2 Regi 4
4
MINUNI ALE LUI ELIZÉU
Untdelemnul văduvei
1O femeie dintre soțiile fiilor profeților a strigat către Elizéu: „Slujitorul tău, soțul meu, a murit și tu știi că slujitorul tău era temător de Dumnezeu. Cel care l-a împrumutat#4,1 În cazul în care nu se achita datoria, creditorul putea să apeleze la soția sau la fiii celui care era dator, folosind munca lor pentru a achita suma datorată (Ex 21,2-6; Lev 25,39-55; Dt 15,12-18; Is 50,1; Ier 34,14; Am 2,6; Neh 5,1-13; Mt 18,25). a venit să-mi ia amândoi copiii ca să-i facă sclavii lui”. 2Elizéu i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai în casă!”. Ea i-a răspuns: „Slujitoarea ta nu are nimic în casă în afară de un urcior cu untdelemn”. 3El i-a zis: „Du-te și cere pentru tine vase din afară, de la vecinii tăi: vase goale, dar nu puține! 4Mergi, închide ușa după tine și după fiii tăi! Varsă din untdelemn în toate aceste vase, iar pe cele pline pune-le deoparte!”. 5Ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după fiii ei. Ei îi apropiau vasele, iar ea vărsa din untdelemn în ele. 6Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi#4,6 Lit.: „apropie de mine!”. un vas!”. Dar el i-a răspuns: „Nu mai sunt vase”. Și untdelemnul a încetat să mai curgă#4,6 Lit.: „a stat”.. 7Ea a mers și i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar el i-a zis: „Mergi, vinde din untdelemn și plătește datoria ta și a fiilor tăi! Iar din ce rămâne, veți trăi”.
Elizéu îl învie pe fiul unei femei din Șúnem
8Într-o zi, Elizéu trecea prin Șúnem#4,8 Actuala localitate Solem sau Sulam, la poalele Muntelui Hermòn (cf. 1Rg 1,3).. Acolo era o femeie de vază#4,8 Lit.: „mare”.. Ea a insistat ca el să mănânce#4,8 Lit.: „să mănânce pâine”.. Ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea#4,8 Lit.: „acolo”.. 9Ea i-a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu! 10Să facem o cameră mică sus, pe terasă, și să punem acolo pentru el un pat, o masă, un scaun și un sfeșnic#4,10 Pe atunci, când lumea obișnuită dormea, ședea sau mânca pe jod, acest mobilier era semn de lux. ca să stea acolo când va veni la noi! 11Într-o zi [Elizéu] a venit [la ei], s-a dus în camera de sus și s-a culcat acolo. 12I-a zis lui Gheházi, slujitorul său: „Cheam-o pe această [femeie] din Șúnem!”. El a chemat-o și ea a venit înaintea lui. 13[Elizéu] i-a zis lui [Gheházi]: „Spune-i: «Iată, pentru noi tu ai arătat toată această grijă! Ce putem face pentru tine? Ai vreun lucru [pe care să-l prezentăm] regelui sau comandantului armatei?»”. Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu”#4,13 Prin aceasta, femeia declară cu mândrie că îi e suficientă protecția clanului său.. 14El i-a zis: „Ce să fac pentru ea?”. Gheházi a răspuns: „Ea n-are niciun fiu, iar soțul ei este bătrân!”. 15El a zis: „Cheam-o!”. Gheházi a chemat-o și ea a stat la ușă#4,15 Femeia se oprește afară, întrucât profetul comunică prin slujitorul său, Ghehàzi, cu ea. Ei i se adresează direct abia în v. 16.. 16[Elizéu] i-a zis: „La anul#4,16 Lit.: „la timpul hotărât”., pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu”. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu, nu o amăgi pe slujitoarea ta!”. 17Femeia a zămislit și a născut un fiu anul următor#4,17 Lit.: „la timpul hotărât”., chiar pe vremea aceea, după cum îi spusese Elizéu#4,17 Vestirea nașterii unui fiu amintește de nașterea lui Isàac (Gen 18,1-15). În amândouă relatările, evenimentul fericit și nesperat apare ca recompensă pentru ospitalitatea acordată mesagerului divin..
18Copilul a crescut. Într-o zi s-a dus la tatăl său [care era] cu secerătorii. 19I-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!”#4,19 Expresie care lasă să se înțeleagă faptul că se simțea rău copilul.. Tatăl i-a zis slujitorului său: „Du-l la mama lui!”. 20[Slujitorul] l-a luat și l-a dus la mama lui. Copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, apoi a murit. 21Ea a urcat și l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după el și a ieșit. 22L-a chemat pe soțul ei și i-a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță! Vreau să mă duc în grabă#4,22 Lit.: „să alerg”. la omul lui Dumnezeu. Apoi mă voi întoarce”. 23El i-a zis: „Pentru ce vrei să mergi astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabát!”#4,23 Începutul lunii, ce coincidea cu luna nouă, și sabàtul erau zile de sărbătoare care presupuneau și ascultarea cuvântului lui Dumnezeu prin intermediul oamenilor săi sfinți.. Ea i-a răspuns: „Fii pe pace!”. 24A pus șaua pe măgăriță și i-a zis slujitorului ei: „Mână și mergi! Nu te opri din călărit până când îți voi spune!”. 25Ea a plecat și a mers la omul lui Dumnezeu, la muntele Carmél. Când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, i-a zis lui Gheházi, slujitorul său: „Iată-o pe femeia aceea din Șúnem! 26Acum, aleargă în fața ei și spune-i: «Ești bine? Soțul tău este bine? Copilul este bine?»”. Ea a răspuns: „Bine”. 27A ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte și i-a cuprins picioarele. Gheházi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul ei este amărât, iar Domnul mi-a ascuns și nu mi-a făcut cunoscut”. 28Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu de la domnul meu? N-am zis eu: «Nu mă amăgi!»?”.
29[Elizéu] i-a zis lui Gheházi: „Încinge-ți coapsele, ia toiagul meu în mâna ta și pleacă! Dacă vei întâlni pe cineva, nu-l saluta#4,29 Lit.: „binecuvânta”. și, dacă te salută cineva, nu-i răspunde!#4,29 Toate aceste măsuri provin din necesitatea de a realiza repede un lucru. În Orient, salutul (cf. 2Rg 4,26) era foarte amplu și, de multe ori, cerea mult timp (cf. Lc 10,4). Să pui toiagul meu pe fața copilului!”#4,29 Lit.: „tânărului”.. 30Mama copilului i-a zis [lui Elizéu]: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi lăsa!”. El s-a ridicat și a mers după ea. 31Gheházi a mers înaintea lor, a pus toiagul pe fața copilului, dar n-a fost nici glas, nici semn de simțire. Apoi s-a întors în fața lui Elizéu, i-a povestit și i-a zis: „Copilul nu s-a trezit”. 32Elizéu a intrat în casă și, iată, copilul era mort, culcat pe patul său. 33A intrat, a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. 34A urcat și s-a întins peste copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, mâinile pe mâinile lui și s-a plecat peste el, iar trupul copilului s-a încălzit. 35Apoi s-a întors, a mers în casă încoace și încolo. A urcat și s-a întins peste copil, iar acesta a strănutat de șapte ori. Apoi copilul și-a deschis ochii. 36L-a chemat pe Gheházi și i-a zis: „Cheam-o pe acea femeie din Șúnem!”. El a a chemat-o, iar ea a venit la el. [Elizéu] i-a zis: „Ia-ți fiul!”. 37Atunci, ea a venit, a căzut la picioarele lui și s-a prosternat până la pământ înaintea lui. Apoi și-a luat fiul și a ieșit.
Oala cu venin
38Elizéu s-a întors la Ghilgál. În țară era foamete, iar fiii profeților stăteau înaintea lui. Atunci i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe mâncare pentru fiii profeților!”. 39Unul [dintre ei] a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit o viță sălbatică și a cules din ea tărtăcuțe sălbatice până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. 40Apoi le-au dat#4,40 Lit.: „au vărsat”. oamenilor să mănânce. Când ei mâncau din mâncare, au început să strige, zicând: „Moartea este în oală, om al lui Dumenzeu!”. Și nu au mai putut să mănânce. 41[Elizéu] a zis: „Luați făină și puneți în oală!”. Apoi a zis: „Dă#4,41 Lit.: „varsă”. oamenilor#4,41 Lit.: „poporului”. să mănânce!”. Și nu mai era nimic rău în oală.
Înmulțirea pâinilor
42A venit un om din Báal-Șalișá#4,42 Actuala localitate Kefr Tilt, la 25 km nord de Lida.. A adus pâine la omul lui Dumnezeu, pâine din primele roade [ale pământului], douăzeci de pâini de orz și spice în sacul său. [Elizéu] a zis: „Dă oamenilor#4,42 Lit.: „poporului”. să mănânce!”. 43Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau aceasta la o sută de oameni?”#4,43 Întrebarea este justificată de faptul că pâinea de orz era în general făcută pentru o singură persoană.. Dar [Elizéu] a zis: „Dă oamenilor să mănânce! Căci așa spune Domnul: «Vor mânca și va mai rămâne»”. 44Atunci le-a pus în fața lor; ei au mâncat și a mai rămas, după cuvântul Domnului. #Ps 34,10; 103,17; 112,1-2; 115,13-14 #1,9 #Gen 21,1; Ps 113,9 #1Rg 18,46 #2,2
Selectat acum:
2 Regi 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași