Iob 34
34
Al doilea discurs#34,0 Apărând cu diverse argumente dreptatea lui Dumnezeu, Elíhu demonstrează, de fapt, că nu a înțeles propriu-zis situația lui Iob. Acesta nu se gândește la Dumnezeu ca la un judecător imparțial, nici nu pune sub semnul întrebării o dreptate generică pe care o exercită Dumnezeu, ci se gândește la Dumnezeu ca la potrivnicul și rivalul său, cu care vrea să se măsoare pentru a încerca să înțeleagă, să dea un sens experienței sale actuale de neînțeles al lui Elíhu
Erorile lui Iob
1Elíhu a luat cuvântul și a zis:
2„Ascultați, înțelepților, cuvintele mele și, voi care știți, plecați-vă urechea la mine!
3Urechea deosebește cuvintele
așa cum cerul gurii gustă mâncarea.
4Să deosebim între noi#34,4 Elíhu dă impresia că le vorbește celor trei prieteni, dar, în realitate, se adresează celor care, asemenea lui, judecă în mod diferit situația lui Iob. judecata,
să cunoaștem între noi ceea ce este bun!
5Căci Iob a zis: «Sunt drept,
dar și Dumnezeu mi-a întors judecata.
6Pentru judecata mea, sunt luat drept mincinos; sunt slăbit de suliță, deși nu am vină». 7Care bărbat este ca Iob, care să bea derâderea ca apa, 8care rătăcește în adunarea celor care fac nelegiure, care umblă cu oamenii răzvrătiți?#34,8 Elíhu judecă cuvintele lui Iob în mod agresiv, înșelându-se cu privire la atitudinea religioasă a eroului și punându-l pe același plan cu înșelătorii. 9Căci el a zis: «Nu-i este de folos omului să fie plăcut lui Dumnezeu»#34,9 Protagonistul discursului trage consecințele afirmațiilor lui Iob cu privire la fericirea celor nelegiuiți (Iob 10,3; 21,7-13) și nefericirea celor drepți (Iob 9,22-24.28-31)..
10De aceea, oameni [înțelepți] cu inima, ascultați-mă! Departe de Dumnezeu#34,10 Expresie care scoate în lumină oroarea și refuzul lucrurilor ascultate sau enumerate (cf. Iob 18,25). vinovăția și de Cel Atotputernic, nedreptatea!
11Căci după fapta omului el răsplătește
și după calea fiecăruia el dă#34,11 Lit.: „face să găsească”..
12Într-adevăr, Dumnezeu
nu este vinovat și Cel Atotputernic
nu pervertește judecata.
13Cine a vizitat în locul lui pământul
și cine a stabilit lumea în întregime?
14Dacă și-ar pune la inimă
[să facă] numai pentru sine,
dacă și-ar retrage#34,14 Lit.: „dacă și-ar aduna”. duhul și suflarea,
15orice făptură și-ar da duhul deodată
și omul s-ar întoarce în țărână.
16Dacă înțelegi, ascultă aceasta,
pleacă-ți urechea la sunetul cuvintelor mele!
17Oare cel care urăște judecata
poate să guverneze?
Sau pe cel drept și pe cel de vază
îi poți face vinovați?#34,17 Dumnezeu guvernează universul în modul său, întrucât este opera și proprietatea lui personală (Iob 34,13-17); de aceea, voința lui coincide cu dreptul; nu aplică un drept impus de alții, ci fundamentează dreptul său pe baza puterii pe care o are. Așadar, el nu poate să violeze dreptatea nici din interes, nici din constrângere. Acest argument, care implică o concepție absolutistă și pozitivistă despre morală și drept, nu poate să-l convingă pe Iob, care neagă identificarea puterii cu dreptatea.
Judecăți divine
18Se spune oare regelui «Beliál#34,18 Termen sintetic ce include toate perversiunile sociale (Dt 15,9; 1Sam 25,25; 30,22), sexuale (Jud 19,22) și juridice (1Rg 21,10; Prov 19,22).»
și nobililor, «Vinovați»?
19El nu caută#34,19 Lit.: „nu ridică”. la fața căpeteniilor
și nu este străin față
de strigătul celui sărac,
pentru că lucrare a mâinilor sale
sunt toți.
20Într-o clipă mor, la miezul nopții
se cutremură poporul și se duce,
sunt luați cei puternici,
dar nu de mână [de om].
21Căci ochii lui sunt asupra căilor omului
și vede toți pașii lui.
22Nu este întuneric, nici umbră a morții, ca să se ascundă acolo
cei care săvârșesc nelegiuirea.
23El nu pune pentru om un termen
ca să meargă cu Dumnezeu la judecată#34,23 Iob ceruse judecata (Iob 9,32; 14,13). Dumnezeu nu este constrâns să țină cont de formalitățile și detaliile justiției umane. El are scadențele proprii și timpurile sale: momentele de penitență și de har, pentru om, sunt întotdeauna iminente..
24Îi zdrobește pe cei puternici
fără să cerceteze
și-i face pe alții să stea în picioare
în locul lor.
25Căci el recunoaște faptele lor:
le răstoarnă noaptea și ei sunt zdrobiți.
26Ca pe niște nelegiuiți îi pălmuiește
în locul unde [oamenii] văd.
27Întrucât s-au îndepărtat
de la urmarea lui
și toate căile sale nu le-au înțeles,
28ei au făcut să vină la el strigătul celui sărac#34,28 V. 28-33 din Iob 34 lipsesc din LXX, dar sunt reconstituite după traducerea greacă a lui Teodotion., iar [Dumnezeu] ascultă strigătul
celor nevoiași.
29Dacă el stă liniștit, cine-l poate învinui?
Dacă își ascunde fața, cine-l va putea vedea?
[El veghează] asupra neamurilor
și asupra oamenilor deopotrivă,
30ca să nu domnească cel fățarnic
și să nu fie curse pentru popor.
Revolta lui Iob
31I se poate spune lui Dumnezeu:
«Suport, deși nu am greșit#34,31 Lit.: „am acționat în mod corupt”.;
32ceea ce-mi scapă să văd, arată-mi tu!
Dacă am făcut nedreptate,
nu voi mai face»?
33După tine,
trebuie el oare să răsplătească
din moment ce tu refuzi?#34,33 Iob se lasă condus de o concepție rigidă despre dreptatea distributivă atunci când judecă conduita lui Dumnezeu. Or, dacă legea retribuției este fără excepții, Dumnezeu nu trebuie să ierte. S-ar putea deduce că Iob nu trebuie să judece nici cazul său după o astfel de lege, ci să se gândească la faptul că Dumnezeu îl încearcă din alte motive. Elíhu, pe de altă parte, trage concluzia că Iob păcătuiește prin revoltă.
Tu alegi, nu eu: spune ceea ce știi!
34Oamenii cu inima [chibzuită]
îmi vor vorbi
și bărbatul înțelept mă va asculta.
35Iob vorbește fără știință
și cuvintele sale sunt lipsite de prudență.
36Să fie încercat Iob la nesfârșit,
pentru că are răspunsuri
ca oamenii nelegiuirii!#34,36 Iob trebuie să fie examinat și acuzat pentru ideile sale și pentru pretenția de a ieși din schemele tradiționale ale teologiei. Elíhu se unește cu înțelepții, cerând ca Iob să-și mărturisească păcatul, adică să fie torturat, ca să triumfeze doctrina.
37Căci adaugă la păcatul său vinovăția,
bate din palme printre noi
și-și înmulțește cuvintele față de Dumnezeu”. #12,11 #6,6.30 #27,2 #6,4; 7,20; 16,13 #11,3; 15,16 #Ps 62,13; Prov 24,12; Sir 16,14; Mt 16,27; Rom 2,6 #8,3 #Înț 12,16 #12,10; Ps 104,29; 146,4 #In 6,3 #In 3,19 #In 18,25 #36,5 #Dt 10,17 #Ex 12,29; Înț 18,14-16 #12,19 #31,4 #Ps 33,14-15; Ier 32,19 #Ps 139,12 #Dan 4,14 #27,20 #Ex 22,22 #33,13 #Lc 1,52 #Ier 31,18 #Ps 19,13 #11,2 #38,2 #19,28
Selectat acum:
Iob 34: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași