YouVersion
Pictograma căutare

2 Împăraţilor 4:38-44

2 Împăraţilor 4:38-44 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Elisei s-a întors la Ghilgal. În țară era foamete. În timp ce profeții primeau învățătură, Elisei i-a zis slujitorului lui: „Pune acea mare oală (deasupra focului) și fierbe ciorbă pentru profeți!” Unul dintre ei s-a dus pe câmp ca să adune plante; și a găsit o viță sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici – până și-a umplut partea de jos a hainei. Când s-a întors, i-a tăiat și i-a pus în oala cu ciorbă – pentru că nu știa ce sunt. Apoi au dat oamenilor să mănânce din acea ciorbă. Dar când au început să mănânce din ea, ei au strigat astfel: „Omul lui Dumnezeu, să știi că este moartea în oală!” Și nu au putut să mănânce din ea. Elisei a zis: „Aduceți făină!” El a aruncat făină în oală; și apoi a zis: „Dați-le acum oamenilor să mănânce!” Și nu a mai fost nimic otrăvitor în acea oală. A venit un om din Baal-Șalișa care i-a adus omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz – făcute din primele recolte adunate – și spice proaspete, transportate într-un sac. Elisei i-a zis (slujitorului): „Dă-le oamenilor să mănânce!” Dar slujitorul lui i-a răspuns: „Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?” Atunci Elisei i-a zis: „Dă-le oamenilor să mănânce; pentru că Iahve spune: «Vor mânca; și va mai și rămâne!»” Atunci au fost serviți cu pâine; iar ei au mâncat și le-a mai și rămas – conform Cuvântului lui Iahve.

2 Împăraţilor 4:38-44 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Către Ghilgal s-a îndreptat, În urmă, Elisei, urmat Și de Ghehazi, sluga lui. În țara Israelului, Pe vremea ‘ceea bântuia O foamete ce chinuia Pe toți locuitorii ei. Alăturea de Elisei, Ședeau fii prorocilor. Chemându-l pe-al său slujitor, El zise: „Pune oala mare, Pe foc, și dă-le de mâncare, Feciorilor prorocilor! Fă-le o ciorbă, tuturor!” Unul din ei a alergat Pe câmp, unde a căutat Niște verdețuri. A găsit O viță ce s-a dovedit Sălbatică. Vița avea, Un fel de curcubeți, pe ea. (Cât despre curcubeți-acei, Un fel de castraveți, sunt ei.) Omul acela n-a știut Că sunt sălbatici. Și-a umplut, Îndată, haina, iar apoi, A mers acasă, înapoi. El, curcubeții, i-a tăiat Și-n oală-apoi, i-a aruncat. Când ciorba fost-a isprăvită, A fost la oameni împărțită, Însă cei care au mâncat Din ea, îndată au strigat: „Vai, omule-al lui Dumnezeu, Moartea-i în oală! Auăleu!” Atuncea Elisei a spus: „Luați făină!” Ei au pus, Făină-n oală, de îndată, Iar ciorba putea fi mâncată. Din ceea ce-a fost rău în ea, Acum nimic nu mai avea. Din Bal-Șalișa, a venit, Atunci, un om care-a voit – Din primul rod ce îl avea – Un dar, lui Elisei să-i dea. Pâine din orz, omul făcuse Și douăzeci, cu el, aduse. Un sac cu spice-a mai adus. Atuncea, Elisei a spus: „Fă bine, dă la fiecare – Din acești oameni – de mâncare.” Îndată, al său slujitor L-a întrebat: „La ăst popor, Cum să îi dau eu, de mâncare? Nu sunt o sută de inși, oare?” Dar Elisei a glăsuit: „Să faci precum ți-am poruncit, Căci Domnul zice: „Veți vedea Că hrană va mai rămânea, După ce toți vor fi mâncat Și toți se vor fi săturat.” Pâinile-atunci s-au împărțit Și fiecare a primit De a mâncat, pe săturate. Și resturi fost-au adunate, Căci pâinile au prisosit, După cum Domnul a vorbit.