Ieremia 3
3
Convertire#3,0 Secțiunea Ier 3,1–4,4 este o invitație adresată poporului de a regândi propria conduită în vederea hotărârii de a se întoarce la Domnul. În acest context, fragmentul despre cele două surori (Ier 3,6-11) este numai o paranteză demonstrativă. Tema dominantă este aceea a întoarcerii, construită pe semnificația verbului „šûb” care revine frecvent (v. Ier 3,12.14.22). Redactarea este mixtă: o parte în poezie, alta în proză. Proza întrerupe desfășurarea gândirii poetice, însă nu tema generală, care rămâne unitară.
1Se zice: «Dacă un bărbat își trimite soția
și ea pleacă de la el și ajunge
să fie a altui bărbat#3,1 Textul legislativ citat (cf. Dt 24,1-4) se referă, propriu-zis, la femeia repudiată care nu poate să fie reluată de primul soț dacă între timp s-a recăsătorit. Israèlul este într-o situație mai critică. S-a dăruit „multor prieteni”, fără să fi fost repudiată; dar Domnul nu este om, el este Dumnezeu și nu obosește să-l invite la întoarcere.,
oare se mai întoarce el la ea?».
Oare nu ar fi ținutul acela profanat#3,1 În comparația propriu-zisă, se referă la femeie (LXX înlocuiește „pământul” cu „femeia” pentru a avea o formulare mai explicită). Dar, în contextul metaforic, este de preferat TM: prin profanările poporului, și țara este profanată.?
Dar tu te-ai desfrânat cu mulți prieteni
și vrei să te întorci la mine?
Oracolul Domnului.
2Ridică-ți ochii spre colinele golașe și vezi!
Unde nu te-ai culcat?
Ai stat înaintea lor pe căi
ca arabul#3,2 Comparația îi aparține exclusiv lui Ieremía și se referă la arabul care pune capcane în pustiu. La fel, Israèl se așeza de-a lungul căilor pentru a-i ademeni pe trecători asemenea prostituatelor (cf. Gen 38,14; Ez 14,25). în pustiu
și ai profanat țara
cu desfrânările tale și cu răutatea ta.
3De aceea au fost oprite ploile îmbelșugate
și ploaie târzie nu a mai fost.
Ai avut o frunte de femeie desfrânată
și ai refuzat să te rușinezi.
4Oare nu vei striga de acum către mine:
«Tatăl meu, prietenul de încredere
al tinereții mele ești tu#3,4 Limbaj religios tradițional (cf. Ier 3,19; Ex 4,22; Dt 32,6; Os 2,1; 11,1; Mal 1,6) care ar putea să se refere la o credință autentică, dar care, de fapt, ascunde dezordinile profunde și o apostazie reală. Împiedică conștientizarea adevăratului păcat (cf. Ier 2,30) și obstaculează convertirea, în ciuda semnelor de pedeapsă pe care poporul nu vrea să le citească.»?
5Va păstra oare mânie pentru totdeauna,
o va ține la nesfârșit?
Iată, ai vorbit și ai făcut relele
pe care le-ai putut!”.
Regatul de Nord, invitat la convertire#3,6 Acest fragment provine din timpul regelui Iosía și trebuie plasat îndată după reforma din 622 î.C. Este o mărturie a speranței pe care Ieremía a avut-o întotdeauna față de Regatul de Nord (cf. 30,1–31,22). Se pare că din acest text s-a inspirat Ez 23.
6Domnul mi-a zis în zilele lui Iosía, regele: „Ai văzut ce a făcut apostata#3,6 Pentru cel credincios, nenorocirile devin invitație la convertire, care mai apoi este adresată tuturor (cf. Nah 3,6; Lc 13,1-5). Nenorocirile Israèlului erau pentru Iùda o lecție, însă deseori este mai greu a reflecta asupra necazurilor celorlalți decât asupra celor proprii (cf. Ier 24). Ez 16; 23 va dezvolta comparația celor două surori. de Israél? A mers pe toți munții cei înalți și sub toți copacii verzi și s-a desfrânat acolo. 7Eu spuneam că după toate aceste fapte ale ei se va întoarce la mine, dar nu s-a întors. Și a văzut sora ei vicleană, Iúda. 8Dar am văzut că, în ciuda tuturor lucrurilor în care a comis adulter, pe apostata Israél am alungat-o și i-am dat act de despărțire#3,8 Act bazat pe raportul matrimonial menționat deja în Ier 3,1-3. Pentru persistența în cultele idolatrice, Domnul a lăsat Israèlul în voia asirienilor, care, în 722 î.C., l-au devastat și i-au deportat pe locuitorii săi.; totuși vicleana Iúda, sora ei, nu s-a temut, ci s-a dus și s-a desfrânat și ea. 9Și, din cauza renumelui desfrânării ei, a profanat țara și a săvârșit adulter cu piatra și cu lemnul. 10Dar, în ciuda a toate acestea, vicleana ei soră, Iúda, nu s-a întors la mine din toată inima, ci cu înșelăciune#3,10 Iùda trăiește în infidelitate, minciună și perfidie: totul este fals la ea, inclusiv pretenția atașării de Domnul (Ier 3,4; 2,23.27.35; 8,8). – oracolul Domnului”.
11Apoi Domnul mi-a zis: „Apostata Israél este mai dreaptă în sufletul ei decât vicleana Iúda#3,11 Ieremía este invitat să recreeze, prin puterea cuvântului său profetic, situația de decadență a poporului din Regatul de Nord, care dispăruse.. 12Mergi și strigă aceste cuvinte spre nord și spune:
«Întoarce-te, apostată Israél
– oracolul Domnului!
Nu-mi va mai cădea fața#3,12 Fața este însăși prezența și această prezență nu va mai fi plină de amenințări. împotriva ta,
pentru că eu sunt îndurător
– oracolul Domnului –
și nu țin mânie pentru totdeauna.
13Doar recunoaște-ți păcatul
că te-ai revoltat împotriva Domnului
Dumnezeului tău,
că ți-ai risipit căile după străini
sub orice copac verde
și nu ați ascultat de glasul meu
– oracolul Domnului!».
Poporul mesianic, în Sión#3,14 Oracolul este generic, fapt pentru care v. 18, ce vestește întoarcerea din nord (exilul din Babilòn) și reunificarea lui Iùda cu Israèl într-un singur popor, dă fragmentului aspectul unui adaos ulterior, realizat probabil după 586 î.C.
14Întoarceți-vă#3,14 Este verbul tipic al restaurării, atât morale, prin întoarcerea la observarea alianței, cât și politice, prin întoarcerea în țară după exilul provocat de infidelitatea față de alianță. Vg traduce această expresie prin: „convertiți-vă!”, accentuând sensul moral al cuvântului ebraic ce este ambivalent., fii răzvrătiți – oracolul Domnului –, pentru că eu sunt un soț pentru voi și vă voi lua pe unul dintr-o cetate și pe doi dintr-o familie și vă voi aduce în Sión! 15Vă voi da păstori după inima mea și vă vor păstori cu știință și prudență#3,15 Expresia este echivalentă cu: „conduce după lege”. Aceste calități clarifică expresia „după inima mea” și fac apel în mod direct la oracolul mesianic din Is 9,5-6.. 16Când vă veți înmulți și veți fi rodnici în țară în zilele acelea – oracolul Domnului –, nu se va mai zice «arca alianței Domnului», nici nu se va sui la inimă, nu-și va aminti de ea, nu o vor cerceta și nu se va mai face#3,16 Afirmația este bizară din cauza lipsei indicațiilor circumstanțiale. Cu foarte mare probabilitate, arca alianței a fost distrusă în 586 î.C. împreună cu templul și cetatea Ierusalímului. Așadar, perspectiva este aceea a unei reluări după întoarcerea din exil.. 17În acel timp, vor numi Ierusalímul «tronul Domnului» și se vor aduna la el toate neamurile, la numele Domnului din Ierusalím, și nu vor mai umbla după încăpățânarea inimii lor celei rele. 18În zilele acelea va veni casa lui Iúda la casa lui Israél și împreună vor veni din ținutul de nord spre țara pe care am dat-o moștenire părinților voștri.
Poem despre convertire
19Eu ziceam: «Cum să te pun printre fii
și să-ți dau țara cea plăcută,
moștenirea
cea mai frumoasă a neamurilor?».
Dar am zis: «Tu mă chemi: ‹Tatăl meu›
și nu te vei abate
de la urmarea mea».
20Într-adevăr, așa cum este o femeie vicleană
față de prietenul ei,
la fel ați fost voi vicleni, casă a lui Israél” – oracolul Domnului.
21Un glas se aude pe colinele golașe:
plânsul#3,21 Aluzie la plângerea Rahèlei (Ier 31,15). În ambele cazuri, „plânsul” și „suspinele” se află la începutul unei reflexii care va conduce la întoarcerea Domnului. Rahèla plânge pentru că fiii săi sunt deportați din cauza vinovăției lor, dar cu așteptarea unei întoarceri apropiate în patrie. Aici, plânsul are mai degrabă un caracter moral. „Fiii lui Israèl” se referă, în general, la descendenții patriarhului Iacòb-Israèl (Gen 32,29), nu numai la locuitorii Regatului de Nord, ca în Ier 3,6-18. suspinelor fiilor lui Israél,
căci și-au sucit căile,
l-au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.
22„Întoarceți-vă, fii răzvrătiți#3,22 Sau „apostați”.!
Eu vă voi vindeca apostaziile#3,22 Abandonarea Domnului apare aici ca un rău care poate fi vindecat, ca o rană care poate fi tratată. Domnul va fi medicul răbdător pentru poporul său (același concept îl găsim în Dt 32,39; Os 6,1 și, mai ales, în Is 53,5). voastre”.
„Iată-ne, venim la tine,
căci tu ești Domnul
Dumnezeul nostru!”.
23Într-adevăr, înșelăciune
sunt colinele și vuietul munților#3,23 Aluzie la cultul idolatric tumultuos și orgiastic: cf. Ex 32,6; Num 25,1-3; 1Rg 18,26-29; Os 8,14.,
căci, cu adevărat,
în Domnul Dumnezeul nostru
este mântuirea lui Israél.
24Rușinea#3,24 Pentru a evita să pronunțe numele zeilor neamurilor (cf. Os 2,19), acestea sunt înlocuite prin expresii disprețuitoare (cf. Ier 5,31; 11,13; Os 9,10). a devorat osteneala
părinților noștri din tinerețea noastră:
turmele lor, cirezile lor, fiii și fiicele lor.
25Să zacem în rușinea noastră
și să ne acopere înjosirea noastră,
căci am păcătuit împotriva
Domnului Dumnezeului nostru
noi și părinții noștri,
din tinerețea noastră și până astăzi,
și nu am ascultat de glasul
Domnului Dumnezeului nostru! #2,7; 3,2.9 #2,20 #Gen 38,14; Ez 16,25; Prov 7,12; Bar 6,42 #5,24-25; 14,4; Dt 28,24; Am 4,7 #3,12; 2,35; Is 64,8 #1,2 #2,20 #Is 50,1 #2,27 #Os 7,13 #2,2; 3,18 #3,14; Dt 30,2-10 #3,5; Ps 103,9; Lam 3,31 #Prov 28,13 #Lev 26,40 #2,25 #3,22; Os 14,2; 2Cr 29,6 #23,4; 1Sam 2,35; Ef 4,11 #23,3; Dt 6,3; Is 54,1; Zah 10,8; Bar 2,34; Fap 6,7 #Ez 43,7; Ap 22,3 #50,4 #3,12; 16,15 #Ez 20,6; Dan 8,9; 11,16 #2,27; 3,4; Is 63,16 #5,11 #31,9.18; 50,4 #3,14 #Os 14,5 #Ps 3,9 #Dt 28,33 #Esd 9,6-7 #7,25-28; 22,21; 2Rg 18,12
Selectat acum:
Ieremia 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași