Proverbe 19:1-14

Mai bine un necăjit care umblă în integritatea lui decât cel care are buze false și care este nesimțit. Nici sufletul fără cunoaștere nu este bun, iar cel grăbit la picior păcătuiește. Nebunia omului îi sucește calea și inima lui se indignează împotriva Domnului. Bogăția adaugă mulți prieteni, dar săracul este separat și de prietenul său. Martorul mincinos nu va fi considerat curat, iar cel care răsuflă minciuni nu va scăpa. Mulți vor să lingușească fața celui nobil și toți vor să fie prieteni cu omul darnic. Toți frații celui necăjit îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează de el prietenii lui! El îi urmărește prin cuvinte, dar ei nu sunt. Cel care dobândește inimă își iubește sufletul; cine păstrează înțelegerea află bunăstare. Martorul mincinos nu va fi considerat curat, iar cel care răsuflă minciuni va pieri. Nu se potrivește pentru un nesimțit luxul, cu cât mai puțin pentru un sclav să stăpânească peste conducători! Omul prudent este încet la mânie și gloria lui este să treacă peste vinovăție. Furia regelui este ca răgetul unui leu tânăr, iar favoarea lui, ca roua pe iarbă. Fiul nesimțit este ruina tatălui său și o soție certăreață este ca o streașină care picură neîncetat. Casa și averea sunt moștenire de la părinți, dar soția prudentă este de la Domnul.