Lamentațiuni 2
2
Lamentațiunea a doua: ziua mâniei Domnului asupra lui Iúda#2,0 După ce a descris nenorocirea și soarta regilor, preoților, profeților, bătrânilor și copiilor (v. 1-12), poetul cheamă Sionul (v. 13-17), amintindu-i de profeții falși, și îl invită să plângă asupra lui însuși (v. 18-22).
1alef Cum a acoperit-o Domnul
cu întuneric#2,1 Norul întunecos este simbolul pedepsei pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru poporul său, cf. Lam 3,44: norul interceptează rugăciunile oamenilor. Două sunt lucrurile prețioase întunecate de Domnul: maiestatea Israèlului sau templul, centrul cultului monoteist ebraic (cf. Is 44,10) și scăunelul picioarelor sale: arca alianței, păstrată în templu, în Sfânta Sfintelor, locul cel mai sacru din templu, sediul locuirii lui Dumnezeu ( 1Cr 28,2). pe fiica Siónului!
A aruncat din ceruri
pe pământ frumusețea Israélului
și nu și-a adus aminte
de scăunelul picioarelor sale
în ziua mâniei lui!
2bet Domnul a înghițit
și nu a cruțat toate locuințele lui Iacób#2,2 Antropomorfism ebraic îndrăzneț, care înseamnă „a distrus, a devastat”. Sunt amintite trei detalii ale distrugerii săvârșite de Dumnezeu: toate pășunile lui Iacob, izvorul unic și principal al bogăției țării; fortărețele fiicei lui Iùda, apărarea militară; domnia și căpeteniile ei, regele teocratic și miniștrii care îl ajutau în guvernarea națiunii; acestea au fost „profanate”, întrucât, deși erau învestite cu caracter sacru, după conceptul ebraic (cf. 1Sam 16,1-13; 1Rg 1,32-39), au fost călcate în picioare de armata lui Nabucodonosòr (cf. Ps 89,40). Aici este vorba cu siguranță de torturile și apoi de moartea în închisoare a lui Sedecia și a miniștrilor lui, descrise pe larg în Ier 39,7; 52,9-11..
În furia lui a dărâmat
fortărețele fiicei lui Iúda,
a izbit la pământ
și a profanat domnia și căpeteniile ei.
3ghimel A frânt în mânia sa aprinsă
toată tăria#2,3 Lit.: „cornul”. lui Israél,
a făcut să se întoarcă înapoi
dreapta lui#2,3 Toate minunile mari au loc prin forța brațului lui Dumnezeu (cf. Dt 5,15); când Dumnezeu își retrage mâna, Israèlul cade în mâinile dușmanului. dinaintea dușmanului
și a aprins în Iacób un foc a cărui
flacără devorează de jur împrejur.
4dalet A întins arcul ca un dușman#2,4 La fel ca în Ier 12,7; 30,14, Yhwh este prezentat, în mod tragic, drept dușman al poporului său.,
și-a ținut ridicată dreapta ca un opresor
și a ucis tot ce era plăcut ochiului
în cortul fiicei Siónului:
și-a revărsat ca un foc mânia sa.
5he Domnul a devenit ca un dușman:
l-a înghițit pe Israél,
a înghițit toate palatele lui,
a prădat toate fortificațiile sale
și a înmulțit pentru fiica lui Iúda
gemetele și suspinele.
6waw A tratat cu violență
ca pe o grădină cortul său,
a prădat adunarea sa
și a făcut să se uite în Sión
sărbătoarea și sabátul;
în indignarea mâniei sale,
i-a disprețuit pe rege și pe preot#2,6 Devastarea se face în cercuri concentrice: mai întâi Palestina („grădina”, Gen 13,10; Num 24,6; Il 2,3), Ierusalímul („cortul”, Is 1,8; Am 9,11; pronumele posesiv trimite la „grădină”), locul de întâlnire în zilele de sărbătoare, lângă arca alianței, în templu (cf. Lam 1,4)..
7zain Domnul a desconsiderat altarul său,
a disprețuit sanctuarul lui,
a închis în mâna dușmanului zidurile
palatelor sale:
ei și-au înălțat glasul în casa
Domnului ca într-o zi de sărbătoare#2,7 În realitate, este strigătul de război al dușmanului..
8het Domnul s-a gândit
să ruineze zidul fiicei Siónului;
a întins o frânghie,
nu și-a retras mâna de la nimicire#2,8 Lit.: „de la înghițire”.,
a făcut să plângă întăritura
și zidul: împreună suferă.
9tet S-au cufundat în pământ porțile ei,
a distrus și a zdrobit zăvoarele sale;
regele și căpeteniile sale
sunt printre neamuri,
nu mai este lege și nici profeții săi
nu mai găsesc viziune de la Domnul#2,9 Fiind îngropate porțile, rupte zăvoarele, cetatea nu mai este în stare să opună nicio rezistență împotriva invadatorilor. Fiind exilați regele și miniștrii lui, lipsește legea în sensul cel mai amplu al cuvântului: legea guvernării civile și legea religioasă, slujită de învățătura preoților. Și activitatea carismatică și profetică a încetat să mai existe. Pentru o cetate teocratică asemenea Ierusalímului, aceasta este situația cea mai dramatică (cf. Ps 74,9). Se poate imagina aici situația de la începutul exilului, când totul este în dezordine..
10yod Zac la pământ
și tac bătrânii fiicei Siónului;
își presară țărână pe capete
și se încing cu saci;
își pleacă la pământ
capetele fecioarele Ierusalímului.
11kaf S-au sfârșit în lacrimi ochii mei,
măruntaiele fierb,
mi se varsă la pământ ficatul#2,11 În Biblie, este sediul puterii vieții.
din cauza zdrobirii fiicei poporului meu,
când văd pruncii
și sugarii leșinând în piețele cetății
12làmed și zic mamelor lor:
„Unde este grâu și vin?”,
atunci când leșină precum
cei străpunși în piețele cetății,
dându-și#2,12 Lit.: „revărsându-și”. sufletul la pieptul mamelor lor.
13mem Ce mărturie să dau, cu cine
să te asemăn, fiică a Ierusalímului?
Cu cine să te compar ca să te mângâi,
fecioară, fiică a Siónului?
Căci mare ca marea este zdrobirea ta:
cine te va vindeca?
14nun Profeții tăi au avut pentru tine
viziuni și iluzii,
nu ți-au descoperit nelegiuirea,
ca să facă să se întoarcă
[de la tine] captivitatea ta#2,14 În ebr., este un joc de cuvinte între verbul „a se întoarce” și substantivul „captivitate”, care provine dintr-o rădăcină apropiată ( Lam 1,5.18). Acest joc sonor de cuvinte este dublat de un joc de cuvinte teologice, întrucât formula este folosită pentru a marca întoarcerea decisivă a istoriei, atunci când Dumnezeu va interveni în mod definitiv (cf. Iob 42,10). Cele două lucruri coincid, în măsura în care întoarcerea din exil este considerată drept începutul marelui act escatologic (cf. Ps 126; Ier 49,6; Ez 16,53).,
au văzut pentru tine profeții
deșarte și ademenitoare.
15samec Toți cei care trec pe drum bat
din palme împotriva ta,
fluieră și clatină din cap
împotriva fiicei Ierusalímului:
„Aceasta este cetatea
despre care se spunea
că este desăvârșirea frumuseții,
bucuria întregului pământ”.
16peh Toți dușmanii cască gura împotriva ta#2,16 La fel ca în Ps 22,14, cel nelegiuit se ridică împotriva omului pios care se roagă și este bolnav: gest prin care se arată revărsarea oricărui tip de insultă.,
fluieră și scrâșnesc din dinți, spunând:
„Am înghițit-o;
aceasta este ziua pe care am așteptat-o,
am dat de ea, am văzut-o”.
17ayn Domnul a făcut ceea ce a plănuit,
a împlinit cuvântul pe care l-a poruncit
din zilele de odinioară;
a doborât și nu a cruțat,
a făcut să se bucure dușmanul
din cauza ta
și a făcut să se înalțe
puterea opresorului tău.
18țade Inima lor strigă către Domnul.
Zid al fiicei Siónului, fă să coboare
ca un râu lacrimi ziua și noaptea!
Să nu-ți dai răgaz și să nu te liniștești,
fiică#2,18 Ar putea fi „pupila” sau lacrimile cărora ochii le dau naștere. Verbul care urmează se găsește sub o altă formă în Lam 3,49 și indică oprirea lacrimilor (cf. Ier 14,17). a ochilor tăi!
19kof Ridică-te, strigă noaptea,
la începutul străjilor,
revarsă-ți inima ca apa
înaintea feței Domnului!
Ridică-ți palmele#2,19 În atitudine de rugăciune, palmele sunt ridicate spre Dumnezeu (cf. Ps 44,21; 141,2), probabil, la început, pentru a mângâia idolul sau pentru a se primi ceea ce se cere sau, eventual, pentru a-i arăta lui Dumnezeu că omul îi abandonează lui întreaga existență (cf. Jud 12,3, unde „a-și risca viața” este înlocuit de „a-și pune sufletul în palmă”). spre el
pentru sufletul pruncilor tăi,
care leșină de foame
la capătul tuturor străzilor!
20reș Vezi, Doamne, și privește!
Pe cine l-ai chinuit astfel?
Să mănânce femeile rodul lor,
pruncii pe care i-au dezmierdat#2,20 Această expresie, care se regăsește în v. 22, arată faptul că pruncul mâncat este născut la termen și plin de sănătate. Ceea ce se mănâncă nu este un avorton oarecare, ci viitorul poporului (cf. Is 49,26; Ier 19,9; Lam 4,10).!
Să fie uciși în sanctuarul Domnului
preotul și profetul!
21șin Zac la pământ pe străzi copilul
și bătrânul;
fecioarele mele și tinerii mei
au căzut de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei tale,
ai înjunghiat și nu ai cruțat.
22tau Ai chemat ca în zi de sărbătoare
groaza mea de jur împrejur
și nu a fost nimeni care să scape
și să supraviețuiască
în ziua mâniei Domnului;
pe cei pe care i-am dezmierdat
și i-am crescut,
i-a nimicit dușmanul meu. #Is 60,7; 64,10 #Is 60,13; Ps 132,7; 1Cr 28,2 #Dt 28,52 #Ier 48,25; Ps 75,11 #Ier 21,5 #Is 42,25 #Is 29,2 #Ier 52,13; 2Cr 36,19 #Sof 3,8 #Ez 24,21 #Ps 89,40 #Ier 5,10 #Is 34,11 #Dt 28,36; 2Rg 25,7 #Dt 4,6-8 #Ps 74,9; Ez 7,26 #28; Is 47,5 #Ier 6,26 #1,20 #Ier 8,21 #Is 46,5 #Is 51,19 #Ier 30,12 #Ez 12,24; 13,6-23; 21,34; 22,28 #Ier 19,8; Mt 27,39 #Ez 16,14; Ps 50,2 #Dt 28,15 #Ier 14,17 #4,1; Is 51,20 #Ier 19,9; Dt 28,53-57; Ez 5,10; Lev 26,29 #Ier 6,25; 20,3.10; Ps 31,14
Selectat acum:
Lamentațiuni 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași