Zaharia 2
2
A doua viziune#2,0 Aceste patru versete, care constituie a doua viziune, sunt considerate de unele traduceri ca făcând parte din capitolul precedent, fapt pentru care numerotarea diferă tocmai din acest motiv.: coarnele și muncitorii
1Mi-am ridicat ochii și m-am uitat și, iată, erau patru coarne#2,1 În Biblie, cornul este simbolul puterii, atât în sens abstract, cât și în cel concret, de entitate pământească puternică, în special prin forța armată (cf. Dt 23,17; Ier 48,25; 1Rg 22,11; Ps 92,11). Numărul „patru”, în afara faptului că indică patru puteri distincte, arată totalitatea popoarelor care au cauzat împrăștierea poporului lui Dumnezeu.! 2I-am spus îngerului care vorbea cu mine: „Ce sunt acestea?”, iar el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele care i-au împrăștiat pe Iúda, pe Israél și Ierusalímul”. 3Apoi, Domnul m-a făcut să văd patru meșteșugari#2,3 Cuvântul ebraic folosit aici se referă în general la cei care, folosind materiale de diferite tipuri, construiesc obiecte, mobilă, instrumente, edificii. În mod metaforic, sunt numiți meșteșugari toți cei care realizează ceva în sens material sau numai ideatic, cum ar fi spre exemplu proiectarea unui plan pentru a face rău dușmanului (cf. Ez 21,36). În acest sens este înțeles aici cuvântul.. 4Eu am zis: „Ce vin să facă aceștia?”. El a spus: „Acestea sunt coarnele care l-au împrăștiat pe Iúda ca pe unul singur#2,4 Lit.: „ca pe o gură a unui om”., încât nimeni nu și-a mai ridicat capul; ei vin să le înspăimânte și să dea jos coarnele neamurilor#2,4 Această expresie dă acțiunii meșteșugarilor adevărata semnificație istorică. Nu este vorba de o teroare sterilă, ci de o spaimă atât de puternică, încât se va termina cu înfrângerea și abaterea totală a națiunilor puternice, așa cum i s-a întâmplat lui Edòm (cf. Abd v. 5-6). care și-au ridicat cornul împotriva țării lui Iúda ca s-o împrăștie”.
A treia viziune#2,5 Oracolul nu se referă la reconstrucția materială a Ierusalímului; acest fapt apare clar dacă se ține cont de activitatea intensă a lui Nehemía pentru a ajunge la repararea zidurilor (cf. Neh 2–6). O sugerează și mai clar referința la faptele exodului (Zah 2,8-9; cf. Ex 13–14). Cu siguranță, cetatea va fi reconstruită și material. A asigurat lucrul acesta Is 44,26; 49,16-21. Însă această reconstrucție devine simbolul aceleia pe care Dumnezeu însuși o va săvârși în epoca mesianică pe un plan exclusiv spiritual.: omul care măsura
5Mi-am ridicat ochii și m-am uitat și, iată, era un om care avea în mână o funie de măsurat! 6Eu am spus: „Unde mergi?”. El mi-a zis: „Să măsor Ierusalímul, ca să văd care este lățimea lui și care este lungimea lui”. 7Iată, îngerul care vorbea cu mine a ieșit și un alt înger i-a ieșit în întâmpinare. 8El i-a zis: „Fugi#2,8 Graba este caracteristica mesagerilor lui Dumnezeu, ale cărui porunci se realizează cu aceeași rapiditate cu care sunt concepute. și spune-i tânărului acestuia: «Ierusalímul va fi locuit precum cetățile deschise datorită mulțimii de oameni și de animale din mijlocul lui. 9Iar eu voi fi pentru el – oracolul Domnului – ca un zid de foc de jur împrejur#2,9 Este evidentă referința la Ex 14,20. Așa cum zidul de foc, la trecerea Mării Roșii, era mărturia vizibilă a protecției invizibile a lui Dumnezeu, tot așa acum această promisiune asigură locuitorilor cetății celei noi protecția din partea Domnului.; voi fi gloria sa în mijlocul lui#2,9 Gloria Domnului este acțiunea lui care se manifestă în mod vizibil și extraordinar. Ea apare în ochii Israèlului după ridicarea sanctuarului în pustiu, prin norul care îl însoțea în timpul călătoriei prin pustiu (cf. Ex 40,34-38; Num 9,15-23). Din sanctuarul pustiului a trecut la primul templu din Ierusalím (cf. 1Rg 8,10-11) și, după cuvintele lui Ezechièl, la cel de-al doilea templu (cf. Ez 43,1-12). Acum, ea este promisă întregii cetăți a Ierusalímului, adică extensiunii imense unde vor fi locuitorii ei nenumărați. Pentru ei, Domnul va săvărși minuni și toată această extensiune va fi într-adevăr sfântă, la fel ca sanctuarul. Profeția lui Zaharía trece mult dincolo de cea din Ez 45,1-6. Sacralitatea divină este atribuită aici nu unui loc, ci oricărui spațiu în care se găsește un locuitor al Ierusalímului celui nou..
Apeluri către exilați
10Vai, vai! Fugiți din țara de nord#2,10 Expresia are doar o semnificație simbolică pentru a indica puterile dușmane Israèlului, la fel ca în Il 2,13. – oracolul Domnului – căci în cele patru vânturi ale cerului v-am împrăștiat – oracolul Domnului. 11Vai, Sión! Salvează-te, tu care locuiești cu fiica Babilónului!»”. 12Căci așa spune Domnul Sabaót: „După glorie am fost trimis la neamurile care v-au prădat, pentru că cine se atinge de voi se atinge de pupila ochiului său. 13Iată, eu voi scutura mâna împotriva lor și ei vor fi de pradă pentru sclavii lor#2,13 Înălțat de puterea Domnului, Israèlul îi va învinge chiar pe cuceritorii săi, prădându-le bogățiile. Este legea pe care profeții au descris-o deseori (cf. Sof 2,13; Abd v. 16-18; 19-21; Il 4,1-8). Însă profetul pare să se refere încă o dată la evenimentele din timpul exodului, când intervenția mâinii Domnului a făcut ca Israèlul să iasă din Egipt, luând cu sine obiectele prețioase ale egiptenilor (cf. Ex 12,35-36; Înț 10,17). și veți cunoaște că Domnul Sabaót m-a trimis!
14Bucură-te și veselește-te#2,14 Invitația este echivalentă cu un imn de mulțumire pentru promisiunea primită deja., fiică a Siónului,
căci, iată, eu vin#2,14 Întoarcerea Domnului este necesară, întrucât, după afirmația textului din Ez 1,4-23, el părăsise Ierusalímul pentru a-l abandona în voia sorții. și voi locui în
mijlocul tău – oracolul Domnului.
15Se vor alipi#2,15 Termenul ebraic pentru „a se alipi” amintește de instituția levitică (cf. Num 18,2.4). În relație cu noul fapt religios, termenul se întâlnește și în Ex 9,27; Is 14,1; 56,3; Ier 50,5; Dan 11,34. Aceasta presupune ideea că noul popor al Domnului va fi realizat numai pe baze religioase. Acest nou popor îl recunoaște pe Domnul ca Dumnezeu al său și lui îi aduce cultul credinței. multe neamuri de Domnul
în ziua aceea
și vor fi poporul meu
și eu voi locui#2,15 Templul, locuința lui Yhwh (1Rg 8,12-13), este centrul Ierusalímului nu în sens material, ci în cel spiritual. în mijlocul tău.
Vei cunoaște că Domnul Sabaót
m-a trimis la tine.
16Domnul îl va moșteni pe Iúda
ca parte a sa în țara sfântă#2,16 Lit.: „Pământul Sfânt”. Expresia, nouă în Sfânta Scriptură, ia locul celeilalte mai vechi, „Țara Promisă”, pentru a marca specificul epocii celei noi din țara Canaàn: sfințenie voită de Dumnezeu și pentru epoca precedentă (cf. Num 35,33-34), dar nerealizată din cauza profanării cetății sfinte (cf. Ez 22–23) și a sanctuarului însuși (cf. Ez 8) de către popor (cf. Ez 16; 20).
și va alege din nou Ierusalímul.
17Să tacă orice făptură#2,17 Lit.: „orice carne”. înaintea Domnului,
pentru că el s-a ridicat
din locuința sa cea sfântă#2,17 Este o formulă liturgică pentru a vesti prezența divinității (cf. Sof 1,7).”. #Dan 7,8; Ap 13,1 #1,16 #Ap 21,15 #Is 48,20; Ap 18,4 #Is 52,2 #9,9; Sof 3,14-15; Is 52,9 #Sof 1,7; Hab 2,20; Ap 8,1
Selectat acum:
Zaharia 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași