2 Împăraţilor 2:1-18
2 Împăraţilor 2:1-18 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat, când DOMNUL a voit să îl ia pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, că Ilie a mers cu Elisei de la Ghilgal. Și Ilie i-a spus lui Elisei: Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Betel. Și Elisei i-a zis: Precum DOMNUL trăiește și precum sufletul tău trăiește, nu te voi părăsi. Astfel ei au coborât la Betel. Și fiii profeților care erau la Betel au ieșit la Elisei și i-au spus: Știi tu că DOMNUL îl va lua pe stăpânul tău de deasupra capului tău în această zi? Și el a zis: Da, știu; tăceți. Și Ilie i-a spus: Elisei, rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Ierihon. Iar el a zis: Precum DOMNUL trăiește și precum sufletul tău trăiește, nu te voi părăsi. Astfel ei au venit la Ierihon. Și fiii profeților care erau la Ierihon au venit la Elisei și i-au spus: Știi tu că DOMNUL îl va lua pe stăpânul tău de deasupra capului tău în această zi? Și el a răspuns: Da, știu; tăceți. Și Ilie i-a spus: Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Iordan. Iar el a zis: Precum DOMNUL trăiește și precum sufletul tău trăiește, nu te voi părăsi. Și au mers amândoi. Și cincizeci de bărbați dintre fiii profeților au mers și au stat în picioare pentru a vedea de departe; și ei amândoi au stat în picioare lângă Iordan. Și Ilie și-a luat mantaua și a înfășurat-o și a lovit apele și ele s-au despărțit într-o parte și într-alta, astfel încât amândoi au trecut pe pământ uscat. Și s-a întâmplat, după ce au trecut, că Ilie i-a spus lui Elisei: Cere ce să fac pentru tine, înainte de a fi luat de la tine. Și Elisei a zis: Te rog, să fie o măsură dublă din duhul tău peste mine. Iar el a zis: Ai cerut un lucru greu; totuși, dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, așa îți va fi; dar dacă nu, nu va fi așa. Și s-a întâmplat, pe când ei mergeau încă și vorbeau, că, iată, s-a arătat un car de foc și cai de foc și i-au despărțit pe cei doi; și Ilie s-a urcat la cer într-un vârtej de vânt. Și Elisei a văzut aceasta, și a strigat: Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel și călăreții lui. Și nu l-a mai văzut; și și-a apucat hainele și le-a sfâșiat în două bucăți. A ridicat de asemenea mantaua lui Ilie care căzuse de pe el și a mers înapoi și a stat în picioare pe malul Iordanului; Și a luat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el și a lovit apele și a spus: Unde este DOMNUL Dumnezeul lui Ilie? Și după ce a lovit și el apele, ele s-au despărțit într-o parte și într-alta, și Elisei a trecut. Și când fiii profeților, care erau acolo la Ierihon pentru a vedea, l-au văzut, au zis: Duhul lui Ilie se odihnește peste Elisei. Și au venit să îl întâmpine și s-au plecat până la pământ înaintea lui. Și i-au spus: Iată, cu servitorii tăi sunt cincizeci de bărbați tineri și viteji; să meargă ei, te rugăm, și să îl caute pe stăpânul tău; ca nu cumva Duhul DOMNULUI să îl fi luat și să îl fi aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Și el a spus: Nu-i trimiteți. Și l-au constrâns până când s-a rușinat și a zis: Trimiteți. Au trimis de aceea cincizeci de oameni; și l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit. Și după ce s-au întors din nou la el, (fiindcă el rămăsese la Ierihon) el le-a zis: Nu v-am spus: Nu vă duceți?
2 Împăraţilor 2:1-18 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Când a voit Domnul să-l ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei. Ilie i-a zis lui Elisei: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel!” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și s-au coborât la Betel. Fiii prorocilor care erau la Betel au ieșit la Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul îl răpește astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!” Ilie i-a zis: „Elisei, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon!” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și au ajuns la Ierihon. Fiii prorocilor care erau la Ierihon s-au apropiat de Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul îl răpește azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!” Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan!” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și amândoi și-au văzut de drum. Cincizeci de inși dintre fiii prorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor, și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat. După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte să fiu răpit de la tine!” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.” Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt. Elisei se uita și striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!” Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți și a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors și s-a oprit pe malul Iordanului; a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul și a lovit apele cu ea și a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” Și a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte și în alta, și Elisei a trecut. Fiii prorocilor care erau în fața Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Și i-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui. Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să-l caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteți!” Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimiteți-i!” I-au trimis pe cei cincizeci de oameni, care l-au căutat pe Ilie trei zile, și nu l-au găsit. Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceți?”
2 Împăraţilor 2:1-18 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Când a vrut Iahve să îl ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie și Elisei plecau împreună din Ghilgal. Ilie i-a zis lui Elisei: „Te rog să rămâi aici; pentru că Iahve mă trimite până la Betel.” Elisei i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu și pe sufletul tău care trăiește, că nu mă voi despărți de tine!” Astfel, ei au mers împreună la Betel. Profeții care erau în localitatea Betel, l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis: „Știi că Iahve îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?” Elisei le-a răspuns: „Da, știu; dar tăceți!” Apoi Ilie i-a zis lui Elisei: „Te rog să rămâi aici; pentru că Iahve mă trimite la Ierihon.” Elisei i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu și pe sufletul tău care trăiește, că nu mă voi despărți de tine!” Astfel, ei au mers împreună la Ierihon. Profeții care erau în localitatea Ierihon, l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis: „Știi că Iahve îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?” El le-a răspuns: „Da, știu; dar tăceți!” Apoi Ilie i-a zis lui Elisei: „Te rog să rămâi aici; pentru că Iahve mă trimite la Iordan.” Elisei i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu și pe sufletul tău care trăiește, că nu mă voi despărți de tine!” Astfel, ei au plecat împreună. Au venit cincizeci de bărbați dintre profeți; și s-au oprit la o anumită distanță de ei. Ilie și Elisei stăteau amândoi pe malul Iordanului. Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele (Iordanului). Ele s-au dat într-o parte și în cealaltă; și astfel, cei doi au traversat pe uscat până pe malul celălalt. După ce au traversat (Iordanul), Ilie i-a zis lui Elisei: „Spune-mi ce favor aș putea să îți fac înainte de a fi luat de la tine!” Elisei i-a răspuns: „Îmi doresc să vină peste mine o măsură dublă din spiritul tău.” Ilie i-a spus: „Ai cerut un lucru dificil; dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, ți se va întâmpla exact cum ai cerut. Dacă nu mă vei vedea, nu ți se va întâmpla așa.” În timp ce mergeau și vorbeau unul cu altul, a apărut un car de foc și niște cai de foc. Aceștia i-au despărțit pe unul de celălalt; și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt. Elisei (îi) privea și striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călăreții lui!” După ce nu l-a mai văzut, Elisei și-a luat hainele și le-a rupt în două. Apoi a luat mantaua pe care Ilie o lăsase să cadă. S-a întors și a stat pe malul Iordanului. A luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele (Iordanului) și a zis: „Unde este acum Dumnezeul lui Ilie numit Iahve?” Imediat după ce a lovit apele, ele s-au despărțit într-o parte și în alta; iar Elisei a traversat pe celălalt mal. Când au văzut ce se întâmplase, profeții care erau în fața Ierihonului au zis: „Spiritul lui Ilie a venit peste Elisei!” Au venit să îl întâmpine; și i s-au închinat aplecându-se până la pământ. Ei i-au zis: „Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Te rugăm să le permiți să îl caute pe stăpânul tău. Poate că Spiritul lui Iahve l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” Elisei le-a răspuns: „Să nu îi trimiteți.” Dar ei au insistat până când Elisei, deranjat, le-a zis: „Trimiteți-i!” I-au trimis pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat trei zile fără să îl găsească. Elisei îi aștepta la Ierihon. Când s-au întors la el, le-a zis: „Nu v-am spus că nu este cazul să vă duceți să îl căutați?”
2 Împăraţilor 2:1-18 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Ilie, din Ghilgal, pornise, Iar Elisei îl însoțise. Domnul, atuncea, a voit Să îl ridice, negreșit, La cer. Printr-un vârtej de vânt, El l-a luat de pe pământ. Însă-nainte de-a fi dus, Lui Elisei, așa i-a spus: „Rămâi aici, pentru că eu Trimis am fost, de Dumnezeu, Ca să mă duc pân la Betel.” Dar Elisei îi zise-astfel: „Îți spun, pe viul Dumnezeu Și pe-al tău suflet viu, că eu, Nicicând n-am să te părăsesc. Iată că vreau să te-nsoțesc.” După ce-a cuvântat astfel, Cei doi plecară, spre Betel. Fiii prorocilor erau Lângă Betel și-i așteptau. Când i-au văzut, în grabă, ei Au alergat la Elisei, Și-l întrebară: „Știi tu oare, Precum că Domnul, de gând, are, Să îți răpească-n ceruri, sus, Stăpânul, astăzi?” „Știu” – a spus, Îndată, Elisei. Apoi, El a mai zis: „Vă rog, pe voi, Ca despre vestea ce o știți, Cu nimeni să nu mai vorbiți.” Ilie s-a apropiat De Elise și-a cuvântat: „Rămâi aici, pentru că eu Trimis am fost, de Dumnezeu, La Ierihon.” Atuncea el Răspunse-ndată-n acest fel: „Îți spun, pe viul Dumnezeu Și pe-al tău suflet viu, că eu, Nicicând, n-am să te părăsesc. Iată că vreau să te-nsoțesc.” Sfârși de cuvântat și-apoi, La Ierihon s-au dus cei doi. Fiii prorocilor erau La Ierihon și-i așteptau. La Elisei, ei au venit Și-n felu-acesta i-au vorbit: „Ascultă, ai aflat tu oare, Precum că Domnul, de gând, are, Să îți răpească-n ceruri, sus, Stăpânul, astăzi?” „Știu” – a spus Îndată, Elisei. Apoi, El a mai zis: „Vă rog, pe voi, Ca despre vestea ce o știți, Cu nimeni să nu mai vorbiți.” Ilie s-a apropiat De Elise și-a cuvântat: „Rămâi aici, pentru că eu Trimis am fost, de Dumnezeu, Pân’ la Iordan.” Atuncea el Răspunse-ndată-n acest fel: „Îți spun, pe viul Dumnezeu Și pe-al tău suflet viu, că eu, Nicicând, n-am să te părăsesc. Iată că vreau să te-nsoțesc Și am să merg cu tine-acum.” Apoi, ei și-au văzut de drum. Cincizeci de inși, cari – negreșit – Fii de proroci s-au dovedit, În fața lor au alergat – Lângă Iordan – și-au așteptat. Mantaua pe cari a purtat-o, Ilie și-a înfășurat-o, Făcând-o sul. El a venit, Cu ea, la râu, și a lovit În apele Iordanului. Acestea, înaintea lui, În două părți s-au despicat, Astfel încât, ca pe uscat, Trecut-au peste râu cei doi. Ilie i-a vorbit apoi, În acest fel, lui Elisei: „Te rog, îmi spune dar, ce vrei? Pentru că iată: eu voiesc, Dorința, să ți-o împlinesc Mai înainte de-a fi dus De Dumnezeu, în ceruri, sus.” Atuncea, Elisei a zis: „Iată care e al meu vis: Din duhul care-i peste tine, Să faci să vină, peste mine, Acum, o parte anumită. Vreau o măsură îndoită!” Ilie zise: „Lucru greu Îmi ceri, dar te asigur eu, Că dacă mă vei fi zărit, La ceruri când voi fi răpit, Se va-ntâmpla precum dorești, Iar ce îmi ceri, ai să primești. De nu mă vei vedea, ei bine, Nu vine duhul peste tine.” Singuri, pe drum, cei doi erau. Mergeau agale și vorbeau, Când din înalturi a venit Un car, din flăcări întocmit, Iar caii care îl trăgeau, De-asemeni, tot de foc, erau. Uimit sta Elisei, pe loc, În timp ce carul cel de foc, Într-un vârtej de vânt l-a dus, Pe-al său stăpân, în ceruri, sus. Atuncea, Elisei – speriat – Privind spre ceruri, a strigat În urma lui, aste cuvinte: „Părinte! Oh! Al meu părinte!”, Și-apoi: „Carul lui Israel Și călărimea lui, la fel!” Pe urmă, nu l-a mai zărit Pe-al său stăpân și – necăjit – Veșmântul și l-a sfâșiat. A mers apoi și a luat Mantaua pe cari o lăsase Ilie, când la cer, plecase. El, cu mantaua, înapoi Se-ntoarse la Iordan și-apoi, Ale lui ape le-a lovit Și-n felu-acesta a vorbit: „Unde e Domnul Cel pe care Ilie-al meu, stăpân, Îl are?” Apele-atunci s-au despicat, Iar Elisei, ca pe uscat, În clipa ‘ceea, a putut, Peste Iordan să fi trecut. În fața Ierihonului – Pe câmpul dinaintea lui – Fiii prorocilor ședeau Și-n zare, spre Iordan, priveau. Când pe Ilie l-au văzut, Peste Iordan cum a trecut, Au zis: „E, peste Elisei, Al lui Ilie duh.” Toți cei Care acolo s-au aflat, Fugiră și s-au închinat În fața lui, pân’ la pământ Și-apoi au zis: „Iată că sânt Aicea, cincizeci de bărbați, Viteji. Sunt oameni încercați. Poruncă dă, ca să pornească Și pe Ilie să-l găsească. Poate că Duhul l-a luat Și-n urmă, l-o fi aruncat Pe-un munte sau poate-n vreo vale. Fă dar, precum găsești cu cale.” „Lăsați-i” – zise Elisei – „Nu-i mai trimiteți!” Însă ei Atât de mult au stăruit, Încât în urmă s-a-nvoit Și-a zis: „Trimiteți-i!” De-ndat’, Cincizeci de oameni au plecat În căutarea lui Ilie. Trei zile, după cum se știe, În lung și-n lat au scotocit, Fără ca să îl fi găsit. La Ierihon s-au întors ei Și merseră la Elisei; Dar Elisei, cum i-a zărit, În felu-acesta le-a vorbit: „Nu v-am spus eu să nu plecați? N-am zis, să nu îl căutați?”
2 Împăraţilor 2:1-18 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Când Domnul a voit să îl înalțe pe Ilíe într-o vijelie la cer, Ilíe și Elizéu au plecat de la Ghilgál. Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Bétel!”. Elizéu a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au coborât la Bétel. Fiii profeților care erau la Bétel au ieșit la Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”. Ilíe i-a zis: „Elizéu, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihón!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au ajuns la Ierihón. Fiii profeților care erau la Ierihón s-au apropiat de Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”. Ilíe i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordán!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au plecat amândoi. Cincizeci de oameni dintre fiii profeților au mers și au stat în față, departe, iar ei amândoi erau lângă Iordán. Ilíe și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și alta, și au trecut amândoi pe uscat. După ce au trecut, Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Cere ceva și voi face pentru tine înainte de a fi luat de la tine!”. Elizéu a zis: „Să fie, te rog, două treimi din duhul tău asupra mea!”. [Ilíe] a zis: „Este grea cererea ta. Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, se va împlini; dacă nu, nu [se va împlini]”. Pe când mergeau ei și vorbeau, iată, un car de foc cu cai de foc i-a despărțit pe amândoi, iar Ilíe a urcat într-o vijelie la cer! Elizéu privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israél și cavaleria lui!”. Când nu l-a mai văzut, a apucat hainele lui și le-a sfâșiat în două bucăți. A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el și a stat din nou pe malul Iordánului. A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el, a lovit apele și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilíe?”. A lovit apele și ele s-au despărțit într-o parte și alta și Elizéu a trecut. Fiii profeților care erau în fața Ierihónului l-au văzut și au zis: „Duhul lui Ilíe a venit peste Elizéu”. I-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui. Ei i-au zis: „Iată, sunt cincizeci de slujitori viteji ai tăi: să meargă și să-l caute pe stăpânul tău! Poate nu l-a luat Duhul Domnului, ci l-a dus pe vreunul dintre munți sau într-una dintre văi”. Dar el a zis: „Nu-i trimiteți [nicăieri]!”. Dar ei au insistat foarte mult. Atunci a zis: „Trimiteți-i!”. Ei i-au trimis pe cei cincizeci de oameni: l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit. Ei s-au întors la el. [Elizéu] locuia la Ierihón. Le-a zis: „Nu v-am spus să nu mergeți?”.
2 Împăraţilor 2:1-18 Noua Traducere Românească (NTR)
Când a vrut DOMNUL să-l ridice pe Ilie la ceruri într-un vârtej de vânt, Ilie și Elisei ieșeau împreună din Ghilgal. Ilie i-a zis lui Elisei: ‒ Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL mă trimite până la Betel. Elisei a răspuns: ‒ Viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Astfel, ei au plecat împreună spre Betel. Fiii profeților, care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis: ‒ Știi că DOMNUL îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine? El a răspuns: ‒ Da, știu, dar tăceți! Apoi Ilie i-a zis lui Elisei: ‒ Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL mă trimite la Ierihon. El a răspuns: ‒ Viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Astfel, ei au plecat împreună spre Ierihon. Fiii profeților care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis: ‒ Știi că DOMNUL îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine? El a răspuns: ‒ Da, știu, dar tăceți! Apoi Ilie i-a zis: ‒ Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL mă trimite la Iordan. Elisei i-a răspuns: ‒ Viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Astfel, ei au plecat împreună. Cincizeci de bărbați dintre profeți au venit și s-au oprit la o anumită distanță înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărțit într-o parte și într-alta și au trecut amândoi pe uscat. După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: ‒ Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine. Elisei i-a zis: ‒ Te rog, aș vrea să vină asupra mea o dublă măsură din duhul tău. Ilie i-a răspuns: ‒ Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa. Și în timp ce mergeau și vorbeau unul cu altul, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de celălalt și Ilie s-a înălțat la ceruri într-un vârtej de vânt. Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“. După ce nu l-a mai văzut, Elisei și-a luat hainele și le-a rupt în două. Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors și a stat pe malul Iordanului. După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde este DOMNUL, Dumnezeul lui Ilie?“. Și, imediat, după ce a lovit apele, ele s-au despărțit într-o parte și într-alta și Elisei a trecut dincolo. Când au văzut lucrul acesta, fiii profeților care erau în fața Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“. Ei au venit să-l întâlnească și s-au plecat până la pământ înaintea lui. Ei i-au zis: ‒ Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul DOMNULUI l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. El le-a răspuns: ‒ Să nu-i trimiteți. Însă ei au insistat până când acesta, stânjenit, a zis: ‒ Trimiteți-i! I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească. Când s-au întors la Elisei, acesta era în Ierihon. El le-a zis: ‒ Nu v-am spus să nu vă duceți?
2 Împăraţilor 2:1-18 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei. Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și s-au coborât la Betel. Fiii prorocilor care erau la Betel au ieșit la Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți.” Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și au ajuns la Ierihon. Fiii prorocilor care erau la Ierihon s-au apropiat de Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți.” Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și amândoi și-au văzut de drum. Cincizeci de inși dintre fiii prorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. Atunci, Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat. După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.” Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt. Elisei se uita și striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!” Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți și a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors și s-a oprit pe malul Iordanului; a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul și a lovit apele cu ea și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Și a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte și în alta, și Elisei a trecut. Fiii prorocilor care erau în fața Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Și i-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui. Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteți!” Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimiteți-i!” Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit. Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceți?”