1 Corinteni 14:18-40
1 Corinteni 14:18-40 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Mulțumesc Dumnezeului meu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți. Totuși în biserică voiesc mai bine să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o limbă necunoscută. Fraților, nu fiți copii la înțelegere, ci la răutate fiți prunci, iar la înțelegere, fiți desăvârșiți. În lege este scris: Prin alte limbi și prin alte buze voi vorbi acestui popor, și cu toate acestea nu mă vor asculta, spune Domnul. De aceea limbile sunt pentru un semn, nu celor ce cred, ci celor ce nu cred; dar profeția nu servește pentru cei ce nu cred, ci pentru cei ce cred. De aceea dacă se adună întreaga biserică într-un loc și toți vorbesc în limbi, și intră cei neînvățați sau cei ce nu cred, nu vor spune că sunteți nebuni? Dar dacă toți profețesc și intră cineva care nu crede sau neînvățat, el este convins de toți, este judecat de toți, Și astfel tainele inimii lui sunt arătate; și, căzând astfel cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va spune că Dumnezeu este cu adevărat în voi. Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați împreună, fiecare dintre voi are un psalm, are o doctrină, are o altă limbă, are o revelație, are o interpretare. Toate să fie făcute pentru edificare. Dacă cineva vorbește într-o limbă necunoscută, să fie câte doi sau cel mult trei și pe rând, și unul să traducă. Iar dacă nu este traducător, să tacă în biserică și să își vorbească lui însuși și lui Dumnezeu. Iar profeții să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece. Și dacă îi este revelat ceva altuia care șade acolo, primul să tacă. Fiindcă puteți toți să profețiți, unul după altul, pentru ca toți să învețe și toți să fie mângâiați. Și duhurile profeților sunt supuse profeților; Fiindcă Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților. Femeile voastre să tacă în biserici, fiindcă nu le este permis să vorbească, ci să fie în supunere, așa cum spune și legea. Și dacă doresc să învețe ceva, să întrebe pe soții lor acasă, fiindcă este rușine pentru femei să vorbească în biserică. Ce? De la voi a ieșit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns? Dacă cineva se consideră a fi profet sau spiritual, să recunoască cele ce vă scriu a fi poruncile Domnului. Dar dacă cineva este neștiutor, să fie neștiutor. De aceea, fraților, doriți zelos să profețiți și nu opriți a se vorbi în limbi. Toate să se facă decent și în ordine.
1 Corinteni 14:18-40 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi. Dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte pe înţeles, cu mintea mea, ca să îi învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă. Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci fiţi copii când vine vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi. În Lege stă scris: În alte limbi şi prin buzele altora voi vorbi acestui popor şi nici aşa nu Mă vor asculta! zice Domnul. Astfel, vorbirea în limbi este un semn nu pentru cei ce cred, ci pentru cei necredincioşi, iar profeţia nu este pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred. Deci, dacă s-ar aduna Biserica întreagă în acelaşi loc şi toţi ar vorbi în limbi neînţelese şi ar intra oameni simpli sau necredincioşi, nu vor zice oare că sunteţi nebuni? Iar dacă toţi ar profeţi şi ar intra un om necredincios sau un om simplu, el va fi dat pe faţă de toţi, va fi judecat de toţi. Ascunzişurile inimii lui vor fi arătate şi astfel, căzând cu faţa la pământ, el se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi: Cu adevărat Dumnezeu este în voi! Ce trebuie să facem, fraţilor? Când vă adunaţi, fie că cineva vine cu un psalm, cu un cuvânt de învăţătură, cu o descoperire, cu darul limbilor sau cu darul tălmăcirii, toate acestea să fie spre zidire! Dacă sunt oameni care vorbesc în limbi, să fie câte doi sau cel mult trei. Să vorbească pe rând şi unul să tălmăcească! Iar dacă nu are cine să tălmăcească, aceia să tacă în Biserică. Să-şi vorbească numai lor înşişi şi lui Dumnezeu. Profeţii să vorbească numai doi sau trei, iar ceilalţi să judece. Iar dacă i se va descoperi ceva unuia dintre cei care stau aşezaţi, cel care vorbea înainte să tacă. Puteţi să profeţiţi toţi, dar pe rând, câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. Pentru că duhurile profeţilor se supun profeţilor, fiindcă Dumnezeu nu este Dumnezeul dezordinii, ci al păcii. Femeile să tacă în Biserici! Căci, după cum zice şi Legea, nu le este îngăduit să vorbească. Dacă vor să înveţe ceva, să-şi întrebe soţii acasă, fiindcă este ruşinos ca femeile să vorbească în Biserică. Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau doar la voi a ajuns? Dacă cineva crede că este profet sau om duhovnicesc, să priceapă atunci că lucrurile pe care vi le scriu sunt porunca Domnului. Iar dacă cineva nu vrea să ştie de ele, atunci să nu ştie! Deci, fraţii mei, râvniţi să profeţiţi şi nu puneţi piedică vorbirii în limbi. Dar toate să se întâmple cuviincios şi după rânduială.
1 Corinteni 14:18-40 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți. Dar în biserică vreau mai bine să spun cinci cuvinte cu mintea, ca să‑i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în altă limbă. Fraților, nu fiți copii la minte; la răutate fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari! În Lege este scris: Prin oameni de altă limbă și prin buze străine voi vorbi acestui popor, și nici așa nu Mă vor asculta , zice Domnul. Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Profeția, dimpotrivă, este nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. Deci, dacă s‑ar aduna toată biserica la un loc și toți ar vorbi în limbi și ar intra și oameni simpli sau necredincioși, n‑ar zice ei că sunteți nebuni? Dar dacă toți profețesc și intră un necredincios sau un om simplu, el este convins de toți, este cercetat de toți. Gândurile ascunse din inima lui sunt date la iveală, așa că va cădea cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi: Cu adevărat Dumnezeu este în mijlocul vostru. Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă și unul are o cântare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul un cuvânt în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. Dacă se vorbește în limbi, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, pe rând, și unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică și să‑și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. Profeții să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece. Iar dacă unul care stă jos are o descoperire, cel dintâi să tacă. Fiindcă puteți să profețiți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să primească învățătură și toți să fie îmbărbătați. Duhurile profeților sunt supuse profeților, căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate bisericile sfinților, femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci trebuie să fie supuse, după cum zice și Legea! Dacă vor să învețe ceva despre un lucru, să‑i întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușinos ca o femeie să vorbească în biserică. Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? Dacă cineva se crede profet sau om duhovnicesc, să priceapă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului! Și dacă cineva nu recunoaște, nici el să nu aibă recunoașterea voastră! Așadar, frații mei, râvniți să profețiți, fără să împiedicați vorbirea în limbi! Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.
1 Corinteni 14:18-40 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți. Dar în biserică voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înțelese, ca să-i învăț și pe alții, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. Fraților, nu fiți copii la minte, ci la răutate fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari! În Lege este scris: „«Îi voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta», zice Domnul.” Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. Deci, dacă s-ar aduna toată biserica la un loc și toți ar vorbi în alte limbi și ar intra și dintre cei fără daruri sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteți nebuni? Dar dacă toți prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți. Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu fața la pământ, I se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că, într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, și unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece. Și dacă îi este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel dintâi să tacă. Fiindcă puteți să prorociți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să capete învățătură și toți să fie îmbărbătați. Duhurile prorocilor le sunt supuse prorocilor, căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților. Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice și Legea. Dacă voiesc să capete învățătură asupra unui lucru, să-i întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în biserică. Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului! Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă! Astfel deci, fraților, râvniți după prorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi! Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.
1 Corinteni 14:18-40 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu având în vedere că vorbesc în alte limbi (nu în altă limbă!) mai mult decât voi toți. Dar când sunt în cadrul întrunirilor comunității creștinilor, pentru a-i învăța și pe alții, doresc să spun mai bine cinci cuvinte (inteligibile) la care să poată participa și mintea mea, decât să pronunț zece mii de cuvinte în altă limbă! Fraților, (prin ce faceți,) să nu vă comportați din punct de vedere intelectual ca niște copii! Vă cer să fiți copii în legătură cu răul; dar în gândire, să fiți maturi! În legea (mozaică) există un text în care citim că Iahve spune: „Voi vorbi acestui popor (evreu) prin intermediul altor limbi (decât ebraica) și prin cuvinte pe care le vor pronunța niște străini (față de poporul evreu). Dar chiar și în aceste condiții, ei(, evreii,) tot nu Mă vor asculta!” Deci limbile (diferite de ebraică) sunt un semn. Ele nu există pentru a arăta ceva celor credincioși, ci pentru a comunica ceva celor necredincioși (dintre evrei). Dar profeția nu este un semn destinat necredincioșilor (evrei), ci este util în acest scop credincioșilor (din orice națiune ar fi ei). Având în vedere ce tocmai am afirmat, să presupunem că vin unii între voi care nu pot înțelege ce se întâmplă acolo, sau care sunt dintre cei necredincioși. Și dacă toți cei care formează comunitatea voastră ar începe atunci să vorbească în alte limbi, oare nu vor crede cei care vă vizitează că sunteți nebuni? Dar dacă fiecare persoană din comunitatea voastră profețește atunci când ar veni între voi un necredincios sau unul care nu înțelege (semnificația vorbirii în alte limbi), cei care aparțin comunității celor credincioși vor lucra astfel împreună pentru acei vizitatori care vor constata că sunt mustrați și judecați de toți ceilalți. Fiecare va constata că i se vor descoperi secretele inimii lui; și va fi determinat să cadă la pământ, să se închine și să afirme: „Dumnezeu este în mod real între voi!”. Fraților, vă spun cum să procedați când vă adunați împreună. Dacă unul dintre voi dorește să participe cu un cântec, altul cu o învățătură iar altul cu o revelație, totul să se facă având ca scop edificarea spirituală a comunității de creștini. Acest principiu este valabil și atunci când unul dorește să participe cu un mesaj în altă limbă, iar altul cu interpretarea lui. Dacă sunt mai mulți care vorbesc în altă limbă, să vorbească pe rând, dar numai doi sau cel mult trei; iar un altul să interpreteze această vorbire a lor. Dar dacă nu există nimeni care poate să îi interpreteze vorbirea, cel care vrea să participe cu ea, să tacă atunci când este în comunitatea creștinilor; și să vorbească (în alt loc) numai lui însuși și lui Dumnezeu. Profeții să vorbească (pe rând) doi sau trei; iar ceilalți (din comunitate) să le analizeze profeția. Dacă unui profet care stă jos îi este dată o revelație, cel care vorbea, să tacă (lăsându-l pe celălalt să o prezinte comunității). Astfel, puteți să profețiți toți, dar pe rând; pentru ca toți să aibă posibilitatea să învețe și să fie încurajați. De fapt, spiritele profeților sunt sub controlul lor. Fac această afirmație având în vedere faptul că Dumnezeu nu este adeptul dezordinii, ci al armoniei. Iar acest aspect este specific tuturor comunităților sfinților. Astfel, femeile să tacă, menținând liniștea atunci când participă la întrunirile comunității (creștinilor); pentru că lor nu le este permis să vorbească, ci să fie ascultătoare – așa cum le cere și legea (mozaică). Dacă vor să înțeleagă ceva (care le este neclar), fiecare dintre aceste femei să întrebe acasă pe soțul ei; pentru că este rușine pentru o femeie să vorbească astfel în timpul când sunteți adunați. Oare voi sunteți cei de la care a plecat Cuvântul lui Dumnezeu (în întreaga lume)? Sau a ajuns el numai până la voi? Dacă vreunul dintre voi se consideră profet sau pretinde că este inspirat de Dumnezeu, ar trebui să realizeze că ce vă scriu eu, reprezintă o poruncă a Stăpânului. Dar dacă cineva nu acceptă acest lucru ignorându-ne, va fi și el ignorat. În concluzie, vă cer fraților ca aspirația voastră să fie profeția, fără să obstrucționați vorbirea în alte limbi. Dar totul să fie făcut cu decență, respectând principiul ordinii.
1 Corinteni 14:18-40 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Îi mulțumesc lui Dumnezeu, Pentru că-n alte limbi, pot eu, Mai mult, ca să vorbesc apoi, Decât puteți, vreodată, voi. Dar în Biserică, voiesc, Doar cinci cuvinte, să rostesc, Pe înțelesul tuturor Și spre învățătura lor, Decât vreo zece mii să zic, În alte limbi, și-apoi, nimic – Nimeni – să nu mai înțeleagă, Și-nvățături, să nu culeagă. Deci fraților, luați aminte: Nu v-arătați, copii, la minte, Ci-n răutăți, căci doar atunci Eu vă îndemn, ca să fiți prunci. La minte, fiți ca și cei cari Au dovedit că-s oameni mari. Știți, foarte bine, că s-a zis Și că, în Lege, este scris: „Am să vorbesc, norodului, Prin limbi, necunoscute lui – Prin buze care sunt străine – Și nu vor asculta, de Mine.” Deci, limbile sunt, prin urmare, Un semn – dar nu pentru cei care S-au dovedit că-s credincioși, Ci pentru cei necredincioși. Și prorocia se vădește Un semn, cari însă, folosește Nu pentru cei necredincioși, Ci pentru cei ce-s credincioși. Dacă Biserica-i aflată Toată-mpreună adunată, Și-n alte limbi, începeți voi Ca să vorbiți, cu toți apoi – Și dacă, întâmpla-se-va, Că o să intre cineva, Dintre necredincioși, sau cei Care n-au daruri – oare, ei Nu au să creadă, negreșit, Precum că ați înnebunit? Dar dacă toți se dovedesc Precum că prorocii rostesc – Atunci când, întâmpla-se-va, Că o să intre cineva, Dintre necredincioși, sau cei Lipsiți de daruri – atunci ei, De toți, vor fi încredințați, Căci ei, de toți, sunt judecați. Tainele-n inimă dosite, Atunci vor fi descoperite, Și au să cadă la pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Mărturisind, mereu, apoi, Că Dumnezeu e printre voi. Deci, după câte am văzut, Vă-ntreb: ce este de făcut? Iată ce trebuie, dragi frați, Să faceți, când vă adunați: Dacă, cumva, unul din voi Are o-nvățătură-apoi, Un altul, poate, o cântare, Sau vorbe-n altă limbă are, Iar altul o descoperire, Ori altul are-o tălmăcire, Toate să se înfăptuiască, Pentru zidirea sufletească. Dacă sunt unii cari vorbesc În alte limbi, îi sfătuiesc – Pe rând – doi, trei doar, să vorbească, Iar unu-apoi, să tălmăcească. Dacă nu e nici un tălmaci, Atunci, mai bine e să taci, Când, în Biserică, tu stai, Și-atâta grijă doar să ai, Ca să-ți vorbești atunci, mereu, Doar ție și lui Dumnezeu. Prorocii trebuie să știe Cum este bine ca să fie: Deci, în Biserici – dintre ei – Au să vorbească doi sau trei. Ceilalți s-asculte-i sfătuiesc, Spre-a judeca tot ce vorbesc. Când o descoperire are Unul, dintre aceia care Stau jos, iată ce să se facă: Întâiul trebuie să tacă. Căci toți puteți să prorociți, Dar vreau ca să vă rânduiți, Ca toți să fie în măsură Să capete învățătură Și, pentru-a fi îmbărbătați, În acest fel, toți ceilalți frați. În toate – duhurile lor – Supuse sunt, prorocilor. Căci Dumnezeu, fără-ndoială, Nu-i Domn în neorânduială, Ci, în Bisericile lor – Adică-n ale sfinților – Încredințați voiesc să fiți, Că Domn al păcii e, să știți. Femeia, datorie, are De a tăcea, în adunare, Căci n-are dreptul de vorbit, În adunări. Ea – negreșit – Supusă trebuie să fie, Așa precum, în Lege, scrie. Atuncea când o să voiască, Învățătură, să primească, Asupra unui lucru care S-a pomenit în adunare, Să-ntrebe, pe al ei bărbat, Acasă când s-o fi aflat. Căci, în Biserică – vezi bine – Pentru femei, este-o rușine, Atunci când au să îndrăznească, Să ia cuvântul, să vorbească. Dar oare, al lui Dumnezeu Cuvânt – vă-ntreb, acuma, eu – O fi chiar de la voi pornit? Sau pân’ la voi doar, a sosit? Și dacă crede cineva, Precum că e proroc, cumva – Și știe că, de Dumnezeu, Se află insuflat, mereu – Vreau să priceapă că, ce-am zis – Adică ceea ce v-am scris – Nu e cuvântul omului, Ci e porunca Domnului. Și dacă întâmpla-se-va, Că nu-nțelege cineva, Să nici nu înțeleagă-apoi! Deci, fraților, eu vreau ca voi, Neîncetat, să vă doriți Ca să puteți să prorociți. Dar nu cumva, prin prorocie, Împiedicată, să vă fie Vorbirea-n alte limbi apoi. Pe toate, să le faceți voi, În chipul care, ne-ndoios, Are să fie cuviincios Și cu o bună socoteală, Pentru o bună rânduială.”
1 Corinteni 14:18-40 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți, dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte cu mintea mea ca să-i învăț și pe alții, decât zeci de mii de cuvinte în limbi. Fraților, nu fiți copii în gândire, ci fiți copii în cele rele, dar în gândire fiți desăvârșiți! Căci în Lege este scris: „În alte limbi și cu buzele străinilor voi vorbi poporului acestuia, dar nici așa nu mă vor asculta”, spune Domnul. În felul acesta, limbile sunt semn, dar nu pentru cei care cred, ci pentru cei care nu cred, pe când profeția este un semn nu pentru cei care nu cred, ci pentru cei care cred. Așadar, dacă s-ar aduna întreaga Biserică într-un loc și toți ar vorbi în limbi, și dacă ar intra niște oameni simpli sau fără credință, n-ar spune că sunteți nebuni? Dar dacă toți fac profeții și ar intra cineva fără credință sau simplu, va fi denunțat de toți și judecat de toți. Cele ascunse ale inimii vor fi descoperite și, în felul acesta, căzând cu fața la pământ, îl va adora pe Dumnezeu, mărturisind: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru”. Așadar, ce este de făcut, fraților? Atunci când vă adunați, fiecare, fie că are de cântat un psalm, fie că are o învățătură, fie că are o descoperire, fie că are [de spus] ceva în altă limbă, fie că are o interpretare, să fie totul spre edificare! Dacă cineva vorbește într-o limbă, să fie în doi sau cel mult în trei, deoparte, și cineva să interpreteze. Dacă nu este acolo un interpret, să tacă în Biserică și să-și vorbească sieși și lui Dumnezeu! Profeții să vorbească doi sau trei, iar ceilalți să judece. Dar dacă un altul care stă așezat are o revelație, cel dintâi să tacă! Puteți profeți toți, unul după altul, încât toți să primească învățătură și toți să fie mângâiați. Duhurile profeților sunt supuse profeților, căci Dumnezeu nu este [un Dumnezeu] al dezordinii, ci al păcii. La fel, în toate Bisericile sfinților, femeile să tacă în adunări, căci nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, după cum spune și Legea! Dacă doresc să învețe ceva, să-i întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușinos pentru o femeie să vorbească în adunare! Oare de la voi a ieșit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns? Dacă cineva crede că este profet sau un [om] spiritual, să recunoască în ceea ce scriu că este o poruncă a Domnului! Iar dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă! Așa încât, frații mei, fiți zeloși pentru darul profeției și al vorbirii și nu interziceți [vorbirea] în limbi, dar toate să fie în mod cuviincios și în ordine!
1 Corinteni 14:18-40 Noua Traducere Românească (NTR)
Eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu că vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți, dar în Biserică vreau, mai degrabă, să spun cinci cuvinte cu mintea mea, pentru a-i învăța pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o altă limbă. Fraților, nu fiți copii în gândire! Dimpotrivă, în ce privește răutatea fiți copilași, iar în gândire fiți maturi. În Lege este scris: „În alte limbi și prin buzele altora voi vorbi acestui popor, dar nici atunci nu Mă vor asculta, zice Domnul“. Astfel, limbile sunt un semn nu pentru credincioși, ci pentru necredincioși, în timp ce profeția nu este un semn pentru necredincioși, ci pentru credincioși. De aceea, dacă s-ar aduna întreaga biserică și toți ar vorbi în alte limbi și ar intra unii neștiutori sau necredincioși, oare nu vor spune ei că sunteți nebuni? Dar dacă toți profețiți și intră cineva necredincios sau neștiutor, el este convins de toți, este cercetat de toți, lucrurile ascunse ale inimii lui sunt descoperite și, astfel, va cădea cu fața la pământ și I se va închina lui Dumnezeu, declarând: „Cu adevărat Dumnezeu este în mijlocul vostru!“. Deci, ce este de făcut, fraților? Când vă adunați laolaltă și fiecare are un psalm, o învățătură, o descoperire, un îndemn în altă limbă, o traducere, să se facă toate pentru consolidarea sufletească a bisericii. Dacă cineva vorbește într-o altă limbă, să fie doi sau cel mult trei și să vorbească fiecare pe rând, iar unul să traducă. Dacă însă nu este niciun traducător, atunci să tacă în biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. Să vorbească doi sau trei profeți, iar ceilalți să judece. Iar dacă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă. Fiindcă toți puteți să profețiți, dar unul după altul, pentru ca toți să învețe și toți să fie încurajați. Duhurile profeților le sunt supuse profeților, fiindcă Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii. La fel ca în toate bisericile sfinților, femeile să tacă în biserici, căci lor nu li se dă voie să vorbească, ci să fie supuse, așa cum spune și Legea. Dacă doresc să învețe ceva, să-și întrebe soții acasă, pentru că este rușinos pentru o femeie să vorbească în biserică. Ce? Cuvântul lui Dumnezeu a pornit de la voi? Sau numai până la voi a ajuns el? Dacă cineva crede că este profet sau spiritual, să-și dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului. Dacă însă cineva nu recunoaște aceasta, nici el nu va fi recunoscut. Astfel, frații mei, râvniți să profețiți și nu împiedicați vorbirea în alte limbi. Însă toate să se facă așa cum se cuvine și în ordine.
1 Corinteni 14:18-40 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți. Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înțelese, ca să învăț și pe alții, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. Fraților, nu fiți copii la minte, ci, la răutate, fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari. În Lege este scris: „‘Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta’, zice Domnul.” Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc și toți ar vorbi în alte limbi și ar intra și dintre cei fără daruri sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteți nebuni? Dar dacă toți prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți. Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, și unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece. Și dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel dintâi să tacă. Fiindcă puteți să prorociți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să capete învățătură și toți să fie îmbărbătați. Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor, căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinților. Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice și Legea. Dacă voiesc să capete învățătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în Biserică. Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă! Astfel, deci, fraților, râvniți după prorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi. Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.