Luca 2

Nașterea lui Isus

(Mt. 1:18-25)

1În zilele acelea a ieșit un decret de la Cezar#2:1 nc Adică, de la împăratul. „Cezar” este un titlu atribuit împăraților romani. August#2:1 nc Augustus este un titlu de onoare, însemnând „venerabilul”. A fost atribuit lui Gaius Octavius, primul împărat roman care a domnit din 27 î.Cr. până în 14 d.Cr. să se înregistreze#2:1 nc Cu referire la recensământ. toată lumea#2:1 nc Toți locuitorii Imperiului Roman.. 2Acest prim recensământ a avut loc pe când Quirinius#2:2 nc Publius Sulpicius Quirinius (51 î.Cr.–21 d.Cr.) a fost legat imperial în Siria, din 6 d.Cr. până în 12 d.Cr. Iudeea a intrat în jurisdicția lui doar în ce privește desfășurarea recensământului din anul 6 sau 7 d.Cr. (Fa. 5:37; Iosif Flavius, Ant. Iud. xviii 1.1, 2.1). Din punct de vedere cronologic, legarea nașterii Domnului de recensământul acesta este problematică. Este posibil ca această informație parantetică pe care ne-o oferă Luca să se refere la un alt recensământ care a avut loc cu 10 ani înaintea celui menționat de Iosif Flavius și în Fa. 5:37, în perioada în care se presupune că Publius Quirinius mai deținuse misiunea de legat imperial în Siria (4 î.Cr.–1 î.Cr.). guverna în Siria. 3Și toți mergeau să fie înregistrați, fiecare în cetatea sa. 4Iosif s-a suit și el din Galileea, cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David numită Betleem – pentru că era din casa și din spița lui David – 5ca să se înregistreze împreună cu Maria, logodnica lui care era însărcinată. 6Dar, în timp ce erau acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască. 7Și a născut pe Fiul ei cel dintâi născut, L-a înfășat#2:7 nc Nou-născuții erau înfășați în jurul picioarelor și mâinilor, cu fâșii late de pânză. și L-a culcat într-o iesle, pentru că în han nu mai era loc pentru ei.

Păstorii și îngerii

8În același ținut erau niște păstori care-și petreceau noaptea pe câmp, păzindu-și turmele. 9Un înger al Domnului li s-a arătat și slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei au fost cuprinși de o mare frică. 10Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci iată că vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul#2:10 nt Sau de mare bucurie pentru tot poporul.: 11Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos#2:11 nt Sau Unsul; echivalentul ebraicului Mesia. Domnul. 12Acesta este semnul pentru voi: veți găsi un copilaș înfășat și culcat într-o iesle.” 13Și deodată, împreună cu îngerul s-a ivit o mulțime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu și zicând:

14„Slavă lui Dumnezeu printre

cei de sus

și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!#2:14 ct Cele mai multe mss, dar nu și cele mai importante, au: pace pe pământ și bunăvoie între oameni.”

15După ce îngerii s-au întors de la ei în cer, păstorii ziceau unii către alții: „Haideți să mergem până la Betleem și să vedem împlinirea acestui cuvânt#2:15 nt Lit. să vedem cuvântul acesta care s-a întâmplat. pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. 16Au plecat în grabă și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și pe copilașul care era culcat în iesle.

17După ce L-au văzut#2:17 nt În gr. verbul a vedea nu are un complement direct. Se poate traduce și prin După ce i-au văzut…, cu referire la părinți și copil dar, din v. 15 reiese că interesul lor era să-L vadă pe Copilul care tocmai se născuse., ei au făcut de cunoscut cuvântul ce li se spusese despre acest Copil. 18Toți cei ce au auzit s-au mirat de cele ce le-au fost spuse de către păstori. 19Maria, însă, păstra toate aceste cuvinte și medita asupra lor în inima#2:19 ne În gr. atât păstrarea cuvintelor, cât și meditația cu privire la înțelesul lor, are loc în inima Mariei. La fel și în v. 51. ei. 20Păstorii s-au întors slăvindu-L și lăudându-L pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit și au văzut, întocmai cum li se spusese.

21Când s-au împlinit cele opt zile pentru a fi circumcis, i-au pus numele Isus, nume rostit de înger înainte ca El să fi fost zămislit în pântece.

Aducerea lui Isus la Templu

22Iar când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor#2:22 nt ne Legea nu cerea decât curățirea femeii timp de 40 de zile după naștere (Lev. 12:2-4). Pluralul „lor” ar putea fi explicat prin faptul că Iosif și Maria Îl închinau Domnului pe cel dintâi născut al lor (Ex. 13:2), eveniment care echivala cu aducerea unei jertfe (Ex. 13:15) și presupunea o curățire prealabilă., după Legea lui Moise, L-au adus la Ierusalim ca să-L prezinte înaintea Domnului, 23așa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut#2:23 nt Gr. orice băiat care deschide pântecele. de parte bărbătească va fi pus deoparte#2:23 nt Sau închinat. pentru Domnul#2:23 Ex. 13:2, 12.”; 24și ca să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbei#2:24 Lev. 5:11; 12:8., după cum s-a spus în Legea Domnului.

25În Ierusalim era un om pe nume Simeon. Omul acesta era drept și evlavios, aștepta mângâierea#2:25 ne Este posibil să înțelegem aici termenul „mângâiere” (παράκλησις) cu sens personificat, cu referire la Mesia (Mângâietorul, Duhul Sfânt fiind „un alt Mângâietor”). lui Israel și Duhul Sfânt era peste el. 26Îi fusese descoperit de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului. 27El a venit la Templu călăuzit#2:27 nt Lit. în Duhul (ἐν τῷ Πνεύματι), dar nu într-o stare de extaz, așa cum se afla Ioan în inslula Patmos (Ap. 1:10). Aici, expresia „în Duhul” se referă la o călăuzire a Duhului în sensul imboldului, dar și al timpului exact când trebuia să meargă la Templu. de Duhul; iar în timp ce părinții Îl aduceau înăuntru pe copilul Isus – lucru pe care-l făceau pentru El după obiceiul Legii – 28Simeon L-a luat în brațe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis:

29„Eliberează acum în pace pe robul Tău, Doamne,

după cuvântul Tău;

30căci au văzut ochii mei Mântuirea Ta,

31pe care ai pregătit-o în văzul#2:31 nt Lit. în fața. tuturor popoarelor,

32o Lumină de descoperire pentru neamuri

și Slava poporului Tău, Israel.”#2:32 ne Această scurtă rostire profetică este cunoscută ca Nunc Dimittis (lat., „acum eliberează”) sau Cântarea lui Simeon.

33Tatăl și mama#2:33 ct Unele mss conțin: Iosif și mama Lui. lui Isus se mirau de cele ce se spuneau despre El. 34Și Simeon i-a binecuvântat și i-a spus Mariei, mamei lui Isus: „Iată, Copilul acesta este rânduit pentru căderea și ridicarea multora în Israel și ca un semn care va stârni împotrivire, 35(chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie!)#2:35 nt Cuvintele din paranteză sunt explicative: Nu doar Isus va cunoaște împotrivirea, ci și Maria. ca să fie descoperite gândurile#2:35 nt Sau uneltirile. multor inimi.” 36Mai era acolo și Ana, o profetesă, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Era foarte înaintată în vârstă și trăise cu soțul ei șapte ani după fecioria ei. 37Și, fiind văduvă până la vârsta aceasta de optzeci și patru de ani#2:37 nt Gr. până la 84 de ani (ἕως ἐτῶν ὀγδοήκοντα τεσσάρων). Traducând mot à mot, cititorul poate înțelege eronat că la vârsta de 84 de ani, Ana s-a recăsătorit. Traducerea „fiind văduvă timp de optzeci și patru de ani”, agreată de D. L. Bock (Luke BECNT, 1:251-252) și I. H. Marshall (Luke, NIGTC, 123-124), conduce la ideea că Ana avea în jur de 105 ani în momentul întâlnirii cu Isus. Această traducere, însă, nu urmează sensul primar al adverbului ἕως, până la (vezi BDAG 423, s.v. ἕως 1.b.α.)., ea nu se depărta de Templu, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. 38Venind și ea chiar în ceasul acela, a început să-I mulțumească lui Dumnezeu și să vorbească despre El#2:38 nt Cu referire la copilul Isus. tuturor celor ce așteptau răscumpărarea Ierusalimului#2:38 ct Unele mss conțin: în Ierusalim; altele: Israelului; altele: în Israel..

Întoarcerea la Nazaret

39Când au împlinit toate după Legea Domnului, ei s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40Iar Copilul creștea și se întărea#2:40 ct Unele mss adaugă: în duhul, probabil din dorința de a armoniza textul cu Lc. 1:80. Cele mai importante și mai timpurii mss nu conțin aceste cuvinte., fiind plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

41Părinții Lui mergeau în fiecare an la Ierusalim, la sărbătoarea Paștelui#2:41 nc Legea prevedea ca bărbații din Israel să participe de trei ori pe ani la sărbătorile de la Templu: la Paște, la Cincizecime și la Sărbătoarea Corturilor (Ex. 23:14-17). Hillel recomanda femeilor iudaice să participe și ele la sărbătorile de la Templu, măcar la Paște.. 42Când Isus a împlinit vârsta de doisprezece ani#2:42 nc Vârsta la care un băiat devenea direct răspunzător pentru deciziile care vizau relația sa cu Dumnezeu (m. Niddah 5.6)., s-au suit și ei, după obiceiul sărbătorii. 43După ce s-au încheiat zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinții#2:43 ct Unele mss conțin: Iosif și mama Lui. Însă cele mai importante și mai timpurii mss (א B D L W Θ Ë1 33 579 1241 pc lat sa) au: părinții Lui. Lui nu știau. 44Crezând că este printre cei din grupul lor#2:44 nt Sau caravană. Pelerinii călătoreau de obicei în grup, în caravană, pentru a se proteja de tâlharii care atacau în special pe segmentul muntos al drumului spre Galileea., au mers așa cale de o zi. Apoi au început să-L caute printre rudenii și cunoscuți. 45Negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim ca să-L caute. 46După trei zile#2:46 ne Cele trei zile le includ și pe cele două petrecute pe drum: o zi spre Galileea (v. 44) și o zi înapoi spre Ierusalim. L-au găsit în Templu, stând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. 47Toți cei care-L ascultau erau uimiți de priceperea și de răspunsurile Lui. 48Când L-au văzut părinții, au rămas înmărmuriți și mama Lui I-a zis: „Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău și cu mine Te-am căutat îngrijorați.” 49Și El le-a zis: „De ce M-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în Casa#2:49 nt Lit. în cele ale Tatălui Meu. Așadar, este posibil ca Isus să se fi referit la „afacerile” sau „interesele” Tatălui Său. Tatălui Meu?” 50Dar ei n-au înțeles cuvântul pe care li-l spusese. 51Apoi S-a coborât împreună cu ei, au venit la Nazaret și El le era supus. Mama Lui păstra toate cuvintele acestea în inima ei. 52Isus creștea în înțelepciune, în statură și în har, înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Selectat acum:

Luca 2: NTSBR

Evidențiere

Partajează

Copiază