Proverbe 19:1-14

Mai bine săracul care umblă în integritatea lui, decât cel pervers în buzele lui și este un prost. De asemenea, nu este bine ca sufletul să fie lipsit de cunoaștere; și cel ce se grăbește cu picioarele sale păcătuiește. Nechibzuința omului îi pervertește calea, și inima sa se înfurie împotriva DOMNULUI. Averea face mulți prieteni, dar săracul este separat de aproapele său. Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni nu va scăpa. Mulți vor implora favoarea prințului, și fiecare om este prietenul celui ce dă daruri. Toți frații celui sărac îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează prietenii lui de el? El îi urmărește cu vorbe, totuși ei îi lipsesc. Cel ce obține înțelepciune își iubește propriul suflet; cel ce păstrează înțelegerea va găsi binele. Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni va pieri. Desfătarea nu este potrivită pentru un prost; cu atât mai puțin pentru un servitor să aibă conducere peste prinți. Discernământul unui om amână mânia sa; și este gloria lui să treacă cu vederea o fărădelege. Furia împăratului este ca răgetul leului, dar favoarea lui este ca roua peste iarbă. Un fiu prost este nenorocirea tatălui său, și certurile soției sunt picurare neîncetată. Casa și averile sunt moștenirea părinților, și o soție chibzuită este de la DOMNUL.