Ioan 6

Al patrulea semn: Înmulțirea pâinilor

(Mt. 14:13-21; Mc. 6:30-44; Lc. 9:10-17)

1După aceea, Isus a trecut pe partea cealaltă a Mării Galileei, sau a Tiberiadei. 2O mare mulțime de oameni L-a urmat, fiindcă vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3Dar Isus S-a suit pe munte și stătea acolo cu ucenicii Săi. 4Era aproape de Paște, sărbătoarea iudeilor. 5Când Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare mulțime vine spre El, Isus i-a zis lui Filip: „De unde am putea cumpăra pâine ca să mănânce aceștia?” 6Îi punea, însă, această întrebare ca să-l încerce, fiindcă El știa ce urma să facă. 7Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari#6:7 nc O sumă echivalentă cu câștigul unui lucrător pe o perioadă de 8 luni, câștigul unei zile de muncă fiind egal cu un dinar., pâinile nu le-ar ajunge ca fiecare să ia măcar câte puțin!” 8Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9„Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi peștișori, dar ce sunt acestea pentru așa de mulți oameni?” 10Isus a zis: „Puneți-i#6:10 nt Lit. Faceți-i… Modificat din rațiuni stilistice. pe oameni să se așeze!” Era multă iarbă în locul acela. Așadar, s-au așezat, bărbați fiind cam cinci mii la număr. 11Isus a luat pâinile și, după ce a adus mulțumire, le-a împărțit#6:11 ct Unele mss adaugă: ucenicilor Săi, iar ucenicii … celor care erau așezați; la fel, le-a dat și din pești, cât dorea fiecare. 12După ce s-au săturat, El a spus ucenicilor Săi: „Adunați surplusul#6:12 nt Sau prisosul. Participiul articulat τὰ περισσεύσαντα, cele ce prisosesc, prisosul, surplusul, nu se referă la micile firimituri căzute pe jos, prin rupere, ci la frânturile de pâine neconsumată (vezi nota următoare – κλάσματα). de frânturi#6:12 nt Termenul κλάσματα se referă la bucăți, fragmente sau frânturi de pâine, nu la firimiturile mici care se produc în urma tăierii pâinii. Pentru firimituri există un alt cuvânt ψιχίον, folosit în Mt. 15:27, Mc. 7:28 și Lc. 16:21 cu privire la firimiturile care cad de la masă., ca să nu se piardă nimic!” 13Ei l-au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de frânturi care le rămăsese celor ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. 14Când au văzut oamenii semnul#6:14 ct Unele mss conțin: semnele. pe care l-a făcut, ziceau: „Acesta este cu adevărat Profetul#6:14 ne Posibil, „Profetul” din Dt. 18:15, numit de Moise „un profet ca mine”. Vezi și In. 1:21. care urma să vină în lume!” 15Atunci Isus, fiindcă știa că aveau de gând să vină să-L ia cu forța ca să-L facă rege, S-a retras din nou#6:15 nc O retragere pe munte a lui Isus, anterioară acesteia, a avut loc înainte de prima înmulțire a pâinilor și este menționată în Mc. 6:31-32. pe munte, de unul singur.

Al cincilea semn: Umblarea pe mare

(Mt. 14:22-27; Mc. 6:45-52)

16Când s-a înserat, ucenicii Lui au coborât spre mare#6:16 nt Sau lac; aici și în v. 17, 19, 22. 17și, după ce s-au urcat într-o barcă, au început să treacă#6:17 nt Gr. ἤρχοντο, un imperfect incoativ care pune accentul pe începutul acțiunii. de partea cealaltă a mării, spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus nu venise încă la ei. 18Și, fiindcă sufla un vânt puternic, marea a început să se agite#6:18 nt Gr. διεγείρετο, un imperfect incoativ care pune accentul pe începutul acțiunii.. 19După ce au vâslit între#6:19 nt Lit. cam 25 sau 30 de stadii. Modificat din rațiuni stilistice. douăzeci și cinci și treizeci de stadii#6:19 nc Un stadiu (lat. stadium; gr. στάδιον / stadion) era o unitate de măsură a distanței și echivala cu a opta parte dintr-o milă romană (192 m). BDAG 940, s.v. στάδιον 1., L-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de barcă. Și erau înspăimântați. 20Dar El le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!” 21Atunci au fost bucuroși#6:21 nt Lit. Atunci voiau să-L ia în barcă. Modificat pentru claritate. Dacă am fi păstrat forma la imperfect a verbului, am transmite ideea că ucenicii voiau să-L ia pe Isus în barcă, dar până la urmă nu L-au mai luat, întrucât barca a ajuns la țărm. Poziția emfatică a adverbului εὐθέως, îndată, arată că, tocmai pentru că L-au luat în barca lor, barca a ajuns „îndată” la destinație. Construcția verbală a fi bucuros nu este un echivalent perfect al verbului a voi, dar aici exprimă mai bine intenția autorului decât o traducere literală a verbului θέλω, a voi, a vrea. să-L ia în barcă și îndată barca a ajuns la țărmul spre care se îndreptau.

Isus – Pâinea vieții

22În ziua următoare, mulțimea care rămăsese#6:22 nt Lit. care stătea. Modificat pentru claritate. pe partea cealaltă a mării a văzut că nu era altă barcă acolo decât una singură#6:22 ct Unele mss adaugă: în care se urcaseră ucenicii Lui. Ucenicii se urcaseră în barcă și porniseră spre Capernaum în seara precedentă.. Știau#6:22 nt Verbul știau a fost introdus pentru claritate. În lipsa acestei clarificări, rămânem cu impresia falsă că cei din mulțime au aflat (textul: au văzut) doar a doua zi că Isus nu plecase în barcă laolaltă cu ucenicii Săi. De fapt, ei știau din seara precedentă. și că Isus nu plecase în barcă împreună cu ucenicii Săi, ci că ucenicii Săi plecaseră singuri. 23Au sosit alte bărci din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră pâinea după ce Domnul adusese mulțumire#6:23 ct Câteva mss omit: după ce Domnul adusese mulțumire.. 24Când a văzut mulțimea că Isus nu este acolo, nici ucenicii Lui, oamenii au urcat în bărci și au venit la Capernaum ca să-L caute#6:24 nt Participiul ζητοῦντες, căutând, exprimă aici scopul cu care oamenii au venit la Capernaum. pe Isus. 25După ce L-au găsit de partea cealaltă a mării, I-au zis: „Rabbi, când ai venit aici?” 26El le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. 27Lucrați nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe El Și-a pus pecetea#6:27 ne Adică semnul apartenenței. Tatăl, adică Dumnezeu.” 28Atunci ei I-au zis: „Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?” 29Isus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în Cel pe care L-a trimis El.” 30Atunci ei L-au întrebat: „Dar ce semn faci tu, ca noi să vedem și să credem în tine? Ce lucrezi? 31Părinții noștri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer!»#6:31 Ex. 16:4; Ps. 78:24.” 32Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din cer! 33Căci Pâinea lui#6:33 nt Sau pâinea de la Dumnezeu, dacă τοῦ Θεοῦ este înțeles ca un genitiv de sursă. Dumnezeu este Cel#6:33 nt Sau cea care coboară. Întrucât, din punct de vedere gramatical, ambele traduceri sunt posibile, din versetul următor reiese faptul că interlocutorii lui Isus nu și-au dat seama că Isus vorbește despre Sine. care coboară din cer și dă lumii viață.”

34Atunci ei I-au zis: „Doamne, dă-ne întotdeauna pâinea aceasta!” 35Isus le-a răspuns: „Eu sunt Pâinea vieții! Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată#6:35 nt Adverbul πώποτε, vreodată, deși apare o singură dată la finalul frazei, se aplică atât verbului a flămânzi, cât și verbului a înseta. Chiar și fără adverbul πώποτε, negația categorică (οὐ μὴ) are același efect asupra verbelor a flămânzi și a înseta, ca și adverbul în sine: cu niciun chip nu va mai flămânzi… cu niciun chip nu va mai înseta. și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată. 36Dar v-am spus că deși [M]#6:36 ct Unele mss omit pronumele με, pe mine, rezultând citirea: deși ați văzut, tot nu credeți.-ați văzut, tot nu credeți. 37Tot ce Îmi dă Mie Tatăl vine la Mine și pe cel care vine la Mine, cu niciun chip#6:37 nt Locuțiunea adverbială cu niciun chip este rezultatul dublei negații (οὐ μὴ), o negație categorică. nu-l voi scoate afară. 38Pentru că am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. 39Și aceasta este voia Celui care M-a trimis: să nu pierd pe niciunul din cei pe care Mi i-a dat El#6:39 nt Lit. să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El. Întrucât textul se referă, clar, la persoane, a fost modificat pentru a se armoniza cu subordonata următoare., ci să-l înviez în ziua de pe urmă. 40Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică; iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.”

41Atunci iudeii#6:41 ne Aici și în v. 52, cuvântul iudeii poate fi o referire la liderii iudeilor sau la iudeii care manifestau ostilitate față de Isus. au început să murmure#6:41 nt Gr. ἐγόγγυζον, un imperfect incoativ care pune accentul pe începutul acțiunii. cu privire la El, fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S-a coborât din cer.” 42Și ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum de spune acum: «Am coborât din cer!»?” 43Isus le-a răspuns: „Încetați de a mai murmura#6:43 nt Gr. μὴ γογγύζετε, un imperativ prezent precedat de particula negativă μή, combinație care indică faptul că acțiunea este deja în desfășurare. De aceea, acest tip de imperativ se traduce de regulă prin: Încetați de a mai… (vezi William Douglas Chamberlain, An Exegetical Grammar of the Greek New Testament, Grand Rapids, Baker Book House, 1984, p. 86). între voi! 44Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, Cel care M-a trimis. Și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45Este scris în Profeți: «Și toți vor fi învățați de Dumnezeu!»#6:45 Is. 54:13. Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la Mine. 46Nu că L-ar fi văzut cineva pe Tatăl, afară de Cel care este de la Dumnezeu. El L-a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun: cel ce crede#6:47 ct Majoritatea mss adaugă: în Mine. Câteva mss adaugă: în Dumnezeu. Varianta scurtă este atestată în cele mai timpurii și importante mss. are viață veșnică. 48Eu sunt Pâinea vieții. 49Părinții voștri au mâncat mană în pustiu, dar au murit. 50Aceasta este Pâinea care se coboară din cer, așa încât, cine mănâncă din ea, să nu moară. 51Eu sunt Pâinea cea vie care a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din Pâinea aceasta, va trăi în veac. Și Pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.”

52Atunci iudeii au început să discute#6:52 nt Gr. ἐμάχοντο, un imperfect incoativ care pune accentul pe începutul acțiunii. aprins unii cu alții și să zică: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul lui?” 53Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi. 54Cel ce mănâncă#6:54 nt Verbul folosit aici este τρώγω, nu ἐσθίω. Diferența dintre cele două verbe pentru a mânca este că τρώγω este mai expresiv, putând avea uneori și sensul de a roade, a sparge în dinți. Apare aici în v. 54, 56, 57, 58; în In. 13:18 și în Mt. 24:38. trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine și Eu în el. 57Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel Viu, și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel va trăi și cel ce Mă mănâncă, datorită Mie. 58Aceasta este Pâinea care a coborât din cer, nu ca mana#6:58 ct Cuvântul mana apare în majoritatea mss, dar este omis în cele mai timpurii și mai importante mss. pe care au mâncat-o părinții voștri și au murit. Cel ce mănâncă această Pâine va trăi în veac.” 59Isus a rostit aceste cuvinte pe când îi învăța în sinagoga din Capernaum.

Cuvintele vieții veșnice

60Mulți dintre ucenicii Lui, când L-au auzit, au zis: „Vorbirea aceasta este greu de suportat! Cine poate s-o asculte?” 61Dar Isus, știind în Sine că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Vorbirea aceasta vă face să vă poticniți#6:61 nt Sau vă scandalizează (ὑμᾶς σκανδαλίζει).? 62Dar dacă L-ați vedea pe Fiul Omului urcând acolo unde era mai înainte? 63Duhul este Acela care dă viață! Trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață! 64Dar sunt unii dintre voi care nu cred!” Căci El știa de la început care sunt cei care nu#6:64 ct Unele mss omit negația nu. cred și cine este cel care Îl va trăda. 65Și a mai zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine, decât dacă îi este dat de la Tatăl.” 66Din acel moment#6:66 nt Sau Din această cauză (Gr. Εκ τούτου)., mulți dintre ucenicii Lui au plecat înapoi și au încetat să mai umble cu El. 67Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu vreți să vă duceți și voi?” 68Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem#6:68 nt Gr. ἀπελευσόμεθα, ne vom duce – un viitor cu valoare de subjonctiv.? Tu ai cuvintele vieții veșnice, 69iar noi am crezut și am ajuns să cunoaștem că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu.#6:69 ct Unele mss conțin: Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului Celui viu. Alte mss: Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu.” 70Isus le-a răspuns: „Oare nu Eu v-am ales pe voi, cei doisprezece? Și, totuși, unul dintre voi este un diavol!” 71Vorbea de Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul#6:71 nt Numele Iscarioteanul este probabil o transliterare din ebraică a cuvintelor „bărbat din Qeriot” (ish + Qeryiôt), Qeriot fiind numele unei localități din Iudeea. Aici, porecla nu i se aplică lui Iuda, ci tatălui său Simon., pentru că el – unul dintre cei doisprezece – urma să-L trădeze.

Selectat acum:

Ioan 6: NTSBR

Evidențiere

Partajează

Copiază