Când a vrut DOMNUL să-l ridice pe Ilie la ceruri într-un vârtej de vânt, Ilie și Elisei ieșeau împreună din Ghilgal.
Ilie i-a zis lui Elisei:
‒ Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL mă trimite până la Betel.
Elisei a răspuns:
‒ Viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Astfel, ei au plecat împreună spre Betel.
Fiii profeților, care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis:
‒ Știi că DOMNUL îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?
El a răspuns:
‒ Da, știu, dar tăceți!
Apoi Ilie i-a zis lui Elisei:
‒ Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL mă trimite la Ierihon.
El a răspuns:
‒ Viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Astfel, ei au plecat împreună spre Ierihon.
Fiii profeților care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis:
‒ Știi că DOMNUL îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?
El a răspuns:
‒ Da, știu, dar tăceți!
Apoi Ilie i-a zis:
‒ Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL mă trimite la Iordan.
Elisei i-a răspuns:
‒ Viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Astfel, ei au plecat împreună. Cincizeci de bărbați dintre profeți au venit și s-au oprit la o anumită distanță înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărțit într-o parte și într-alta și au trecut amândoi pe uscat.
După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei:
‒ Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine.
Elisei i-a zis:
‒ Te rog, aș vrea să vină asupra mea o dublă măsură din duhul tău.
Ilie i-a răspuns:
‒ Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.
Și în timp ce mergeau și vorbeau unul cu altul, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de celălalt și Ilie s-a înălțat la ceruri într-un vârtej de vânt. Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“. După ce nu l-a mai văzut, Elisei și-a luat hainele și le-a rupt în două.
Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors și a stat pe malul Iordanului. După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde este DOMNUL, Dumnezeul lui Ilie?“. Și, imediat, după ce a lovit apele, ele s-au despărțit într-o parte și într-alta și Elisei a trecut dincolo. Când au văzut lucrul acesta, fiii profeților care erau în fața Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“. Ei au venit să-l întâlnească și s-au plecat până la pământ înaintea lui.
Ei i-au zis:
‒ Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul DOMNULUI l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.
El le-a răspuns:
‒ Să nu-i trimiteți.
Însă ei au insistat până când acesta, stânjenit, a zis:
‒ Trimiteți-i!
I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească.
Când s-au întors la Elisei, acesta era în Ierihon.
El le-a zis:
‒ Nu v-am spus să nu vă duceți?