Iov 39:1-30

Știi când nasc caprele de munte? Vezi tu când concep ciutele? Ai tu capacitatea să ții evidența lunilor în care ele sunt însărcinate? Știi vremea când trebuie să nască? Se apleacă și își fată puii; apoi durerile lor încetează. Puii lor se dezvoltă și cresc în sălbăticie. Se duc; și nu se mai întorc la ele. Cine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile? I-am dat deșertul ca pe o casă a lui; și teritoriul sărat îi este locuință. Râde de agitația din oraș. El nu aude vocea celui care conduce pe celelalte animale de tracțiune. Parcurge munții ca să găsească plante de mâncat; și caută tot ce este verde. Acceptă bivolul sălbatic să te slujească? Oare stă el noaptea la ieslea ta? Îl poți lega cu funii, ca să tragă plugul care îți face brazdă (în terenul tău agricol)? Va grăpa el bulgării din văi pentru tine? Oare te poți încrede în el doar pentru că forța lui este mare? Te vei putea baza pe el pentru lucrările tale cele mai dificile? Crezi că se va reîntoarce și că îți va strânge grâul în terenul tău agricol? Struțul își mișcă aripile bucuros, deși ele nu se aseamănă cu aripile și cu penele berzei. El își plasează ouăle în pământ. Le lasă acolo ca să se încălzească în nisip. Uită că piciorul cuiva le poate sparge și că un animal sălbatic le poate călca în picioare. Se comportă dur cu puii lui, ca și cum nu i-ar aparține. Nu ia în considerare faptul că tot ce a făcut, poate fi distrus. Se comportă așa pentru că Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune și nici nu i-a oferit capacitatea înțelegerii lucrurilor. Când se ridică și fuge, râde de cal și de călărețul lui. Îi dai tu forță calului? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă? Îl faci tu să sară ca o lăcustă și să răspândească teroarea nechezând impunător? El este mândru de forța lui. Răscolește valea și vine în viteză împotriva celor înarmați. Râde în fața fricii. El nu se teme de nimic; și nu se ferește de sabie. Săgețile din tolbă zornăie pe el. Lancea și sabia strălucesc. Este foarte agitat. Mănâncă pământul! Nu stă liniștit până când sună goarna. Atunci când aude sunetul ei, el nechează. Miroase bătălia de la mare distanță. Simte tunetul comandanților și comenzile lor de luptă. Oare înțelepciunea ta face să zboare șoimul și îl determină să își întindă aripile spre Sud? Ești tu capabil să poruncești vulturului să se ridice în zbor și să își construiască pe locuri înalte cuibul? El are casa pe stâncă. Tocmai acolo este locuința lui, chiar pe vârful stâncilor, în teritorii tari. De acolo își caută prada. Ochii lui o văd de la mare distanță; și puii lui îi beau sângele. Unde sunt corpuri moarte, acolo este și vulturul.”