Ieremia 52
52
XI. APENDICE
Catastrofa de la Ierusalím și favorul acordat lui Ioiachín#52,0 Ier 52 reia, completând în parte, 2Rg 24,18–25,30 și corespunde și cu Ier 39,1-10. Același izvor se găsește la baza celor trei relatări. Este un adaos la Cartea lui Ieremía, așa cum sunt cap. 36–39 din Cartea lui Isaía. El arată împlinirea amenințărilor profetului și se termină, la fel ca în 2Rg, cu un orizont de speranță întrevăzut de Ieremía.
1Sedecía avea douăzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit unsprezece ani la Ierusalím. Numele mamei lui era Hamutál, fiica lui Ieremía din Libná#52,1 Cetate din tribul lui Iùda (Ios 15,42) care trebuie identificată cu Tell Es-Sàfi, la nord de cetatea filisteană Gat.. 2El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ceea ce a făcut Ioiachím. 3Pentru că mânia Domnului era împotriva Ierusalímului și a lui Iúda până când i-a alungat de la fața sa, și Sedecía s-a revoltat#52,3 Sedecía făcuse un jurământ de fidelitate față de regele Babilònului în momentul urcării pe tron (2Rg 24,17; Ez 17,13). În ciuda sfaturilor repetate și a amenințărilor lui Ieremía, Sedecía s-a lăsat târât de partidul filoegiptean într-o politică antibabiloniană care a dus la catastrofa din 587 î.C. împotriva regelui din Babilón.
4În anul al nouălea al domniei lui [Sedecía], în luna a zecea, în [ziua] a zecea a lunii#52,4 Corespunde cu sfârșitul lui decembrie din 589 î.C., a venit Nabucodonosór, regele Babilónului, el și toată armata lui, împotriva Ierusalímului; și-au fixat tabăra împotriva lui și au construit parapeți împotriva lui de jur împrejur. 5Cetatea a continuat să fie asediată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedecía. 6În luna a patra#52,6 Corespunde cu iunie-iulie 587 î.C., în [ziua] a patra a lunii, foametea a cuprins cetatea și nu mai era pâine pentru poporul țării. 7Cetatea a fost spartă și toți oamenii de război au fugit și au ieșit din cetate noaptea pe drumul porții dintre cele două ziduri#52,7 Poartă situată la sud, unde fugarii se temeau cel mai puțin să-l întâlnească pe dușmanul care făcuse o breșă undeva în zona de nord., care era lângă grădina regelui. Caldéii erau lângă cetate de jur împrejur, iar ei au mers pe drumul spre Arabáh#52,7 Adică spre valea Iordànului.. 8Armata caldéilor l-a urmărit pe rege și l-a ajuns pe Sedecía în stepele Ierihónului. Toată armata lui s-a împrăștiat de lângă el. 9L-au prins pe rege și l-au dus#52,9 Lit.: „l-au făcut să urce”. la regele Babilónului, la Ríbla, în ținutul Hamát, și au rostit împotriva lui judecăți. 10Regele Babilónului i-a înjunghiat pe fiii lui Sedecía sub ochii lui; le-a înjunghiat și pe toate căpeteniile lui Iúda la Ríbla#52,10 Cetate situată pe râul Orònte, în Siria.. 11A pus să fie scoși#52,11 Lit.: „orbiți”. Scoaterea ochilor dușmanilor învinși este confirmată de un basorelief în care se vede cum Sàrgon al II-lea (721-705 î.C.) înfige personal o suliță în ochii unui dușman; și Asurbànipal (668-630 î.C.) se laudă în analele sale că le-a scos ochii mai multor dușmani. ochii lui Sedecía și l-a legat cu [lanțuri] de bronz. Apoi, regele Babilónului l-a dus la Babilón și l-a pus în temniță până în ziua morții sale.
12În luna a cincea, în [ziua] a zecea a lunii#52,12 2Rg 25,8 are „în ziua a șaptea”. – acest an era al nouăsprezecelea an al lui Nabucodonosór, regele Babilónului –, a venit la Ierusalím Nebuzaradán, mai-marele peste gărzi, care stătea înaintea regelui din Babilón. 13El a ars casa Domnului, casa regelui și toate casele din Ierusalím: a ars în foc toate casele mari. 14Toată armata caldéilor care era cu mai-marele peste gărzi a dărâmat toate zidurile Ierusalímului, de jur împrejur.
15Dintre săracii poporului#52,15 Expresia lipsește din textele paralele din Ier 39,5 și 2Rg 25,11 și provine, poate, din Ier 52,16., restul poporului care a rămas în cetate, a mers#52,15 Lit.: „au căzut spre regele din Babilòn”. la regele din Babilón și restul mulțimii#52,15 Lit.: „hāʾāmôn”; după Prov 8,30, termenul ar putea să însemne „meșteșugar”. Dar, după 2Rg 24,14, toți meșteșugarii fuseseră deportați în 597 î.C. 2Rg 25,11 are „hehāmôn”, care înseamnă „mulțime”., Nebuzaradán, mai-marele peste gărzi, i-a deportat. 16Nebuzaradán, mai-marele peste gărzi, a pus să rămână dintre săracii țării ca să planteze vii și să lucreze pământul.
17Coloanele din bronz care erau în templul Domnului, postamentele, marea de bronz care era în templul Domnului, caldéii le-au sfărâmat și le-au dus bronzul în Babilón#52,17 Obiectele distruse și luate de către babilonieni au o semnificație mai profundă: Dumnezeu și-a abandonat locuința, locul ales pentru ca să-și pună acolo numele său (1Rg 8,16.29) și în care iudeii își puseseră o așa încredere, încât nu s-au mai preocupat de conduita lor (Ier 7,1-11). Acum se împlinesc cuvintele profeților care au prevăzut acest sfârșit tragic: Mih 3,12; Ier 7,12-15; 26,18; Ez 11,22-25. Visul lui Davíd (2Sam 7) încoronat de Solomòn (1Rg 8) este întunecat de coșmarul acestei înfrângeri. Este nu atât sfârșitul unui loc, cât al unei epoci. Pe ruinele templului înflorește rugăciunea, după cum putem să intuim din Ps 74, iar după devastarea templului urmează lamentațiunea (cf. Is 64,10-11).. 18Au luat tăvile pentru cenușă, lopețile, cuțitele, farfuriile, cupele, toate instrumentele de bronz cu care se slujea, 19oalele, lopețile, cenușarele, cazanele, candelabrele, cupele și cănile, cele din aur cu cele din aur, iar cele din argint cu cele din argint le-a luat mai-marele peste gărzi, 20cele două colaone, marea, cei doisprezece boi din bronz care erau sub postamentele#52,20 Această ultimă menționare lipsește din 2Rg 25. Boii de bronz fuseseră duși deja în timpul lui Ahaz ( 2Rg 16,17). pe care le făcuse regele Solomón pentru casa Domnului: bronzul lor, al tuturor acestor obiecte, nu se putea cântări. 21Coloanele erau de optsprezece#52,21 LXX are: „treizeci și cinci” (cf. 2Cr 3,15). coți înălțime, fiecare coloană era măsurată#52,21 Lit.: „înconjurată”. de un fir de doisprezece coți; grosimea sa era de patru degete și era gol pe dinăuntru. 22Deasupra ei era un capitel de bronz, iar înălțimea unui capitel era de cinci coți; împrejurul capitelului era o rețea de rodii, toate din bronz. La fel era pentru a doua coloană, cu rodii. 23Erau nouăzeci și șase de rodii pe părți#52,23 Sensul este nesigur. Cuvântul „rûḥāʰ” trebuie pus în legătură cu rădăcina care înseamnă „vânt, suflare, duh”; s-ar putea traduce și: „care atârnau liber” sau „în relief” (lit.: „în aer”); dar „vânturi”, la plural, înseamnă și „laturi, părți” (Ez 39,7; 42,20, unde este vorba de punctele cardinale, cele patru „laturi” ale lumii).; toate rodiile erau o sută pe rețea, de jur împrejur.
24Mai-marele peste gărzi i-a luat pe Seráia, preotul cel dintâi, pe Sofonía, al doilea preot, și trei păzitori ai pragului. 25Din cetate a luat un eunuc, care era supraveghetor peste bărbații de război, șapte bărbați dintre cei care vedeau fața regelui, pe scribul care era căpetenie a armatei și care înrola poporul țării și șaizeci de bărbați din poporul țării care se găseau în mijlocul cetății. 26Nebuzaradán, mai-marele peste gărzi, i-a luat și i-a adus la regele Babilónului, la Ríbla. 27Regele Babilónului i-a lovit și i-a omorât la Ríbla, în ținutul Hamát. Iúda a fost deportat din pământul lui.
28Acesta este poporul pe care l-a deportat Nabucodonosór în anul al șaptelea: trei mii douăzeci și trei; 29în anul al optsprezecelea al lui Nabucodonosór, din Ierusalím, opt sute treizeci și două de suflete; 30în anul al douăzeci și treilea al lui Nabucodonosór, Nebuzaradán, mai-marele peste gărzi, a deportat șapte sute patruzeci și cinci de iudei#52,30 Lit.: „de suflete de iudei”.: toate sufletele, patru mii șase sute#52,30 V. 28-30 lipsesc din LXX și din 2Rg 25. Datările se referă la anii de domnie ai lui Nabucodonosòr (605-562 î.C.): anul al șaptelea corespunde anului 598 î.C.; anul al optsprezecelea, anului 587 î.C.; anul al douăzeci și treilea, anului 582 î.C. Pentru primele două date, 2Rg 24,12 și 25,8 dau anii al optulea și al nouăsprezecelea, fapt care se datorează sistemului diferit de numerotare. Această scurtă informație reproduce probabil un document babilonian. După câte se pare, ține cont numai de adulți..
31În al treizeci și șaptelea#52,31 Ioiachín fusese deportat în 598 î.C., deci anul al treizeci și șaptelea corespunde cu 562-561 î.C. Textul este identic cu 2Rg 25,27-30, cu singura variantă a zilei (a douăzeci și șaptea, în 2Regi). an al deportării lui Ioiachín, regele lui Iúda, în luna a douăsprezecea, în [ziua] a douăzeci și cincea a lunii, Évil-Merodác, regele din Babilón, în anul când a devenit rege, i-a ridicat capul lui Ioiachín, regele lui Iúda, și l-a făcut să iasă din temniță. 32I-a vorbit cu bunătate și i-a dat un tron mai sus decât tronurile regilor care erau cu el în Babilón. 33I-a schimbat hainele de închisoare și [Ioiachín] s-a hrănit#52,33 Lit.: „a mâncat pâine”. totdeauna la masa lui, tot timpul vieții lui#52,33 Lit.: „în toate zilele sale”.. 34Regele din Babilón i-a asigurat permanent cele necesare fiecărei zile, până în ziua morții lui, în toate zilele vieții sale. #22,13-17 #32,31 #32,5; Ez 12,13 #17,27; 37,8; 39,8; Ez 13,41 #1,10 #27,22 #21,1 #Lam 1,3
Selectat acum:
Ieremia 52: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași