Lamentațiuni 1
1
Prima lamentațiune#1,0 După titlu, LXX adaugă un preambul în care atribuie compoziția Lamentațiùnilor lui Ieremía: „După ce Israèlul a fost dus în sclavie și Ierusalímul pustiit, Ieremía s-a așezat plângând și a compus această lamentațiune funebră asupra Ierusalímului și a spus”. Vg reia acest preambul, specificând autorul și adăugând: „Ieremía, profetul, s-a așezat plângând și a plâns cu această lamentațiune asupra Ierusalímului și suspinând în amărăciunea sufletului și gemând, a spus”.: nenorocirile Ierusalímului
1 alef Cum#1,1 Lit.: „ʾêḵāʰ”. Expresie tehnică de mirare și de frică pentru o mare calamitate cu care încep toate Lamentațiùnile publice și cântările funebre (cf. Lam 2,1; 4,1; 2Sam 1,19.25.27; 1Mac 9,21; Is 1,21; Ier 48,17); mai precis, este o exclamație care subliniază starea de schimbare produsă de moarte, în cazul cântărilor funebre, sau de distrugerea dușmană, în cazul lamentațiunilor publice. de locuiește#1,1 Verbele, în ebraică, sunt, în general, la perfect, dar le traducem la prezent pentru a sublinia că ruinarea Ierusalímului și a templului este retrăită de fiecare dată în lectura liturgică: comunitatea actualizează aici evenimentele trecute. Derogările de la acest principiu de traducere intervin numai atunci când contextul arată clar anterioritatea unei acțiuni în raport cu alta. singură
cetatea cu un popor numeros?
A ajuns ca o văduvă
cea care avea multe neamuri!
Ea, care era prințesa provinciilor,
[acum] este supusă tributului!#1,1 Descriere concisă a stării Ierusalímului după cădere, exprimată prin trei antiteze care pun în evidență starea actuală în comparație cu cea de altădată: astăzi solitară, lăsată deoparte ca o bolnavă și impură din punct de vedere legal (termenul ebraic „bādād” este un termen cultual care înseamnă „îndepărtarea”, de exemplu, a leprosului: cf. Lev 13,46), altădată părtașă a prieteniei lui Dumnezeu și a comunicării cu celelalte neamuri; astăzi văduvă, condiția juridică de viață cea mai nefericită pentru evrei, abandonată de soțul său, Yhwh, lipsită de iubire, fără ajutor și apărare (cf. Ex 22,21; Dt 10,18; Is 47,8-9; 54,4); altădată, cea mai fericită și cea mai mare dintre neamuri, mireasa plină de bucurie a lui Dumnezeu, prințesa provinciilor, astăzi, sclava lor.
2 bet Plânge noaptea amar,
lacrimile [șiroiesc] pe obrazul ei
și nu mai este nimeni
dintre cei care o iubeau#1,2 Astfel sunt desemnate neamurile vecine cu Regatul lui Iùda, în special Egiptul (cf. Ier 37,7) și toate celelalte popoare cu care Iùda avusese relații de prietenie și de solidaritate împotriva jugului babilonian (cf. Ier 27,3), cum ar fi Moàb și Amòn ( 2Rg 24,2) și Edòm (Ps 137,7); toate aceste popoare, în momentul distrugerii Ierusalímului, au devenit trădătoare, oferind ajutor caldeilor pentru distrugerea totală a Ierusalímului (cf. Lam 4,21-22). Expresia poate aduce în memorie și alianțe de tip religios, condamnate deseori de Dumnezeu, alianțe între Israèl și popoarele vecine care duceau cu ușurință la acceptarea cultelor idolatrice (cf. Jud 2,12; 3,5-7; Ier 2,24; Os 2,7; 9,10).
care s-o mângâie#1,2 Sensul acestui termen este larg și înglobează rolul juridic și mesianic. Este aplicat actului mântuitor al lui Dumnezeu (Is 12,1; 40,1; Ps 71,21; 86,17; cf. Lc 2,25) și totodată rolului Duhului Mângâietor (In 14,16.26; 15,26; 16,7; 1In 2,1)..
Toți prietenii ei au înșelat-o,
i-au devenit dușmani.
3 ghimel Iúda#1,3 Iùda, în textul ebraic, deși la masculin, este construit cu verbe la feminin, întrucât se referă la populația din Regatul lui Iùda. De aceea, redarea în limba română este dificilă, pentru că trebuie făcut deseori acordul gramatical la genul masculin. a fost deportat
spre mizerie și grea#1,3 Lit.: „multă”. sclavie.
Locuiește între neamuri
și nu găsește loc de odihnă#1,3 Nu este vorba de a găsi alinare pentru oboseală, dar mai ales stabilitatea de a locui asemenea unei fete care-și caută soț (cf. Rut 1,9; 3,1)..
Toți urmăritorii lui îl ajung
între strâmtorările sale.
4 dalet Drumurile Siónului suspină,
pentru că nu este nimeni
care să vină la sărbători;
toate porțile sale sunt devastate#1,4 În Orientul Antic, poarta era centrul vieții sociale, juridice și comerciale a cetății, așa cum era forumul pentru romani și agora pentru greci: întrucât lipsește viața, porțile sunt pustii.,
preoții săi gem și fecioarele sale
sunt mâhnite: el este în amărăciune#1,4 În ebraică, termenul are o nuanță foarte pronunțată, întrucât se aplică și morții (Rut 1,13.20; 1Sam 15,22; Qoh 7,26)..
5he Cei care-l oprimau au devenit capi,
dușmanii lui [au parte] de liniște,
pentru că Domnul l-a făcut să sufere
din cauza mulțimii răzvrătirilor lui.
Pruncii lui au mers în captivitate,
înaintea opresorului#1,5 În ebr., „car”, termen care revine de mai multe ori și evocă ultima silabă a numelui „Nabucodonosòr” („nᵊbùkadneccar”), regele Babilònului care a distrus Ierusalímul..
6waw A dispărut#1,6 Lit.: „a ieșit”. de la fiica Siónului
splendoarea ei;
căpeteniile sale au ajuns
ca și cerbii care nu găsesc pășune:
umblă fără putere
înaintea celor care îi urmăresc.
7zain În zilele suferinței și ale rătăcirii sale,
Ierusalímul și-a adus aminte#1,7 Pentru Ierusalím, memoria grea și amară a distrugerii și a suferințelor îndurate de popor este constantă. Cel mai important bun ce caracterizează viața pacifică trecută a Ierusalímului este sabatul. De aceea, ideea de distrugere a autorului e construită pe verbul care are aceeași rădăcină cu sabatul.
de lucrurile sale de preț#1,7 În Lam 1,10; 2,4, termenul se referă la comori (cf. 1Rg 20,6), la soția iubită (în Ez 24,16), la templu (în Ez 24,21). Un termen din aceeași rădăcină face referință la divinitatea dragă femeilor (în Dan 11,37).
pe care le avea în zilele de odinioară.
Dar când poporul său
a căzut în mâna opresorului,
nu a mai fost cine să-l ajute;
l-au văzut opresorii și l-au luat în râs
din cauza anihilării sale.
8het Ierusalímul a păcătuit,
de aceea a devenit impur.
Toți cei care îl cinsteau îl disprețuiesc,
pentru că au văzut goliciunea#1,8 Este soarta sclavelor, a prostituatelor constrânse să-și arate goliciunea, urmând disprețul și derâderea din partea celorlalți (cf. Ier 13,22.26; Is 47,3; Ez 16,37; Nah 3,5). Și Ierusalímul, dezgolit, își îndreaptă privirea în altă parte de rușine și dezgust de sine. lui
și el a gemut și și-a întors spatele.
9tet Impuritatea lui
este pe poalele mantiei sale,
nu și-a amintit
de cele de pe urmă ale sale.
A căzut în mod surprinzător
și nu este cine să-l aline.
„Vezi, Doamne, suferința mea,
pentru că dușmanul s-a preamărit!”.
10yod Opresorul și-a întins mâna
asupra lucrurilor lui de preț;
[Ierusalímul] a văzut neamuri
intrând în sanctuar,
unde tu porunciseși
să nu intre în adunarea ta#1,10 Aluzie la profanarea templului odată cu intrarea păgânilor în sanctuar, împotriva interdicției din Dt 23,2-4 (cf. și 2Rg 24,3; Ez 44,7-9). O amintire vie a acestei profanări se găsește și în Ier 51,51; Ps 79,1; Fap 21,29. Și în templul lui Iròd erau inscripții în limba ebraică și greacă ce interziceau în mod absolut trecerea păgânilor din prima curte, „curtea păgânilor”, în cea de-a doua, „curtea israeliților”..
11kaf Tot poporul suspină căutând pâine#1,11 Ieremía relatează că și înainte de luarea Ierusalímului, în timpul asediului, nu mai era pâine în cetate (Ier 38,9). Lipsa a devenit și mai tragică în zilele distrugerii cetății (Ier 52,6).;
au dat lucrurile lor de preț pentru hrană,
ca să-i revină sufletul#1,11 Această expresie se referă la persoana în întregime, considerată din punct de vedere al vitalității și al afectivității (cf. Lam 1,20; 2,18-19). Însoțită de pronumele posesiv, echivalează deseori cu pronumele personal sau reflexiv..
„Vezi, Doamne, privește,
pentru că am devenit de dispreț!”.
12lamed Să nu aveți [parte de așa ceva],
voi cei care treceți pe drum!
Priviți și vedeți dacă este o durere
ca durerea mea#1,12 Liturgia creștină a pus aceste cuvinte pe buzele lui Cristos pe cruce. Amintirea trecutului prin actualizare liturgică primește dimensiune escatologică. ce mă chinuie,
pe care Domnul m-a făcut s-o sufăr
în ziua mâniei sale aprinse!
13mem Din înălțime a trimis foc
în oasele#1,13 În simbolismul ebraic, osul („ʿecem”, din aceeași rădăcină cu „cel puternic”, „ʿācûm”) reprezintă ultimele realități ale vieții, ceea ce rămâne chiar și după moarte; slăbiciunea este descrisă ca măcinarea oaselor. Cel mai mare rău este ca acestea să fie zdrobite (Lam 3,4; Ps 51,10; Is 38,13). Într-un anumit sens, oasele exprimă inima ființei, esența și identitatea ei. mele și m-a cuprins;
a întins o plasă pentru picioarele mele
și apoi m-a răsturnat.
M-a dat devastării
în toate zilele nepuținței#1,13 Termenul ebraic folosit aici face referință la suferința femeii în timpul ciclului..
14nun A legat jugul răzvrătirii mele
de mâna lui:
se împletesc și urcă pe grumazul meu.
A făcut să cadă puterea mea,
Domnul m-a dat în mâini
din care nu mă pot ridica.
15samec Domnul i-a trântit
pe toți vitejii mei în mijlocul meu;
a chemat asupra mea o adunare#1,15 Termenul ebraic „môʿēd” se referă la o sărbătoare care îi adună pe cei mai buni tineri ai țării, aici pentru a fi sacrificați de sacrificatorii babilonieni (o imagine asemănătoare, în Ier 46,10).
ca să-i zdrobească pe tinerii mei.
Domnul a călcat-o ca în teasc#1,15 Imagine a măcelului imens, cu vărsare de sânge, care mai apare în Is 63,1-3, cu referință la pedeapsa Edòmului, în Il 3,13 și în Ap 14,19; 19,15.
pe fecioară, fiica Siónului.
16ayn De aceea, eu plâng,
ochii mei, ochii mei fac să curgă lacrimi#1,16 Lit.: „apă”.,
căci s-a îndepărtat de mine
cel care mă mângâie,
cel care îmi face sufletul să-și revină;
fiii mei sunt devastați
pentru că dușmanul este puternic.
17pe Sión își întinde mâinile#1,17 Gest obișnuit al celui care suferă, prin care își exprimă durerea și cere îndurare, sau gest al rugăciunii îndreptate spre Dumnezeu: cf. Is 1,15.,
dar nu este cine să-l mângâie.
Domnul a poruncit cu privire la Iacób
ca opresori să fie de jur împrejur
și Ierusalímul a devenit
pentru ei o impuritate.
18țade Domnul este drept,
căci m-am ridicat împotriva cuvântului#1,18 Lit.: „gurii sale”..
Ascultați, toate popoarele,
și vedeți chinul meu:
fecioarele mele și tinerii mei
merg în captivitate.
19qof I-am chemat pe cei care mă iubeau,
dar m-au înșelat.
Preoții mei și bătrânii mei
în cetate și-au dat duhul
în timp ce căutau hrană pentru ei
ca să facă să-și revină sufletele lor.
20reș „Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare!
Măruntaiele fierb#1,20 Efect al marilor suferințe îndurate de trupul însuși al femeii simbolizate: măruntaiele sunt considerate de evrei sediul afectelor de iubire și de ură, de compasiune și de durere (cf. Ier 4,19; Iob 30,27; Ps 31,10; Mt 20,34; Mc 1,41; 8,2; Lc 7,13). în mine,
inima se zvârcolește în interiorul meu,
căci m-am răzvrătit.
Afară, sabia m-a lăsat fără copii,
iar în casă, este ca moartea#1,20 Expresii care fac aluzie la violența dușmanilor în afară, la ciumă și la celelalte boli care însoțesc războiul..
21șin Ei au auzit că suspin,
dar nu a fost nimeni care să mă mângâie.
Toți dușmanii mei
au auzit de nenorocirea mea
și se bucură,
pentru că tu ai făcut-o;
ai făcut să vină ziua pe care ai anunțat-o
și ei vor fi ca mine.
22tau Fă să ajungă înaintea ta toată răutatea lor
și chinuie-i cum m-ai chinuit pe mine
din cauza tuturor răzvrătirilor mele!
Pentru că suspinele mele sunt multe
și inima-mi este frântă. #Lev 13,46 #Bar 4,12 #Ps 6,7 #Ps 69,21; Is 40,1 #Ier 30,14 #Is 14,3; 48,10 #Ps 116,3 #Ier 14,2 #Is 3,26 #Ez 10,18-22; 11,22-23 #Is 58,7 #1,17 #Ez 16,37 #Dt 32,29; Is 47,7 #2,4; 2Rg 24,13; Is 64,10 #Dt 23,4; Ez 44,7-9; Fap 21,28 #Ier 52,6; Dt 28,51 #2,13.20; Dan 9,12; 12,1; Mt 24,12 #Lev 15,33; 20,18 #Dt 28,48 #Ier 27,2 #Is 63,2; Gal 3,13 #Ier 13,17 #Ier 30,14; 1,2 #2,11; Is 16,11; Ier 4,19 #Dt 32,25 #Ier 9,20 #Am 5,18 #Ier 17,23 #Ier 51,35
Selectat acum:
Lamentațiuni 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași