Faptele apostolilor 23:1-35

Atunci Paul, îndreptându-și privirea spre Sinédriu, a zis: „Fraților, eu m-am purtat cu conștiința curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta”. Dar marele preot Ananía le-a poruncit celor care stăteau lângă el să-l bată peste gură. Atunci Paul i-a zis: „Te va bate Dumnezeu pe tine, perete văruit! Tu șezi ca să mă judeci după Lege și poruncești, împotriva Legii, să fiu lovit!”. Cei care erau de față i-au spus: „Pe marele preot al lui Dumnezeu îl insulți?”. Dar Paul a zis: „Fraților, nu știam că este mare preot, căci este scris «să nu-l vorbești de rău pe conducătorul poporului tău!»”. Știind că o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltă parte farisei, Paul a strigat în Sinédriu: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranța în învierea morților”. Îndată ce a spus aceasta, s-a iscat o neînțelegere între saducei și farisei, iar adunarea s-a dezbinat – căci saduceii spun că nu este înviere, nici înger și nici duh, pe când fariseii mărturisesc și una, și alta. S-a făcut atunci mare zarvă, iar unii dintre cărturarii din partea fariseilor s-au ridicat și au protestat cu vehemență, zicând: „Nu găsim nimic rău în omul acesta. Dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?”. Fiindcă cearta se întețea, iar tribunul se temea că Paul ar putea fi sfâșiat de ei, a dat ordin ca o grupă de soldați să coboare, să-l ia din mijlocul lor și să-l aducă în fortăreață. În noaptea următoare, i-a apărut Domnul și i-a zis: „Curaj! Așa cum ai dat mărturie pentru mine la Ierusalím, tot așa trebuie să dai mărturie și la Roma”. Când s-a făcut ziuă, iudeii au organizat un complot și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor fi ucis pe Paul. Erau mai bine de patruzeci cei care au făcut această conspirație. Ei au mers la arhierei și la bătrâni și au zis: „Ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până nu-l vom ucide pe Paul. Așadar, voi, împreună cu Sinédriul, înduplecați-l pe tribun ca să-l aducă la voi ca și cum ați avea de gând să cercetați mai cu strictețe cazul lui! Noi suntem gata să-l ucidem înainte de a ajunge”. Auzind de complot, fiul surorii lui Paul s-a dus și a intrat în fortăreață ca să-l anunțe pe Paul. Paul l-a chemat pe unul dintre centurioni și i-a zis: „Du-l pe acest tânăr la tribun pentru că are să-i spună ceva!”. Așadar, luându-l, l-a dus la tribun și i-a zis: „Deținutul Paul m-a chemat și m-a rugat să-l aduc la tine pe acest tinerel, întrucât are să-ți spună ceva”. Tribunul l-a luat de mână și retrăgându-se deoparte, l-a întrebat: „Ce ai să-mi dai de știre?”. Acesta i-a zis: „Iudeii s-au înțeles să te roage ca mâine să-l duci pe Paul la Sinédriu ca și cum ar avea de gând să cerceteze mai amănunțit cazul lui. Dar tu să nu-i crezi, căci mai bine de patruzeci de-ai lor s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor ucide. Atunci tribunul l-a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu-i: „Să nu spui nimănui că mi-ai dezvăluit acestea!”. După aceea, a chemat doi dintre centurioni și le-a zis: „Pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de lăncieri ca să meargă până la Cezaréea la ceasul al treilea din noapte! Să fie câțiva cai ca să-l urce pe Paul și să-l ducă în siguranță la guvernatorul Félix!”. I-a scris și o scrisoare, care avea următorul conținut: „Claudiu Lýsias, preabunului guvernator Félix. Sănătate! Pe bărbatul acesta, prins de iudei și gata să fie ucis de ei, l-am scos intervenind cu armata, știind că este roman. Am voit să aflu cauza pentru care îl acuzau și l-am dus la Sinédriul lor. Am aflat că era acuzat de lucruri referitoare la Legea lor, dar nu are nicio vină care să merite moartea sau lanțurile. Aflând eu că se organizase un complot împotriva acestui bărbat, l-am trimis imediat la tine, iar celor care îl acuzau le-am recomandat să spună înaintea ta ce au împotriva lui”. Așadar, soldații, executând ordinul, l-au luat pe Paul și l-au dus în timpul nopții la Antipatrída. A doua zi, i-au lăsat pe călăreți să-și continue drumul cu el, iar ei s-au întors la fortăreață. [Călăreții] au intrat în Cezaréea, i-au înmânat guvernatorului scrisoarea și i l-au prezentat pe Paul. După ce a citit [scrisoarea], l-a întrebat din ce provincie este și, aflând că este din Cilícia, i-a spus: „Te voi asculta când vor veni acuzatorii tăi”. Apoi a poruncit să fie închis în pretoriul lui Iród.