Către Ghilgal s-a îndreptat,
În urmă, Elisei, urmat
Și de Ghehazi, sluga lui.
În țara Israelului,
Pe vremea ‘ceea bântuia
O foamete ce chinuia
Pe toți locuitorii ei.
Alăturea de Elisei,
Ședeau fii prorocilor.
Chemându-l pe-al său slujitor,
El zise: „Pune oala mare,
Pe foc, și dă-le de mâncare,
Feciorilor prorocilor!
Fă-le o ciorbă, tuturor!”
Unul din ei a alergat
Pe câmp, unde a căutat
Niște verdețuri. A găsit
O viță ce s-a dovedit
Sălbatică. Vița avea,
Un fel de curcubeți, pe ea.
(Cât despre curcubeți-acei,
Un fel de castraveți, sunt ei.)
Omul acela n-a știut
Că sunt sălbatici. Și-a umplut,
Îndată, haina, iar apoi,
A mers acasă, înapoi.
El, curcubeții, i-a tăiat
Și-n oală-apoi, i-a aruncat.
Când ciorba fost-a isprăvită,
A fost la oameni împărțită,
Însă cei care au mâncat
Din ea, îndată au strigat:
„Vai, omule-al lui Dumnezeu,
Moartea-i în oală! Auăleu!”
Atuncea Elisei a spus:
„Luați făină!” Ei au pus,
Făină-n oală, de îndată,
Iar ciorba putea fi mâncată.
Din ceea ce-a fost rău în ea,
Acum nimic nu mai avea.
Din Bal-Șalișa, a venit,
Atunci, un om care-a voit –
Din primul rod ce îl avea –
Un dar, lui Elisei să-i dea.
Pâine din orz, omul făcuse
Și douăzeci, cu el, aduse.
Un sac cu spice-a mai adus.
Atuncea, Elisei a spus:
„Fă bine, dă la fiecare –
Din acești oameni – de mâncare.”
Îndată, al său slujitor
L-a întrebat: „La ăst popor,
Cum să îi dau eu, de mâncare?
Nu sunt o sută de inși, oare?”
Dar Elisei a glăsuit:
„Să faci precum ți-am poruncit,
Căci Domnul zice: „Veți vedea
Că hrană va mai rămânea,
După ce toți vor fi mâncat
Și toți se vor fi săturat.”
Pâinile-atunci s-au împărțit
Și fiecare a primit
De a mâncat, pe săturate.
Și resturi fost-au adunate,
Căci pâinile au prisosit,
După cum Domnul a vorbit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
