Iov 39:1-30

Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele? Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc? Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările. Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele. Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic? Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui. El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce îl mână. Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață. Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta? Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine? Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta? Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău? Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului? Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână, Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge. Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă; Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere. În timp ce se ridica în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său. Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet? Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă. El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați. Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei. Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul. El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede ca este sunetul trâmbiței. El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei. Zboară șoimul prin înțelepciunea ta și își întinde aripile spre sud? Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt? Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură. De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe. Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.