, neîncetat, Păstrându-mi cugetul curat…” În timpu-acela, preot mare, Fusese Anania, care, Pe Pavel, când l-a auzit Vorbind astfel, a poruncit – Îndată – celor ce erau În jurul său și ascultau, Ca, peste gură, a-l lovi. Pavel se-ntoarse, îl privi Adânc în ochi și i-a vorbit Aspru: „Părete văruit! De Dumnezeu, vei fi bătut, Pentru aceea ce-ai făcut; Căci, după al Legii temei, Mă judeci, și-mpotriva ei, Să mă lovească-ai poruncit!” Atuncea, iute au sărit – Cei ce erau în jurul lui – A-l ocărî: „Preotului Cel mare, astfel îi vorbești? Pe el, tu îl batjocorești, Pe preotul lui Dumnezeu?” Pavel a zis: „Fraților, eu Nu am știut că-i preot mare, Căci este scris: „pe-acela care Mai mare-i, în norodul tău, Nicicând, să nu-l vorbești de rău.” Pavel, apoi, ca unul care Știa cum că, în adunare, O parte erau Saduchei, Iar altă parte Farisei, Strigă deodată-n plin Sobor: „Eu, Fariseu sunt, fraților!” Deci, ascultați ce vă spun eu, Care sunt fiu de Fariseu! Din pricina nădejdii mele, Mi se trag mie-aceste rele. Nădejdea noastră, fraților, E-n învierea morților. Eu, pentru ea, ajuns-am, iată, Ca să fiu dat în judecată.” Aceste vorbe au iscat, Mari ne-nțelegeri, imediat, În grupul cel de Farisei Și între cel de Saduchei, Iar adunarea, dezbinată, A fost, în acest fel, îndată. Căci Saduchei-s de părere Că nu există înviere, Înger, sau duh; față de ei, Grupările de Farisei Altă părere-mpărtășeau, Pentru că le mărturiseau Pe amândouă. S-a făcut Zarvă, iar cearta a-nceput. Atuncea, niște cărturari De seamă – dintre cei mai mari – Din grupul Fariseilor, Au spus, în fața tuturor: „Aflați dar, că noi nu găsim Vreo vină, ca să-l osândim Pe-acest om. Dacă i-a vorbit Vreun duh, sau dacă a venit Un înger ca să îi vorbească?” Atuncea, să se întețească, A prins gâlceava, și-a crescut, Iar căpitanul s-a temut Ca, nu cumva, Pavel să fie Rupt în bucăți, de-a lor furie. A poruncit ostașilor Să-l smulgă, din mijlocul lor, Și să îl ducă-n cetățuie, La adăpost, astfel, să-l puie. În noaptea care a urmat, Domnul, din cer, S-a arătat Lui Pavel și i-a spus: „Vorbește, Necontenit, și îndrăznește! Căci precum ai mărturisit, Atuncea, când tu ai vorbit, Chiar la Ierusalim, de Mine, La fel aștept Eu, de la tine, Să faci, la Roma, când sosești. Cu îndrăzneală, să vorbești!” De dimineață, au venit Iudeii și au uneltit, Iar după-aceea, s-au legat Toți, cu blestem, și s-au jurat Să nu mănânce nimenea, Nimic, nici apă să nu bea, Pân’ Pavel nu va fi ucis. Cei care-n felu-acest-au zis, Au fost mai mulți de patruzeci. La preoți, ei merseră deci – Și la bătrâni – și-au cuvântat: „Cu un blestem, noi ne-am legat: Să nu gustăm nimic – am zis – Până când nu va fi ucis Pavel. De-aceea, acum, voi – Și-ntreg Soborul, mai apoi – Pe căpitan, să-l înștiințați, Cum că voiți să-l cercetați, Pe acest om, amănunțit. Rugați-l, mâine, negreșit, Să îl aducă, pân’ la voi, Și-atunci, îl vom ucide noi.” Pavel, o soră, a avut. Un fiu, aceasta a născut, Și s-a-ntâmplat ca ăst fecior Să afle despre planul lor. La cetățuie, el s-a dus, Unde, lui Pavel, tot i-a spus. Îndată, Pavel a chemat, Pe un sutaș, și-a cuvântat: „La căpitan, îl însoțește, Pe acest tânăr, căci voiește, Ceva, a-i spune.” Imediat, Sutașu-acela l-a luat, Pe tânăr, și l-a însoțit, La căpitan, unde-a vorbit: „Pavel, cel ce-i întemnițat, Pe acest tânăr, m-a rugat, Să ți-l aduc. Eu l-am adus, Căci ar avea, ceva, de spus.” Când căpitanul l-a luat Deoparte și l-a întrebat, „Ce ai să-mi spui?”, el a răspuns: „Un zvon, la mine, a ajuns, Și-n acest fel, de veste-am prins, Cum că Iudeii au întins, O cursă. Ei s-au sfătuit, Și-au să te roage, negreșit, Ca-n zori, pe Pavel, să îl iei Și să-l aduci apoi, la ei, Unde, să îl înfățișeze, Soborului, să-l cerceteze, În amănunt. Nu-i asculta, Căci peste patruzeci vor sta, La pândă, ca să îl omoare. Legat, acum, e fiecare, Printr-un blestem, cum că nu bea Și nu mănâncă, nimenea, Până când nu vor fi-mplinit Tot ceea ce au plănuit. Ei, așadar, vor aștepta, Numai făgăduința ta.” Când căpitanul l-a lăsat Să plece, el i-a ordonat, Să nu mai spună nimănui, Ceea ce îi spusese lui. Apoi, chemat-a doi sutași, Și spuse: „Pregătiți ostași! Vreau, două sute, să aveți, Gata – la noapte – să puteți, La ceasul trei, ca să porniți. La drum, voi fi-veți însoțiți, De două sute sulițari, Bine-narmați, pe lângă cari Și șaptezeci de călăreți. Pân’ la Cezaria, aveți A merge.” Le-a mai poruncit, Să mai aducă, negreșit, Și dobitoacele pe care, Pavel să poată sta, călare. Nu l-a lăsat mergând pe jos, Voind s-ajungă sănătos, La Felix, care-n timpul lor, Fusese mare dregător. Apoi, el o scrisoare-a scris, Lui Felix, iar – prin ea – a zis: „Claudius Lisias îți spune, Mărite Felix, plecăciune! Omul pe care l-am trimis, Era aproape-a fi ucis, Căci prins fusese, de Iudei. Eu, cu ostași, m-am dus la ei Și, grabnic, l-am eliberat, Pentru că iată, am aflat Că e Roman. Când am voit, Să știu de ce-i învinuit – De gloatele Iudeilor – L-am dus în față la Sobor. În felu-acesta, am aflat, Cum că se face vinovat De niște lucruri ce-au privit Doar Legea lor. Eu n-am găsit Nimic, nici o nelegiuire, La el, și nici nu am vreo știre Că, ceva rău, a săvârșit, Vrednic să fie pedepsit Cu moarte sau cu lanțuri. Eu Aflat-am, de la un Iudeu, Cum că Iudeii îl pândesc, Să îl omoare. Mă grăbesc, De-aceea, mare dregător, Să ți-l trimit, iar tuturor Celor cari l-au învinuit, Le-am spus că este potrivit, Să-ți spună ție, ce doresc, De ce îl învinovățesc. Eu îți transmit, preaînălțate, În încheiere, sănătate!” Deci, la Antipatrida-a fost Dus Pavel și, la adăpost – Așa precum s-a poruncit, Când din Cezaria-au pornit – Pus fost-a, de soldați. Apoi, Ei se întoarseră-napoi, În cetățuie, și-au lăsat, Pe călăreți, de au plecat Cu Pavel, ca să îl predea, În urmă, la Cezaria. Când în Cezaria intrară, Pe dregător, îl căutară. Găsindu-l, ei i-au înmânat Scrisoarea, iar apoi l-au dat, Pe Pavel, în mâinile lui. Citind a căpitanului Scrisoare, dregătoru-a vrut Să afle, de prin ce ținut, E Pavel; dar când a aflat Că-i din Cilicia plecat, Îi spuse: „Te voi asculta, Când și pârâșii tăi vor sta Aici, alăturea de tine.” A poruncit ca, păzit bine, Să stea-n palatul lui Irod, Ferit, în ăst fel, de norod.
Faptele Apostolilor 23:1-35 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Atunci Paul, îndreptându-și privirea spre Sinédriu, a zis: „Fraților, eu m-am purtat cu conștiința curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta”. Dar marele preot Ananía le-a poruncit celor care stăteau lângă el să-l bată peste gură. Atunci Paul i-a zis: „Te va bate Dumnezeu pe tine, perete văruit! Tu șezi ca să mă judeci după Lege și poruncești, împotriva Legii, să fiu lovit!”. Cei care erau de față i-au spus: „Pe marele preot al lui Dumnezeu îl insulți?”. Dar Paul a zis: „Fraților, nu știam că este mare preot, căci este scris «să nu-l vorbești de rău pe conducătorul poporului tău!»”. Știind că o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltă parte farisei, Paul a strigat în Sinédriu: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranța în învierea morților”. Îndată ce a spus aceasta, s-a iscat o neînțelegere între saducei și farisei, iar adunarea s-a dezbinat – căci saduceii spun că nu este înviere, nici înger și nici duh, pe când fariseii mărturisesc și una, și alta. S-a făcut atunci mare zarvă, iar unii dintre cărturarii din partea fariseilor s-au ridicat și au protestat cu vehemență, zicând: „Nu găsim nimic rău în omul acesta. Dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?”. Fiindcă cearta se întețea, iar tribunul se temea că Paul ar putea fi sfâșiat de ei, a dat ordin ca o grupă de soldați să coboare, să-l ia din mijlocul lor și să-l aducă în fortăreață. În noaptea următoare, i-a apărut Domnul și i-a zis: „Curaj! Așa cum ai dat mărturie pentru mine la Ierusalím, tot așa trebuie să dai mărturie și la Roma”. Când s-a făcut ziuă, iudeii au organizat un complot și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor fi ucis pe Paul. Erau mai bine de patruzeci cei care au făcut această conspirație. Ei au mers la arhierei și la bătrâni și au zis: „Ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până nu-l vom ucide pe Paul. Așadar, voi, împreună cu Sinédriul, înduplecați-l pe tribun ca să-l aducă la voi ca și cum ați avea de gând să cercetați mai cu strictețe cazul lui! Noi suntem gata să-l ucidem înainte de a ajunge”. Auzind de complot, fiul surorii lui Paul s-a dus și a intrat în fortăreață ca să-l anunțe pe Paul. Paul l-a chemat pe unul dintre centurioni și i-a zis: „Du-l pe acest tânăr la tribun pentru că are să-i spună ceva!”. Așadar, luându-l, l-a dus la tribun și i-a zis: „Deținutul Paul m-a chemat și m-a rugat să-l aduc la tine pe acest tinerel, întrucât are să-ți spună ceva”. Tribunul l-a luat de mână și retrăgându-se deoparte, l-a întrebat: „Ce ai să-mi dai de știre?”. Acesta i-a zis: „Iudeii s-au înțeles să te roage ca mâine să-l duci pe Paul la Sinédriu ca și cum ar avea de gând să cerceteze mai amănunțit cazul lui. Dar tu să nu-i crezi, căci mai bine de patruzeci de-ai lor s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor ucide. Atunci tribunul l-a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu-i: „Să nu spui nimănui că mi-ai dezvăluit acestea!”. După aceea, a chemat doi dintre centurioni și le-a zis: „Pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de lăncieri ca să meargă până la Cezaréea la ceasul al treilea din noapte! Să fie câțiva cai ca să-l urce pe Paul și să-l ducă în siguranță la guvernatorul Félix!”. I-a scris și o scrisoare, care avea următorul conținut: „Claudiu Lýsias, preabunului guvernator Félix. Sănătate! Pe bărbatul acesta, prins de iudei și gata să fie ucis de ei, l-am scos intervenind cu armata, știind că este roman. Am voit să aflu cauza pentru care îl acuzau și l-am dus la Sinédriul lor. Am aflat că era acuzat de lucruri referitoare la Legea lor, dar nu are nicio vină care să merite moartea sau lanțurile. Aflând eu că se organizase un complot împotriva acestui bărbat, l-am trimis imediat la tine, iar celor care îl acuzau le-am recomandat să spună înaintea ta ce au împotriva lui”. Așadar, soldații, executând ordinul, l-au luat pe Paul și l-au dus în timpul nopții la Antipatrída. A doua zi, i-au lăsat pe călăreți să-și continue drumul cu el, iar ei s-au întors la fortăreață. [Călăreții] au intrat în Cezaréea, i-au înmânat guvernatorului scrisoarea și i l-au prezentat pe Paul. După ce a citit [scrisoarea], l-a întrebat din ce provincie este și, aflând că este din Cilícia, i-a spus: „Te voi asculta când vor veni acuzatorii tăi”. Apoi a poruncit să fie închis în pretoriul lui Iród.
Faptele Apostolilor 23:1-35 Noua Traducere Românească (NTR)
Pavel s-a uitat la cei din Sinedriu și le-a zis: ‒ Fraților, eu mi-am trăit viața cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta. Marele preot Ananias le-a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Atunci Pavel i-a zis: ‒ Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi ca să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, încălcând astfel Legea? Cei care stăteau lângă el i-au zis: ‒ Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu? Pavel le-a răspuns: ‒ N-am știut, fraților, că este marele preot. Căci este scris: „Să nu-l vorbești de rău pe conducătorul poporului tău“. Pavel, știind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu: ‒ Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu, și din cauza speranței în învierea morților sunt judecat eu! Când a spus aceasta, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate. S-a făcut mult vacarm, iar câțiva cărturari din gruparea fariseilor s-au ridicat și au început să se certe, zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta. Dacă i-a vorbit un duh sau un înger?“. Fiindcă neînțelegerea a devenit atât de mare, tribunului i-a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăți de ei, așa că le-a poruncit soldaților să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în fort. În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel și i-a zis: „Fii curajos! Căci așa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să depui mărturie și în Roma“. Când s-a făcut ziuă, iudeii au pus la cale o conspirație și s-au legat cu blestem, zicând că nu vor mânca și nu vor bea nimic până când nu-l vor omorî pe Pavel. Cei ce au pus la cale această conspirație erau mai mult de patruzeci de oameni. Ei s-au apropiat de conducătorii preoților și de bătrâni și le-au zis: „Ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu-l omorâm pe Pavel. Acum, deci, voi, împreună cu Sinedriul, trimiteți-i vorbă tribunului să-l aducă la voi ca și cum ar urma să cercetați mai amănunțit lucrurile privitoare la el. Și înainte să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm“. Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această capcană, s-a dus, a intrat în fort și l-a anunțat pe Pavel. Atunci Pavel l-a chemat pe unul dintre centurioni și i-a zis: „Condu-l pe tânărul acesta la tribun, fiindcă are ceva să-l anunțe!“. Atunci centurionul l-a luat, l-a dus la tribun și a zis: ‒ Deținutul Pavel m-a chemat și m-a rugat să-l aduc pe acest tânăr la tine, pentru că are ceva să te anunțe. Tribunul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: ‒ Ce ai să mă anunți? El i-a zis: ‒ Iudeii s-au înțeles să-ți ceară mâine să-l duci pe Pavel în Sinedriu, ca și cum urmează să-l interogheze mai amănunțit. Dar tu să nu te lași convins. Căci mai mult de patruzeci dintre oamenii lor îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și nici să nu bea, până când nu-l vor omorî; iar acum sunt gata și așteaptă aprobare de la tine! Tribunul l-a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu-i: ‒ Să nu spui nimănui că mi-ai descoperit aceste lucruri! I-a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni și le-a zis: „Pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași ca să meargă până în Cezareea, la ceasul al treilea din noapte, și aduceți cai și pentru Pavel, ca să-l puneți călare și să-l duceți teafăr la guvernatorul Felix!“. Tribunul a scris o scrisoare care avea următorul conținut: „Claudius Lisias, către preaalesul guvernator Felix. Salutări! Omul acesta a fost prins de către iudei și era să fie omorât de ei; dar, când am aflat că este cetățean roman, am venit cu soldații și l-am salvat. Dorind să aflu și motivul pentru care îl acuzau, l-am dus în Sinedriul lor și am găsit că era acuzat pentru niște controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nicio acuzație pentru care să merite să fie pedepsit cu moartea sau să fie pus în lanțuri. Am fost anunțat, însă, că există o conspirație împotriva acestui om, așa că l-am trimis imediat la tine, poruncindu-le și acuzatorilor lui să-ți spună ce au împotriva lui. Fii sănătos!“. Așadar, soldații, luându-l pe Pavel, așa cum li se poruncise, l-au dus în timpul nopții în Antipatris. În ziua următoare, soldații i-au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu el, iar ei s-au întors la fort. Când au ajuns în Cezareea, călăreții i-au înmânat guvernatorului scrisoarea și l-au înfățișat și pe Pavel înaintea lui. Guvernatorul a citit scrisoarea și l-a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia, a zis: „Te voi audia când vor veni și acuzatorii tăi“. Și a poruncit să fie ținut sub pază în palatul lui Irod.
Faptele Apostolilor 23:1-35 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Pavel s-a uitat țintă la sobor și a zis: „Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, împotriva Legii!” Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îți bați joc de marele preot al lui Dumnezeu?” Și Pavel a zis: „N-am știut, fraților, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe mai-marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.’” Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sunt dat în judecată.” Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. S-a făcut o mare zarvă, și câțiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă și au zis: „Noi nu găsim nicio vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?”… Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăți de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cetățuie. În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.” La ziuă, iudeii au uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulți de patruzeci. Ei s-au dus la preoții cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. Acum dar, voi, împreună cu soborul, dați de știre căpitanului și rugați-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca și cum ați vrea să-i cercetați pricina mai cu de-amănuntul, și până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.” Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetățuie și a spus lui Pavel. Pavel a chemat pe unul din sutași și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.” Sutașul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan și a zis: „Pavel cel întemnițat m-a chemat și m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ți spună ceva.” Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” El a răspuns: „Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. Tu să nu-i asculți, pentru că mai mulți de patruzeci dintre ei îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata și n-așteaptă decât făgăduiala ta.” Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. În urmă, a chemat pe doi sutași și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă până la Cezareea.” Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. Lui Felix, i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! Acest om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, și eu m-am dus repede cu ostași și l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. Am vrut să aflu pricina pentru care-l pârau și l-am adus înaintea soborului lor. Am găsit că era pârât pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvârșise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri. Mi s-a dat însă de știre că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine și am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos.” Ostașii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatrida. A doua zi, au lăsat pe călăreți să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetățuie. Ajunși în Cezareea, călăreții au dat scrisoarea în mâna dregătorului și au adus pe Pavel înaintea lui. Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ținut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia, „te voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâșii tăi”. Și a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.