Proverbele 19:1-14

Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui decât un bogat cu buze stricate și nebun. Lipsa de știință este o pagubă pentru cineva și cine aleargă neghiobește înainte o nimerește rău. Nebunia omului îi sucește calea și apoi cârtește împotriva Domnului cu inima lui. Bogăția aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit și cel ce spune minciuni nu va scăpa. Omul darnic are mulți lingușitori și toți sunt prieteni cu cel ce dă daruri. Toți frații săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuți. Cine capătă înțelepciune își iubește sufletul; cine păstrează priceperea găsește fericirea. Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit și cel ce spune minciuni va pieri. Unui nebun nu-i șade bine să trăiască în desfătări, cu atât mai puțin unui rob, să stăpânească peste voievozi. Înțelepciunea face pe om răbdător și este o cinste pentru el să uite greșelile. Mânia împăratului este ca răcnetul unui leu și bunăvoința lui este ca roua pe iarbă. Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, și o nevastă gâlcevitoare este ca o streașină de pe care picură întruna. Casa și averea le moștenim de la părinți, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.