Ieremia 2
2
Apostazia Israélului
1Cuvântul Domnului
a fost către mine:
2„Mergi și strigă în auzul Ierusalímului#2,2 Lit.: „în urechile”.:
«Așa vorbește Domnul:
‹Îmi amintesc de tine,
de gingășia#2,2 Termenul înseamnă, în sine, „milostivire, pietate, bunătate”. Dar poate fi aplicat și gingășiei ca și drăgălășeniei ce caracterizează vârsta tânără la care apar iubirea și logodna. Tinerețea indică perioada de formare etnică și religioasă a Israèlului, de la Abrahàm și până în timpul exodului. tinereții tale,
de iubirea de când erai logodită,
când veneai după mine#2,2 Aluzie la conducerea făcută de Domnul din nor în timpul zilei și din coloana luminoasă în timpul nopții (Ex 13,21). Ambele imagini sunt simbolul prezenței dinamice a Domnului în mijlocul poporului său (Num 9,15-23). în pustiu,
într-un ținut nesemănat#2,2 Ieremía începe printr-o evocare poetică a eliberării poporului din sclavia egipteană și a drumului străbătut prin pustiu. Imaginea aleasă este cea a logodnei, cea mai dramatică din toată literatura profetică. Implică exclusivitatea geloasă a raporturilor pe care Domnul o cere poporului devenit logodnica lui prin alianța de pe Sinài..
3Israél era sfânt pentru Domnul#2,3 Cf. Ier 23,9; 25,30; 31,23, unde „consacrat Domnului” (cf. Ex 28,36) înseamnă că numai Domnul poate să dispună de el (cf. Ier 36,26; Ps 105,15).,
primiția#2,3 Primele roade de pe câmpuri și întâii născuți ai animalelor (Num 15,17-21; 18,25-32), precum și întâii născuți ai lui Israèl (Ex 13,11-16), toate acestea erau rezervate Domnului. roadelor sale;
toți cei care mâncau din ea
se făceau vinovați,
răul venea asupra lor› »”
– oracolul Domnului.
4Ascultați cuvântul Domnului,
casă a lui Iacób
și toate familiile casei lui Israél!
5Așa vorbește Domnul:
„Ce nedreptate#2,5 Criteriul dreptății Domnului față de popor este fidelitatea față de cuvântul și față de promisiunile Domnului. Pentru om, în concepția biblică a Vechiului Testament, dreptatea este în raport cu observarea Legii.
au găsit părinții voștri în mine,
că s-au îndepărtat de mine,
au mers după deșertăciune#2,5 În ebr., „hebel” înseamnă „nulitate, înșelăciune, stupiditate”. Drept calificativ al idolilor, în general, și al divinității canaaneene, în special, termenul este întâlnit deseori (cf. Ier 8,19; 10,14-15; 16,19; Dt 32,21; 1Rg 16,13; Ps 31,7 etc.). Urmând această deșertăciune, Israèlul a devenit el însuși deșertăciune pentru, că s-a sprijinit pe lucruri care nu-i dau nicio siguranță și bunăstare (cf. 2Rg 17,5; Os 9,10).
și au ajuns deșertăciune?
6Nu au spus: «Unde este Domnul
care ne-a scos#2,6 Lit.: „ne-a făcut să urcăm”. din țara Egiptului,
care ne-a condus prin pustiu,
în ținutul deșert și uscat,
în ținutul secetei și al umbrei morții,
în ținutul prin care nu trece nimeni
și unde nu locuiește niciun om?».
7Eu v-am adus într-o țară ca o grădină
ca să mâncați roadele și bunătățile ei;
dar voi ați venit și ați profanat țara mea
și ați făcut moștenirea mea
abominábilă.
8Preoții nu au mai spus:
«Unde este Domnul?».
Cei care se ocupă cu legea
nu m-au cunoscut#2,8 În acest verset, Ieremía, urmându-l pe Mih 3,11, denunță trădarea principalilor responsabili ai poporului și, în primul rând, pe cea a preoților, a căror misiune primară era aceea de a păstra și de a interpreta clauzele alianței (Ier 18,18; Lev 10,11; Num 27,21; Dt 31,9-13; 33,10; Ez 7,26; Os 4,6 etc.).,
păstorii s-au revoltat împotriva mea,
profeții au profețit#2,8 Este trădarea supremă, denunțată și în altă parte (Ier 5,13.31; 6,13; 8,10; 14,13-15; 27,9.14-18; 28 etc.), dar mai ales în colecția de oracole împotriva profeților (Ier 23,9-40). prin Báal
și au mers după cei
care nu le erau de folos.
9De aceea, din nou mă voi certa cu voi
– oracolul Domnului –
și cu fiii fiilor voștri mă voi certa.
10Treceți în insulele Chitím#2,10 Locuitorii din Cítium, din Cipru (Gen 10,4; Num 24,24). Aici se referă la locuitorii insulelor din Marea Mediterană de vest. Altundeva, cuvântul se va referi la romani (cf. Am 11,10). și vedeți,
în Chedár#2,10 Trib nomad din TransIordània, în Arabia de Nord (Gen 25,13; Is 21,16; 23,1 ). trimiteți ca să pricepeți,
vedeți dacă a mai fost ceva asemănător#2,10 Lit.: „ca acestea”.!
11Și-a schimbat oare
vreun neam dumnezeii,
deși ei nu sunt dumnezei?
Dar poporul meu și-a schimbat gloria#2,11 În ebr., „kābôd” înseamnă „a fi greu, robust, puternic”. Termenul este folosit deseori ca echivalent al numelui Domnului. Sensul primar reflectă prezența Domnului în mijlocul poporului. Apare, în special, alături de Israèl în fuga din Egipt (Ex 16,7-10) și în teofania de pe Sinài (Ex 24,6) și, de multe ori, în jurul sanctuarului din pustiu (cf. Num 14,10.20). Manifestarea ei are loc atunci când Dumnezeu se face cunoscut printr-o nouă intervenție salvifică.
cu ceea ce nu-i este de folos#2,11 Religia era o instituție de stat, strâns legată de viața unui popor, așa încât schimbarea zeului era de negândit. Naamàn, unul dintre primii convertiți la Dumnezeul cel adevărat, încearcă să se expatrieze în mod fictiv pentru a-i aduce cult Domnului ( 2Rg 5,17)..
12Uimiți-vă, cerurilor, pentru asta
și îngroziți-vă ca niciodată#2,12 Lit.: „îngroziți-vă, mâhniți-vă mult!”.
– oracolul Domnului!
13Căci poporul meu a făcut două rele#2,13 Abandonarea Domnului și practicarea cultelor păgâne. Realitatea este reprezentată de opoziția dintre izvorul din care țâșnește apă limpede și cisternele crăpate care pot să conțină doar apă mâloasă, infectată și, de aceea, mortală. Apa este una dintre cele mai bogate imagini biblice pentru aspectele multiple în care se prezintă experienței umane. Aici este echivalată cu Domnul – izvorul vieții. În Noul Testament, sfântul Ioan va relua această imagine, făcând din ea simbolul harului (cf. In 3,5; 4,10-14; 7,37-39) și al vieții veșnice (Ap 7,17; 21,6; 22,1.17).:
m-au părăsit pe mine,
izvorul de apă vie,
ca să-și sape cisterne, cisterne crăpate,
care nu pot [să țină] apă.
14Oare este Israél un sclav
dacă s-a născut în casă#2,14 Sclav din naștere este cel care s-a născut în stare de sclavie și rămâne permanent în această stare (cf. Ex 21,4), spre deosebire de cel care, liber mai înainte, a fost adus la starea de sclavie și care în anul al șaptelea redevenea liber (Ex 21,2).?
De ce a devenit pradă?
15Împotriva lui rag puii de leu#2,15 Sunt indicați aliații sau vasalii marii puteri, ai Babilònului, care se aruncă asupra Israèlului asemenea puilor de leu care se reped la pradă.,
își ridică glasul
și dau țara lui spre devastare,
cetățile lui sunt ruinate, fără locuitori.
16Chiar și fiii [cetăților] Mémfis și Táfnes#2,16 Memfis (ebr. „nōp”, sau „mōp” în Os 9,6) era capitala Egiptului de Jos. Tàfnis (sau Dafnis), astăzi Tell-Defennèh, era o cetate în estul Deltei Nilului. Versetul face aluzie la intervenția egipteană din 608-605 î.C.
îți vor rade capul#2,16 Lit.: „îți vor paște țeasta”. Expresia poate să fie o modalitate de a afirma luarea în sclavie, așa cum apare din reprezentările figurative din Orientul Mijlociu Antic..
17Oare nu ți-ai făcut-o singur,
părăsindu-l pe Domnul Dumnezeul tău
când el te conducea pe cale?
18Acum, ce ai tu pe calea spre Egipt
ca să bei din apele Șihór#2,18 Expresia „a bea apă din Șihòr” înseamnă „a face alianță cu Egiptul” (Șihòr este numele unui canal al Nilului), iar cea legată de Râu (= Eufràt) se referă la alianța cu Mesopotàmia. Este o aluzie la cele două partide, filoegiptean și filobabilonian, în care se împărțeau tendințele politice ale Regatului lui Iùda, existente deja în timpul lui Isaía (cf. Is 7,2-9). Este condamnarea căutării alianțelor politice; unica siguranță a Israèlului se află în fidelitatea față de Dumnezeul său.
și ce ai făcut tu pe calea Asíriei
ca să bei din apele Râului?
19Dar răutatea ta te va corecta
și apostazia ta te va mustra#2,19 Pierderea fricii de Dumnezeu, care este principiul înțelepciunii, este cel mai profund semn al apostaziei (Dt 4,6; Iob 28,28; Prov 1,7; 9,20; Sir 1,16)..
Recunoaște și vezi că este rău și amar
că l-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău
și că nu este în tine teamă de mine
– oracolul Domnului
Dumnezeului Sabaót!
20De demult am frânt jugul tău
și am rupt legăturile#2,20 Termenii „jug” și „legături” fac referință la alianță. O amenințare asemănătoare se află în Dt 11,22-25. tale, iar tu ai zis:
«Nu vreau să slujesc».
De fapt, pe orice colină înaltă
și sub orice copac verde#2,20 Imaginile din acest verset sugerează natura abundentă, unde se practica un cult care presupunea și prostituția sacră (Ez 16; 23). Pentru locurile de cult canaanean, cf. Dt 12,2-3; 2Rg 23,7; Is 57,9. te-ai desfrânat.
21Eu te-am plantat ca o viță de soi,
sămânță genuină.
Cum de te-ai schimbat față de mine
devenind viță sălbatică#2,21 Lit.: „străină”.?
22Chiar dacă te-ai spăla cu leșie
și ai folosi mult săpun,
nelegiuirea ta ar rămâne înaintea mea –
oracolul Domnului Dumnezeu.
23Cum de spui: «Nu sunt întinată,
nu m-am dus după Baáli».
Privește calea ta în vale#2,23 Fiind un oracol adresat Ierusalímului, indicarea văii, chiar dacă este vagă, trebuie să se refere la Valea Ben-Hinòm (Gheèna). În Ier 7,31 și 19,2.6.11-14, identificarea este sigură. Valea conținea un loc sacru, Tòfet, unde, pe altarul dedicat lui Mòloc, se ofereau și sacrificii umane (cf. 2Rg 23,10).,
recunoaște ce ai făcut,
dromaderă sprintenă,
rătăcitoare pe căile ei!
24Măgăriță#2,24 „Dromaderă sprintenă” și „măgăriță obișnuită cu pustiul” sunt două imagini vii care stigmatizează conduita irațională și pur instinctivă a poporului fascinat de idolatria canaaneană. obișnuită cu pustiul,
în dorința sufletului ei suflă aer;
cine va putea să împlinească poftele ei?
Cei care o caută nu trebuie să obosească,
o vor găsi în luna ei.
25Evită să-ți dezgolești piciorul și gâtul,
[ca nu cumva] să se usuce!
Dar tu spui: «Degeaba!
Nu, eu îi iubesc pe străini#2,25 Se referă, fără îndoială, mai întâi la oameni, ca în Ier 5,19; 30,8; 51,2.51; Is 1,7 etc., dar și la zei, ca în Ier 3,13 (cf. Ps 44,21; 81,10). Este mereu infidelitatea Israèlului față de mirele lui (Ier 2,20), denunțată fără încetare (cf. Ier 2,20; Ez 16,32).
și vreau să merg după ei».
26Așa cum se rușinează hoțul când este aflat,
așa se va rușina casa lui Israél:
ei, regii lor, căpeteniile lor,
preoții lor și profeții lor.
27Ei, care zic lemnului «Tu ești tatăl meu»
și pietrei#2,27 Lemnul și piatra, menționate în acest verset, sunt două elemente care pot să se refere, în mod simplu, la materialul din care sunt făcuți idolii (cf. Ier 2,28). Dar este, probabil, o referință directă la cultul în care lemnul – adică trunchiul copacului – și piatra – stela sau coloana – sunt respectiv Așèra și stela, elemente tipice ale cultului canaanean., «Tu m-ai născut».
Căci au întors către mine spatele,
și nu fața.
Dar în timpul nenorocirii lor vor zice:
«Ridică-te și salvează-ne!».
28Unde sunt dumnezeii tăi
pe care ți i-ai făcut?
Să se ridice ei și să te salveze
în timpul nenorocirii#2,28 Este ziua Domnului (cf. Ier 46,10), a vizitei sale pentru pedeapsă: atunci va apărea pe deplin neputința tuturor zeilor Ier 2,28) în urma cărora a alergat Israèlul; dar, lipsind orice recunoaștere a propriei vinovății, nici invocarea Domnului nu este sinceră și, deci, este fără efect. tale!
Căci numeroși ca
și cetățile tale sunt zeii tăi, Iúda!#2,28 LXX și VL adaugă: „și cât de multe sunt străzile Ierusalímului, atât de multe sunt altarele pe care le are pentru Bàal” (cf. Ier 11,13). Versetul este un ecou al sarcasmului lui Ilie împotriva preoților lui Bàal în timpul ceremoniei de pe muntele Carmèl (1Rg 18,20-40).
29De ce vă certați cu mine?
Voi toți v-ați revoltat împotriva mea
– oracolul Domnului.
30În zadar i-am lovit pe fiii voștri:
nu au luat nicio învățătură.
Sabia voastră i-a mâncat
pe profeții voștri
ca un leu devastator#2,30 LXX adaugă: „și nu v-ați temut”..
31Ce generație sunteți voi!
Considerați cuvântul Domnului:
oare am fost eu un pustiu pentru Israél
sau un ținut al întunericului?
De ce spune poporul meu:
«Rătăcim și nu mai venim la tine».
32Își uită fecioara podoabele ei
sau mireasa, cingătoarele ei?
Totuși, poporul meu a uitat de mine
deja de zile fără număr#2,32 Cu cele două asemănări, prima proprie lui Ieremía, a doua, comună, în parte, și cu Is 49,18; 61,10, profetul caută să zdruncine conștiința poporului. A-l compara pe Domnul cu un pustiu înseamnă a afirma dezinteresul lui față de popor. Imaginea face apel la episoadele de revoltă din pustiu, atunci când Israèlul se credea abandonat de Domnul (cf. Num 11,1-3; 20,1-13 etc.). În cea de-a doua imagine, podoabele și cingătoarea îl reprezintă pe Domnul, de care Israèlul a uitat în toate epocile, din timpul exodului și până în clipa prezentă..
33Ce bine faci căilor tale când cauți iubirea!
De aceea ți-ai obișnuit căile cu cele rele.
34Da, în poalele tale au găsit
sângele persoanelor sărace
și nevinovate, găsindu-i și pe cei care
nu au spart [ușile lor].
În ciuda a toate acestea#2,34 Verset foarte dificil. Singura scuză a omuciderii era delictul spargerii, când atacatorul era prins în flagrant. LXX și Syr citesc aici, în loc de „ʾēllè” (= „acestea”), „ʾēlâ”, care înseamnă „stejar”, dând următoarea variantă: „Și pe mâinile tale s-a găsit sânge de suflete nevinovate; nu în șanțuri le-am găsit, ci pe orice stejar”.,
35tu zici: «Sunt nevinovată;
ba chiar s-a întors mânia de la mine».
Iată-mă, să facem judecată cu tine,
pentru că ai zis: «Nu am păcătuit»!
36Cât de mult te-ai epuizat
schimbând căile tale!
Te vei rușina și de Egipt
după cum te-ai rușinat de Asíria.
37Chiar și de acolo vei ieși,
iar mâinile tale vor fi pe capul tău#2,37 Gest, semn de doliu și de disperare, documentat atât în Biblie (cf. 2Sam 13,19), cât și în reprezentările funerare egiptene. Asiria și Egiptul nu vor mai putea să ajute pe nimeni, pentru că vor fi înfrânte și cucerite de puterea nouă care se ridică: Babilònul..
Căci Domnul i-a părăsit
pe cei în care tu îți puneai încrederea
și nu vei reuși prin ei. #13,3 #3,12 #Ez 16,60 #Ap 2,4 #Dt 2,7; 8,2-4 #7,2; Ez 6,3; Os 4,1 #Dt 32,4; Is 1,1-2; Iob 34,10 #2Rg 17,15; Înț 13,1 #Is 63,11; Iob 35,10 #Dt 32,10-12 #Dt 32,13-18 #23,15; Is 24,5 #2Rg 2,14 #Lc 11,52 #5,5 #2,11; 1Sam 12,21 #Ex 20,5 #5,7 #Ps 106,20 #16,19; Is 44,9 #Is 1,2 #Os 10,10 #2,17; 17,13 #In 4,10 #4,7; 51,38 #2,19; 5,7 #Num 14,34; Ps 7,15-17; 107,17; Înț 4,20; 11,16 #2,13; 1,16 #5,22 #5,5; 11,10; Mt 11,30 #Ps 80,9 șu. #Dt 32,32 #Iob 9,30 #17,1 #48,14 #Os 8,9 #18,12 #3,13; Dt 32,16 #3,9; Dt 32,6; Înț 13,17 #10,8.14; Dt 32,37-38; 1Rg 19,18; Is 2,8; Os 14,4; Bar 6,36 #5,3 #Is 1,20; Neh 9,26; Mt 23,27; 1Tes 2,15 #2,20; 5,23 #2,17; 6,19 #Lam 4,14 #3,5 #48,13; Is 30,3 #2Sam 13,19
Selectat acum:
Ieremia 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași