Faptele apostolilor 23:1-35

Pavel s-a uitat cu atenție la Sanhedrin și a zis: „Fraților, Dumnezeu cunoaște că am trăit până astăzi făcând exact ce mi-a cerut conștiința.” Atunci marele preot Anania a ordonat celor care erau lângă el să îl lovească pe Pavel peste gură. Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Stai acolo ca să mă judeci în acord cu legea mozaică; și totuși o încalci ordonând să fiu lovit!” Cei care stăteau lângă el, iau zis lui Pavel: „Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?” Pavel a răspuns: „Nu am realizat, fraților, că este marele preot. Știu că este scris: «Să nu vorbești rău despre conducătorul poporului tău!»” Pavel știa că Sanhedrinul era format din gruparea saducheilor împreună cu cea a fariseilor. Atunci el a strigat în fața tuturor: „Fraților, eu sunt fariseu; iar tatăl meu a fost de asemenea fariseu! Sunt acuzat pentru că am speranța că va fi o înviere a celor morți!” După ce au auzit ei aceste cuvinte, s-a produs o mare dispută între farisei și saduchei. Și din acel moment, adunarea s-a împărțit în două grupuri. Cel format din saduchei susținea că nu există nici înviere, nici îngeri și nici spirit; iar grupul fariseilor credea că toate acestea există. S-a produs o mare dispută. Astfel, niște învățători ai legii mozaice care făceau parte din grupul fariseilor, s-au ridicat în picioare foarte determinați și au zis: „Nu constatăm nimic rău la acest om. Putem oare să îl acuzăm dacă s-a întâmplat să îi fi vorbit vreun spirit sau vreun înger?” Pentru că tensiunea dintre ei creștea, comandantul garnizoanei se temea pentru integritatea fizică a lui Pavel. Fiind conștient că puteau oricând să îl rupă în bucăți, a ordonat soldaților să meargă între ei, să îl scoată de acolo pe Pavel și să îl ducă în fortăreață. În următoarea noapte, Isus i S-a revelat lui Pavel și i-a zis: „Curaj! Așa cum ai mărturisit despre Mine oamenilor din Ierusalim, trebuie să vorbești în calitate de martor pentru Mine și la Roma!” În următoarea dimineață, iudeii au conceput un plan pentru omorârea lui Pavel; și au decis sub amenințarea unui blestem că nu vor mânca și nici nu vor bea nimic până nu îl vor pune în aplicare. Cei care făcuseră această convenție erau aproximativ patruzeci de persoane. Ei s-au dus la liderii preoților și la bătrâni, cărora le-au zis: „Noi am acceptat riscul unui mare blestem, promițând să nu gustăm nimic până nu îl vom omorî pe Pavel. Acum, planul trebuie să funcționeze astfel: împreună cu Sanhedrinul, veți ruga pe comandantul garnizoanei să îl aducă mâine între voi, cu pretextul că doriți să îi analizați mai atent concepțiile. Noi vom fi pregătiți atunci să îl omorâm înainte să ajungă el acolo.” Fiul surorii lui Pavel i-a auzit discutând planul acestui complot. Apoi s-a dus în fortăreață și l-a anunțat pe Pavel. Atunci Pavel a chemat pe unul dintre centurioni și i-a zis: „Condu acest tânăr la comandant, pentru că dorește să îi ofere o informație.” Centurionul l-a dus pe tânăr la comandantul garnizoanei și i-a zis: „Deținutul Pavel m-a rugat să aduc la tine pe acest tânăr care dorește să îți vorbească.” Comandantul l-a luat de mână și a plecat împreună cu el într-un loc separat, unde l-a întrebat: „Ce dorești să îmi spui?” El a răspuns: „Iudeii au făcut o înțelegere împreună cu cei din Sanhedrin ca să îți ceară mâine să îl aduci din nou pe Pavel între ei. Vor pretinde că doresc să analizeze din nou concepția lui religioasă. Dar tu să nu le aprobi cererea; pentru că, de fapt, ei intenționează altceva. Sunt deja aproximativ patruzeci de persoane care au jurat să nu mănânce și să nu bea nimic până nu îl vor omorî. Acum ei așteaptă doar să fii de acord cu propunerea lor.” Comandantul l-a lăsat pe acel tânăr să plece și i-a ordonat să nu mai spună nimănui ce îi relatase lui. Apoi el a chemat doi centurioni și le-a zis: „Să fiți pregătiți cu două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de lăncieri, pentru o deplasare în această noapte la Cezareea. Veți pleca în a treia oră a nopții. Luați și cai pentru transportul lui Pavel, ca să ajungă protejat până la guvernatorul Felix!” A scris și un mesaj adresat lui Felix. El avea următorul conținut: „Claudius Lisias, către excelența sa, guvernatorul Felix: Salutări! Iudeii au prins acest om și intenționau să îl omoare. Aflând că este cetățean roman, am intervenit cu soldații mei și l-am salvat. Apoi am vrut să știu ce acuzații formulau iudeii împotriva lui; și l-am expus unei confruntări cu Sanhedrinul lor. Am constatat astfel că era acuzat doar de lucruri referitoare la legea lor religioasă. Deci nu era vinovat de încălcarea vreunei legi a statului care să fie pedepsită cu închisoarea sau cu moartea. Apoi am fost informat că iudeii organizaseră un complot împotriva lui. Acesta este motivul pentru care ți l-am trimis imediat; și am informat pe cei care îl acuză, să se prezinte la tine pentru rezolvarea acestui caz.” Conform ordinului primit, soldații l-au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatris. A doua zi, soldații s-au întors în fortăreață, iar călăreții și-au continuat drumul împreună cu el. Când au ajuns în Cezareea, călăreții au înmânat scrisoarea guvernatorului și i l-au predat pe Pavel. După ce a citit-o, guvernatorul a întrebat care este provincia din care provine Pavel. Când a auzit că Pavel este originar din Cilicia, i-a zis: „Mă voi ocupa de cazul tău după ce vor veni și cei care te acuză.” Apoi a ordonat să fie păzit în fortăreața lui Irod.