2 Regi 2
2
VI. CICLUL LUI ELIZÉU
Înălțarea lui Ilíe#2,0 Ultimele ore ale profetului Ilíe sunt învăluite în mister. Sfârșitul lui este fără echivalent, așa cum se cuvine pentru un profet care nu poate fi imitat.
1Când Domnul a voit să îl înalțe pe Ilíe într-o vijelie#2,1 Sau furtună; sunt simboluri clasice ale manifestării lui Dumnezeu: Is 29,6; Ier 23,19; 25,32; Ez 1,4; Nah 1,3. la cer, Ilíe și Elizéu au plecat de la Ghilgál#2,1 Este vorba de localitatea actuală Gilgilyièh, la 12 km nord de Bètel.. 2Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Bétel!”#2,2 Astăzi, Beitín, celebru pentru sanctuarul patriarhal (Gen 12,8; 28,10-22; 35,1-15) pe care Ieroboàm l-a ridicat la rang de sanctuar național, rival al celui din Ierusalím (1Rg 12,28-33). Acolo va profeți Àmos (Am 7,13).. Elizéu a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au coborât la Bétel. 3Fiii profeților care erau la Bétel au ieșit la Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”#2,3 Expresie care indică relația dintre Ilie și subalternul său, Elizèu.. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”. 4Ilíe i-a zis: „Elizéu, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihón!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au ajuns la Ierihón. 5Fiii profeților care erau la Ierihón s-au apropiat de Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”. 6Ilíe i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordán!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au plecat amândoi.
7Cincizeci de oameni dintre fiii profeților au mers și au stat în față, departe, iar ei amândoi erau lângă Iordán. 8Ilíe și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și alta#2,8 Ilie împarte apele Iordanului ca în timpul lui Iòsue (Ios 3,13), la fel cum a făcut Moise cu apele Mării Roșii (Ex 14,21)., și au trecut amândoi pe uscat. 9După ce au trecut, Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Cere ceva și voi face pentru tine înainte de a fi luat de la tine!”. Elizéu a zis: „Să fie, te rog, două treimi#2,9 Lit.: „Pî-šᵊnayim”: expresia este greu de interpretat. Poate însemna „două măsuri” sau „două treimi dintr-o măsură”. Este partea de moștenire pe care legea ebraică (Dt 21,17) și legile asiriene o recunosc întâiului născut dintre fii. Elizèu vrea să fie recunoscut ca principalul moștenitor spiritual al lui Ilie. din duhul tău asupra mea!”. 10[Ilíe] a zis: „Este grea cererea ta#2,10 Duhul profetic este un dar exclusiv al lui Dumnezeu, de aceea nu poate fi transmis în moștenire de nimeni (cf. totuși 1Rg 19,16 și 19–21); Ilíe nu poate decât să indice semnul care îl va desemna pe Elizéu ca moștenitorul lui: să vadă ceea ce este ascuns oamenilor, căci profetul este prin esență un văzător.. Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, se va împlini; dacă nu, nu [se va împlini]”#2,10 Lit.: „va fi așa”.. 11Pe când mergeau ei și vorbeau, iată, un car de foc cu cai de foc i-a despărțit pe amândoi, iar Ilíe a urcat într-o vijelie la cer! 12Elizéu privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israél și cavaleria lui!”#2,12 Această expresie, sugerată de scena văzută de Elizèu, înseamnă că profetul este mai valoros pentru apărarea Israèlului decât carele de război. De aceea este repetată de Iòas, regele lui Israèl, cu privire la Elizèu ( 2Rg 13,14).. Când nu l-a mai văzut, a apucat hainele lui și le-a sfâșiat în două bucăți#2,12 Este semn obișnuit de durere și de doliu.. 13A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el și a stat din nou pe malul Iordánului.
14A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el, a lovit apele și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilíe?”. A lovit apele și ele s-au despărțit într-o parte și alta și Elizéu a trecut. 15Fiii profeților care erau în fața Ierihónului l-au văzut și au zis: „Duhul lui Ilíe a venit peste Elizéu”#2,15 Lit.: „se odihnește”. Repetarea ultimei minuni a lui Ilie prin folosirea mantiei sale miraculoase este confirmarea profetică a urmașului său, Elizèu.. I-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui. 16Ei i-au zis: „Iată, sunt cincizeci de slujitori viteji ai tăi: să meargă și să-l caute pe stăpânul tău! Poate nu l-a luat Duhul Domnului, ci l-a dus#2,16 Lit.: „l-a aruncat”. pe vreunul dintre munți sau într-una dintre văi”. Dar el a zis: „Nu-i trimiteți [nicăieri]!”. 17Dar ei au insistat foarte mult#2,17 Lit.: „ei au insistat până la nerușinare”.. Atunci a zis: „Trimiteți-i!”. Ei i-au trimis pe cei cincizeci de oameni: l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit#2,17 Căutările fără rezultat demonstrează faptul că Ilie nu mai aparține acestei lumi. Textul nu spune că Ilie a murit, ci acest fapt a fost dedus de tradițiile ebraică și creștină, care au vorbit mereu despre o întoarcere a lui Ilie în epoca mesianică (Mal 3,23-24; Sir 48,10; cf. Mc 6,15; 8,28). Cu toate acestea, Isus a declarat în mod deschis că această venire s-a realizat odată cu Ioan Botezătorul, cel care avea spiritul profetului din vechime (Mt 17,12; Mc 9,13).. 18Ei s-au întors la el. [Elizéu] locuia la Ierihón. Le-a zis: „Nu v-am spus să nu mergeți?”.
Două minuni ale lui Elizéu#2,19 Aceste două minuni ale lui Elizéu în paralelism antitetic, îl prezintă pe profet dotat cu o putere divină pe care el o folosește spre binele celor care îl primesc și spre pedepsirea celor care îl refuză.
19Oamenii din cetate i-au zis lui Elizéu: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul nostru; dar apele sunt rele și pământul este neroditor!”. 20El a zis: „Aduceți-mi un vas nou și puneți sare în el!”. Iar ei i-au adus. 21Apoi a ieșit la izvorul apelor#2,21 Este vorba de izvorul care se găsește aproape de Ierihòn, identificat cu Àin-Sultàn. Tradiția creștină l-a numit „Izvorul lui Elizèu”., a aruncat sare#2,21 Sarea, în gândirea antică, are o putere purificatoare; de aceea era folosită în sacrificii (Lev 2,13; Ez 43,24). în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi în ele nici moarte, nici sterilitate»”. 22Apele au fost vindecate până în ziua de azi, după cuvântul pe care-l rostise Elizéu.
23Apoi a plecat de acolo la Bétel#2,23 De la Ierihòn la Bètel, se trece de la 250 m sub nivelul mării la 880 m deasupra ei.. Pe când era pe drum, au ieșit niște copii din cetate și l-au disprețuit, zicând: „Vino, pleșuvule!#2,23 Se poate referi la o chelie precoce sau, mai degrabă, la un anumit tip de tonsură care era semnul distinctiv al profeților (cf. 1Rg 20,41). În cazul celei de-a doua ipoteze, copiii l-ar fi ofensat pe profet ca atare și de aceea au primit o pedeapsă atât de severă. Vino, pleșuvule!”. 24El s-a întors și i-a văzut. I-a blestemat în numele Domnului; au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat dintre ei patruzeci și doi de copii. 25De aici a plecat spre muntele Carmél și de acolo s-a întors în Samaría. #4,30; 1Sam 20,3; 25,26 #1Rg 19,16.19-21 #1Rg 19,19 #Num 11,25; Is 11,2; 1Pt 4,14 #Ez 3,14; 8,3; Fap 8,39 #Ex 15,25 #Lev 26,22
Selectat acum:
2 Regi 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași