Lamentațiuni 3
3
Lamentațiunea a treia: suferințe și mângâieri#3,0 Este o lamentațiune individuală, de tip sapiențial, precum cele care formează Cartea lui Iob, din care se inspiră în mare parte, sau ca unii psalmi: Ps 39; 49; 72; 102. Poetul nu amintește niciodată Sionul sau Ierusalímul, nu amintește nicio faptă din timpul asediului sau al distrugerii, ci reflectează numai asupra lui însuși, asupra durerii și încearcă să găsească cu greu o soluție sau vreo explicație. Este prezentarea de sine a unui om care a suferit în trup și în spirit, a cărui durere atinge uneori disperarea, întrucât nu cunoaște cauzele suferinței. În cele din urmă, meditația lui se deschide spre motive mari de speranță: harul inepuizabil al lui Dumnezeu, fidelitatea lui veșnică și bunătatea lui imensă îi oferă celui care se roagă pace și seninătate. Dumnezeu nu lovește decât omul care a păcătuit cu adevărat și, totuși, chiar și atunci când pedepsește, are întotdeauna milă de păcătos și-l așteaptă.
1alef Eu sunt bărbatul
care am văzut suferința
sub toiagul furiei sale#3,1 Toiagul este realitatea și simbolul pedepsei dure și teribile a lui Dumnezeu (cf. Ps 2,9; 89,3; Iob 9,34; 21,9)..
2M-a condus și m-a făcut să umblu
în întuneric, și nu în lumină.
3Într-adevăr, și-a întors mâna din nou
împotriva mea toată ziua.
4bet Mi-a îmbătrânit carnea și pielea,
mi-a zdrobit oasele.
5A construit împotriva mea,
m-a înconjurat cu venin și chin.
6M-a făcut să stau în locuri întunecoase
ca pe cei morți dintotdeauna.
7ghimel M-a îngrădit cu zid ca să nu pot ieși,
mi-a îngreunat lanțurile.
8Chiar și când strig și cer ajutor,
el îmi oprește rugăciunea.
9Mi-a îngrădit căile cu pietre,
mi-a încurcat cărările.
10dalet Ca un urs care pândește
este el pentru mine,
ca un leu în locuri ascunse.
11Căile mele le-a deviat,
m-a sfâșiat și m-a devastat#3,11 În Lam 3,10-11, Dumnezeu este comparat cu o fiară sălbatică ce merge în căutarea prăzii, o atacă și o sfâșie. Metafora ursului care stă la pândă nu mai apare în Biblie; dar apare de mai multe ori imaginea ursoaicei care devine feroce atunci când îi sunt luați puii (cf. Os 13,8; 1Sam 17,8; Prov 17,12)..
12Și-a întins arcul
și m-a fixat ca țintă pentru săgeată.
13he A făcut să pătrundă în rărunchii mei
săgețile tolbei sale.
14Am devenit de batjocură
pentru tot poporul meu,
refrenul lor toată ziua.
15M-a săturat cu amărăciune,
m-a îmbătat cu pelin.
16waw Mi-a sfărâmat dinții cu piatra,
m-a cufundat în praf.
17Mi-ai îndepărtat sufletul de pace,
m-ai făcut să uit binele.
18Am zis: „A pierit puterea mea,
speranța mea nu mai este în Domnul”.
19zain Amintește-ți de suferința
și de amărăciunea mea,
de venin și de pelin!
20Sufletul meu își amintește
și este deprimat în mine.
21Aceasta îmi revine în inimă,
de aceea aștept:
22het bunătățile Domnului nu s-au sfârșit,
îndurările lui nu s-au terminat#3,22 V. 22-24 din Lam 3 lipsesc din LXX..
23Ele se înnoiesc în fiecare dimineață.
Mare este fidelitatea ta!
24Partea mea este Domnul
– spune sufletul meu –,
de aceea îl aștept#3,24 În v. 21-24, se află partea cea mai frumoasă și teologică a Lamentațiùnii: poetul intră în misterul suferinței și îi descoperă răspunsurile și bogățiile neașteptate și, într-o anumită măsură, chiar și cauzele. Trebuie remarcat că această răsturnare a situației are loc numai după ce a pronunțat numele lui Yhwh, care înseamnă mântuire, prezența sigură a lui Dumnezeu și a ființei sale atotputernice. Lucrurile lui Dumnezeu, pe care el le amintește, sunt, înainte de toate, bunătatea și fidelitatea, sau darul alianței veșnice de iubire stabilite de Dumnezeu cu poporul evreu, trăite în fiecare suflet și realizate în fiecare clipă a vieții (cf. Ps 89,2)..
25tet Domnul este bun cu cel care speră în el,
cu sufletul care îl caută.
26Bine este să aștepți în tăcere
mântuirea Domnului.
27Bine este pentru om#3,27 Lit.: „bărbat”.
să poarte jug în tinerețea sa#3,27 Fragmentul de factură sapiențială prezintă trei axiome necesare de știut pentru cei care încearcă să pătrundă căile misterului: 1) Domnul este bun față de cel care face binele, iar el nu va fi pedepsit prin suferință (cf. Is 30,18, în același context de durere); 2) este lucru bun a aștepta în tăcere și cu perseverență mântuirea, care va veni cu siguranță de la Dumnezeu: această „tăcere” a omului trebuie interpretată ca abandonare totală și senină înaintea lui Dumnezeu și ca renunțare la o viziune mândră și nerăbdătoare a problemei din partea omului (cf. Iob 42,2-3.6; Ps 37,1-8; 39,2-5; 131); 3) în sfârșit, pentru a fi mereu mai tare în suportarea durerii și a pedepsei atunci când aceasta vine de la Dumnezeu, este un lucru bun pentru om să fie obișnuit încă din tinerețe să suporte jugul Legii și al voinței lui Dumnezeu (cf. Prov 22,6; Sir 31,34; Mt 11,29)..
28yod Să stea singur și să tacă,
pentru că l-a impus asupra lui.
29Să-și pună gura în praf,
poate mai este vreo speranță#3,29 Este amintită atitudinea lui Davíd, care ține doliu atât cât mai are speranță că-l va îndupleca pe Dumnezeu (cf. 2Sam 12,15-23). Acest verset lipsește din LXX..
30Să-și dea obrazul
celui care-l lovește,
să se sature de ocară.
31kaf Căci Domnul nu îndepărtează
pentru totdeauna.
32Dacă Domnul face să sufere,
tot el va avea milă,
pentru că mare este bunătatea sa.
33Căci el nu umilește din inimă
și nici nu face să sufere fiul omului.
34lamed Când [cineva] strivește sub picioarele sale pe toți prizonierii de pe pământ
35sau când [cineva]
înclină judecata unui om
în fața Celui Preaînalt,
36când [cineva] măsluiește cauza unui om,
nu vede oare Domnul?
37mem Cine este acela care să spună ceva
și să se împlinească,
fără să fi poruncit Domnul?
38Din gura Celui Preaînalt
nu ies oare nenorocirile și binele?
39De ce să murmure omul cât e viu
și viteazul, în ciuda păcatelor sale?
40nun Să ne cercetăm căile și să scotocim
și să ne întoarcem la Domnul!
41Să ne ridicăm inimile pe palme#3,41 Expresia admirabilă ce sugerează înălțarea întregii gândiri a omului care recunoaște că a greșit și dorește să fie renăscut în duh printr-o căință sinceră înaintea lui Dumnezeu (cf. Ps 25,1; 51,12; 86,4; 143,8).
spre Dumnezeul care este în ceruri!
42„Noi ne-am răzvrătit, ne-am revoltat,
tu nu ai iertat.
43samec Te-ai acoperit cu mânie
și ne-ai urmărit;
ai ucis și nu ai avut milă.
44Te-ai acoperit cu un nor,
ca să nu treacă la tine rugăciunea#3,44 În. Lam 3,42-44, se face mărturisirea publică a păcatelor națiunii. Verbul „mārah” este termen tehnic al revoltei împotriva lui Dumnezeu, în calitate de suveran al națiunii lui Israèl, și al fugii de sub guvernarea lui (cf. Ier 4,17). Este așadar păcatul idolatriei, tema comună a predicii profeților și a slujirii profetice (cf. 2Rg 17,13-17)..
45Ne-ai pus să fim gunoi și lepădătură
în mijlocul popoarelor.
46peh Au căscat gura împotriva noastră
toți dușmanii noștri.
47De groază și groapă am avut [parte],
dezolare și zdrobire”.
48Râuri de apă fac ochii mei să curgă#3,48 Lit.: „coboare”.
din cauza zdrobirii
fiicei poporului meu.
49ayn Ochii mei varsă și nu încetează,
nu au tihnă
50până când Domnul va privi din ceruri
și va vedea.
51Ochiul meu chinuie sufletul meu
din cauza tuturor fiicelor cetății mele.
52țade Dușmanul meu mă vânează
fără motiv, ca pe o pasăre.
53Au vrut să sfârșească viața mea în cisternă,
au tras cu pietre asupra mea.
54S-au revărsat apele peste capul meu
și am zis: „Sunt pierdut”.
55qof Atunci am chemat
numele tău, Doamne,
din adâncul cisternei.
56Tu ai ascultat glasul meu.
Nu-ți astupa urechea la geamătul
meu și strigătul meu de ajutor!
57Te-ai apropiat în ziua când te-am chemat
și ai spus: „Nu te teme!”.
58reș Doamne,
tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viața.
59Doamne, tu vezi oprimarea mea,
fă#3,59 Lit.: „judecă”. judecata mea!
60Ai văzut toate răzbunările lor,
toate gândurile lor împotriva mea.
61șin Doamne, tu ai auzit toate ocările lor,
toate gândurile lor împotriva mea,
62șoaptele celor care se ridică împotriva mea,
uneltirile lor contra mea toată ziua.
63Privește-i când se așază și când se ridică:
eu sunt refrenul lor.
64tau Întoarce-le răsplata, Doamne,
după fapta mâinilor lor!
65Dă-le împietrirea inimii,
blestemul tău să fie împotriva lor!
66Urmărește-i cu mânie
și nimicește-i de sub cerul Domnului#3,66 Sfârșitul Lamentațiùnii (v. 63-66) constituie o mișcătoare rugăciune împotriva dușmanilor care ar putea să pară neliniștitoare în urechile unui cititor creștin. Ea trebuie înțeleasă și dimensionată la timpul și la mentalitatea evreilor din vechime. După gândirea ebraică, toate pedepsele lui Dumnezeu se întâmplă din cauza păcatului. Ele se realizează în istorie și în viață prin intermediul unor popoare alese de Domnul, care devin astfel instrumentul pedepsei pentru Israèl (cf. Ier 11,20; 15,15; 18,20; 20,18; Ps 35; 109).. #Am 5,18; In 8,12 #Iob 30,30 #Iob 3,23; 19,8 #Is 47,6 #3,44 #Os 13,7-8 #Iob 16,12-13 #Iob 16,12-13 #Ier 20,7; Iob 30,9; Ps 69,12; Dt 28,37 #3,63 #Ier 23,15; Ps 69,22; Mt 27,34 #Prov 20,17 #Ier 16,5 #Iob 17,15 #Is 44,19; 46,8 #Ex 34,6-7 #Ps 16,6; 73,26 #Mih 7,7 #Is 8,17; Ps 25,3; 40,2; 69,7 #Is 25,9 #2,10 #Ier 15,17 #Is 50,6; Mt 5,39 #Ier 3,12 #Is 54,8-9 #Is 63,7 #Ez 33,11 #Am 1,6.9 #Am 5,7-10 #Gen 1; Ps 33,9 #Is 45,7 #Num 11,1 #Os 6,1; Ier 3,22; Is 55,7 #Ier 3,25; 8,14; 14,7 #3,8 #Dt 28,37 #Ier 14,17 #Is 63,15 #Ps 35,19; 69,5 #Gen 37,20; Ier 38,6 #Is 53,8 #Ps 130,1-2 #Ier 1,8; 30,10; Is 41,10-14 #Ier 11,18; 18,23 #3,14, #Ps 69,13 #Ier 51,56
Selectat acum:
Lamentațiuni 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași