Luca 1
1
Prolog
1Întrucât mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire cu privire la lucrurile care s-au împlinit#1:1 ne Verbul πληροφορέω se referă la evenimente care nu doar s-au petrecut, ci care s-au împlinit conform unui plan prestabilit de Dumnezeu, o temă recurentă în această evanghelie (1:20, 57; 2:6, 21-22; 4:21; 9:31; 21:22, 24; 24:44-47). printre noi, 2așa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari și care au devenit slujitori ai Cuvântului, 3mi s-a părut și mie potrivit ca, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la începutul lor, să ți le scriu în ordine#1:3 ne Nu neapărat în ordine cronologică., preaalesule Teofile, 4ca să cunoști adevărul cu privire la lucrurile despre care ai fost învățat#1:4 nt Sau informat..
Vestirea nașterii lui Ioan Botezătorul
5În zilele lui Irod#1:5 nc Cu referire la Irod cel Mare care a domnit în perioada 37 î.Cr.–4 î.Cr., regele Iudeei, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească#1:5 nc Ceata lui Abia ocupă locul 8 în lista celor 24 de cete preoțești rânduite de David pentru slujirea la Casa Domnului (1 Cr. 24:10). a lui Abia. Soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. 6Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, respectând fără abatere#1:6 nt Gr. umblând fără vină în toate poruncile…, unde a umbla se referă la stilul de viață. toate poruncile și rânduielile Domnului. 7Însă nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în vârstă#1:7 nt Lit. înaintați în zilele lor. Și în v. 18, cu privire la Elisabeta.. 8În timp ce Zaharia#1:8 nt Gr. αὐτός, el. Referentul gramatical al pronumelui el a fost introdus pentru claritate. slujea înaintea lui Dumnezeu la Templu, la rândul cetei lui, 9i-a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului și să ardă tămâie. 10La ora arderii tămâiei, toată mulțimea poporului era afară și se ruga. 11Atunci i s-a arătat un înger al Domnului care stătea în partea dreaptă a altarului pentru arderea tămâiei. 12Când l-a văzut, Zaharia s-a înspăimântat și l-a apucat frica. 13Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta Elisabeta îți va naște un fiu și-i vei pune numele Ioan. 14Va fi pentru tine o bucurie și o desfătare și mulți se vor bucura de nașterea lui, 15căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură tare#1:15 nt Gr. σίκερα, o băutură fermentată și nedistilată, obținută din fructe, cereale, curmale sau miere., ci#1:15 nt Gr. καί, și. Am ales totuși traducerea adversativă datorită relației constrastante dintre cele două stări: Ioan nu va fi dedat la băutură (sau „plin de băutură”), ci, din contră, va fi plin de Duhul Sfânt. va fi plin de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. 16Și pe mulți dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17El va merge înaintea Lui în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți, să-I pregătească Domnului un popor gata de a-L primi.”
18Și Zaharia a zis îngerului: „Prin ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt un om bătrân și soția mea este înaintată în vârstă.” 19Îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel#1:19 ne În ebraică, Gabriel înseamnă „Dumnezeu este tăria mea”. Îngerul Gabriel are rang de arhanghel și slujește ca mesager al lui Dumnezeu (Dan. 8:15-26; 9:21-27; Lc. 1:11-20; 1:26-38). Conform unor interpretări, Gabriel este cel care va anunța și revenirea Domnului Isus cu „trâmbița lui Dumnezeu” (1 Tes. 4:16; 1 Cor. 15:52). Gabriel și Mihail sunt singurii îngeri menționați în Biblie după nume., cel care stă înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc aceste vești bune. 20Iată că vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor.” 21Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira de faptul că#1:21 nt Avem aici prepoziția ἐν urmată de un infinitiv articulat (ἐν τῷ χρονίζειν). În cele mai multe situații, această construcție exprimă simultaneitate între acțiunea verbului principal și acțiunea verbului la infinitiv și se traduce prin „în timp ce”. Aici, însă, construcția ἐν τῷ χρονίζειν introduce o relație cauzală între verbul principal (a se mira) și verbul la infinitiv lung (a întârzia): Poporul se mira de întârzierea lui Zaharia. O funcție similară a construcției ἐν τῷ + infinitivul se găsește în Ev. 8:13. el întârzia în Templu. 22Când a ieșit, n-a putut să le vorbească și ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El, însă, le făcea semne și continua să rămână mut. 23Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. 24După aceste zile, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s-a ascuns#1:24 ne Nu este precizat nici motivul pentru decizia Elisabetei de a se ascunde și nici care au fost cele 5 luni în care ea a stat ascunsă. Este posibil ca motivul izolării să fi fost sfiala de a se prezenta în public însărcinată la o vârstă așa de înaintată. Parafrazat: „Iată ce mi-a făcut Domnul… mi-a luat rușinea (de a fi stearpă) printr-o altă rușine (de a fi însărcinată la această vârstă).” În ce privește cele cinci luni de izolare, logica ne spune că acestea au fost ultimele 5 luni ale sarcinii, când aceasta era vizibilă. timp de cinci luni, zicând: 25„Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când și-a îndreptat privirea spre mine ca să-mi ia rușinea dinaintea oamenilor!”
Vestirea nașterii lui Isus
26În luna a șasea#1:26 ne Luna a șasea a sarcinii Elisabetei (vezi v. 36)., îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret#1:26 nc O așezare neînsemnată (In. 1:46), situată la cca 25 km V de Marea Galileei. Nu este menționată deloc în VT., 27la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28Venind#1:28 nt Lit. Intrând la ea. Modificat pentru a evita o posibilă confuzie ce ar putea fi creată de faptul că, în limbaj biblic, „a intra la ea” poate însemna a întreține relații intime. la ea, îngerul i-a zis: „Bucură-te#1:28 ne Cuvântul Χαῖρε poate fi înțeles în două feluri: 1) ca un salut obișnuit – Salutare!, Salut!, variantă care pare să fie susținută de v. 29 („… ce fel de salut poate fi acesta.”). Acesta este sensul termenului și în Fa. 15:23; și 2) ca un imperativ – Bucură-te! Traducerea termenului prin Plecăciune! este nejustificată și pare a fi mai degrabă o condiționare mariologică. tu, căreia ți s-a arătat mare har!#1:28 nt Sau ție, cea înzestrată cu har. Domnul este cu tine!#1:28 ct Cele mai multe mss adaugă: Binecuvântată ești printre femei!, dar urarea este omisă de cele mai importante mss (א B L W Ψ Ë1 565 579 700 1241 pc co). Cuvintele apar și în v. 42 unde nu există variante textuale și de unde se pare că au fost preluate aici în v. 28.” 29Ea a fost tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce fel de salut poate fi acesta. 30Și îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit har la Dumnezeu! 31Iată că vei rămâne însărcinată#1:31 nt Lit. vei zămisli în pântece., vei naște un Fiu și-I vei pune numele Isus. 32El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt. Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, tatăl Său, 33și va domni peste casa lui Iacov în veci, iar domnia Lui nu va avea sfârșit.” 34Maria l-a întrebat pe înger: „Cum se va întâmpla lucrul acesta, de vreme ce eu nu știu de bărbat#1:34 ne Cuvintele „eu nu știu de bărbat” reprezintă o expresie eufemistică cu referire la relațiile intime dintre un bărbat și o femeie.?” 35Îngerul i-a răspuns. „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea, Sfântul#1:35 nt Lit. ceea ce se va naște sfânt. Subiectul este la genul neutru (τὸ γεννώμενον). care se va naște#1:35 ct Unele mss adaugă: din tine. va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36Iată că și Elisabeta, rudenia ta, cea care era numită stearpă, a zămislit un fiu la bătrânețe și este în luna a șasea. 37Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere#1:37 nt Unele versiuni recurg la traducerea v. 37 prin „Căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputință” sau „Căci nimic nu este imposibil cu/la Dumnezeu”. Cu toate că această afirmație generală este întru totul adevărată, nu trebuie pierdut din vedere faptul că textul se referă precis la cuvintele lui Dumnezeu, cu aluzie la promisiunea ce i-a fost făcută Mariei prin înger..” 38Maria a zis: „Iată-mă, roaba Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!” Și îngerul a plecat de la ea.
Vizita Mariei la Elisabeta
39În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40A intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. 41De îndată ce Elisabeta a auzit salutul Mariei, i-a săltat copilul în pântece și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt#1:41 ne Umplerea cu Duhul Sfânt a Elisabetei explică întru totul caracterul profetic al cântării ei care urmează (v. 44-55).. 42Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43Cum de mi s-a dat să vină la mine mama Domnului meu? 44Căci, iată, de îndată ce a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a săltat copilul de bucurie în pântecele meu. 45Și ferice de cea care a crezut că se vor împlini cuvintele ce i-au fost spuse din partea Domnului.”
Cântarea Mariei
46Maria a zis#1:46 ne Cântarea Mariei este cunoscută sub denumirea Magnificat (lat., preamărește).:
„Sufletul meu mărește pe Domnul
47și mi se bucură duhul în Dumnezeu,
Mântuitorul meu,
48pentru că a privit la starea smerită a roabei Sale.
Iată că, de acum încolo,
toate generațiile mă vor ferici#1:48 nt Sau mă vor numi fericită. Verbul μακαρίζω are ambele sensuri.,
49pentru că Cel Puternic
a făcut pentru mine lucruri mari
și Sfânt este Numele Lui.
50Îndurarea Lui ține din generații în generații
pentru cei care se tem de El.
51Și-a arătat puterea brațului Său,
i-a spulberat pe cei mândri de gândul inimii lor.
52I-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri
și i-a înălțat pe cei smeriți.
53Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți,
iar pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale.
54A venit în ajutorul lui Israel, slujitorul Său,
aducându-Și aminte de îndurarea Sa#1:54 Ps. 98:3.
55față de Avraam și seminția#1:55 nt În limba greacă, termenul este la singular (τῷ σπέρματι) și se poate referi atât la un singur urmaș (sămânță; Cristos, Gal. 3:16), cât și la toți urmașii biologici ai unei persoane (seminție). Termenul seminție este un singular colectiv, referindu-se aici la toți descendenții lui Avraam. lui, în veac,
după cum le promisese#1:55 nt Lit. le spusese, dar verbul λαλέω are aici sensul de a promite. părinților noștri.”
56Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s-a întors acasă.
Nașterea lui Ioan Botezătorul
57Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască și a născut un fiu. 58Vecinii și rudeniile ei au auzit că Domnul Și-a sporit îndurarea față de ea și s-au bucurat împreună cu ea. 59În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul și voiau să-l numească Zaharia, după numele tatălui său. 60Însă, mama lui a zis: „Nu, ci se va chema Ioan!” 61Și ei i-au răspuns: „Nu este nimeni printre rudeniile tale care poartă numele acesta!” 62Îi făceau semne tatălui său întrebându-l cum ar vrea să fie numit copilul. 63El a cerut o tăbliță și a scris, spunând: „Numele lui este Ioan!” Și s-au mirat toți. 64Deodată i s-a deschis gura și limba i-a fost dezlegată#1:64 nt În gr. verbul „a deschide” este folosit aici atât pentru gură, cât și pentru limbă. Introducerea verbului „a dezlega” era necesară pentru adaptarea lingvistică a textului la cerințele limbii române., iar el vorbea și-L binecuvânta pe Dumnezeu. 65Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în tot ținutul muntos al Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. 66Toți cei care le auzeau, le păstrau în inima lor și se întrebau: „Oare ce va fi copilul acesta?”, căci mâna Domnului era cu el.
Cântarea lui Zaharia
67Zaharia, tatăl lui Ioan, a fost umplut#1:67 ne Legătura dintre umplerea cu Duhul Sfânt și profeție este evidentă și aici, ca și în cazul Elisabetei (v. 41). de Duhul Sfânt și a profețit, zicând#1:67 ne Cântarea lui Zaharia este cunoscută ca Benedictus (lat., binecuvântat).:
68„Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel,
pentru că Și-a cercetat poporul și l-a răscumpărat.
69El ne-a ridicat un corn#1:69 ne „Cornul” este o metaforă pentru putere (Ps. 18:3; 75:11; 132:17; 148:14; 2 Sam. 22:3), iar sintagma „corn al mântuirii” se referă la puterea lui Mesia, putând fi tradusă prin „Mântuitor puternic” sau „mântuire puternică”. al mântuirii
în casa lui David, slujitorul Său,
70după cum a vorbit prin gura sfinților Săi profeți din vechime,
71o izbăvire de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor care ne urăsc,
72ca să-Și arate îndurarea față de părinții noștri
și să-Și aducă aminte de sfântul Său legământ,
73de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
că ne va permite
74să-I slujim fără frică, după ce vom fi fost scăpați
din mâna dușmanilor noștri,
75în sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieții noastre.
76Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt,
căci vei merge înaintea#1:76 ct Cele mai multe mss conțin: înaintea feței Domnului. Lecțiunea „înaintea Domnului” apare în cele mai timpurii și mai importante mss. Domnului, ca să pregătești căile Sale,
77să dai poporului Său cunoștința mântuirii,
prin iertarea păcatelor lui,
78datorită inimii#1:78 nt Gr. σπλάγχνα, măruntaie. În gândirea antică, atât la greci, cât și la evrei, măruntaiele omului sunt sediul afecțiunii (mai cu seamă la evrei), dar și al pornirilor violente (mai cu seamă la greci). Așadar, termenul „măruntaie” este folosit ca metonimie pentru sentimente (BDAG 938, s.v. σπλάγχνον 2). În limba română, când traducem pluralul σπλάγχνα ca metonimie, folosim de regulă singularul inimă (2 Cor. 7:15; Flp. 1:8; Col. 3:12; Flm. 1:7, 20). pline de îndurare a Dumnezeului nostru,
cu care ne va cerceta Cel ce răsare#1:78 nt Gr. ἀνατολή, termen care poate face referire atât la luceafărul de dimineață, cât și la soare. din înălțime,
79ca să-i lumineze pe cei ce zac în întuneric și umbra morții#1:79 Is. 9:1-2; 42:7; 49:9-10.;
ca să ne îndrepte pașii pe calea păcii.”
80Copilul, însă, creștea și se întărea în duh. El a rămas în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
Selectat acum:
Luca 1: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
