Ieremia 1
1
TITLU#1,0 În cadrul general al v. 1-3, activitatea lui Ieremía s-a desfășurat între 628/627, anul al treisprezecelea al lui Iosía (640 – 609 î.C.), și 587/586 î.C., anul distrugerii Ierusalímului și al unsprezecelea an al lui Sedecía (598/597 – 587/586 î.C.). După această dată, Ieremía, târât în Egipt de compatrioții săi, își continuă pentru un timp activitatea la Tàfnis (Ier 43,8-13). Sunt menționați numai regii de o importanță istorico-politică mai însemnată, în timp ce sunt lăsați la o parte Ioahàz și Ioiachín (Iehonía), a căror domnie a fost foarte scurtă și nesemnificativă.
1Cuvintele#1,1 Aceste „cuvinte” nu sunt doar spusele lui Ieremía, ci și anumite peripeții ale vieții sale și ale istoriei timpului său, cu care s-a împletit misiunea sa. lui Ieremía, fiul lui Hilchía, [unul] din preoții din Anatót#1,1 Actualul Anata (Tell-Kharrubèh), la 6 km nord-est de Ierusalím, unde Solomòn îl exilase pe marele preot Abiatàr (cf. 1Rg 2,26)., din ținutul lui Beniamín. 2Către el a fost cuvântul Domnului în zilele lui Iosía, fiul lui Amón, regele lui Iúda, în anul al treisprezecelea al domniei lui 3și în zilele lui Ioiachím, fiul lui Iosía, regele lui Iúda, până la sfârșitul anului al unsprezecelea al lui Sedecía, fiul lui Iosía, regele lui Iúda, până la deportarea Ierusalímului, în luna a cincea.
I. ORACOLE ÎMPOTRIVA LUI IÚDA ȘI A IERUSALÍMULUI
ÎN TIMPUL LUI IOSÍA
Vocația lui Ieremía#1,4 Fragmentul este fundamental atât pentru viața profetului, cât și pentru profeția lui. Numai în Ieremía se află și sunt strâns unite elementele chemării: a) alegerea, încă din sânul mamei; b) amploarea misiunii, care depășește granițele Israèlului; c) suferința interioară și exterioară pe care o presupune fidelitatea față de misiunea încredințată. Verbele „a forma, a cunoaște, a consacra, a stabili” pun omul, viața și activitatea în cercul atotștiinței și dependenței de Dumnezeu (cf. Slujitorul Domnului în Is 49,5; Ioan Botezătorul, în Lc 1,13-17.41-44). Verbul „a consacra” a avut interpretări diferite din Antichitate și până astăzi. În Vechiul Testament înseamnă numai „a pune deoparte pentru o anumită misiune”, conform unui plan divin sau în legătură cu divinitatea; așadar, implică, într-un anumit fel, conceptul de sacralitate, care, în acest caz, se apropie de conceptul de „Hērem” (= „anatema”, „ardere în totalitate”) în extensiunea lui cea mai largă: omul consacră lucrurile sau pe el însuși lui Dumnezeu; Domnul însuși declară sacre pentru el alte lucruri (oameni, războaie). În esență, termenul, în contextul său, nu merge dincolo de un sens ritual care implică totuși semnificația imposibilității de schimbare, așa cum apare din dialogul din v. 6-8.
4Cuvântul Domnului
a fost către mine, zicând:
5„Mai înainte de a te fi format
în sânul mamei, eu te cunoșteam.
Mai înainte de a fi ieșit din pântece,
te-am consacrat#1,5 „Pus deoparte” (Lev 20,26; Ps 105,15; Gal 1,15) „de Sfântul lui Israèl” (Ier 50,29; 51,5) pentru o slujire specială care îi va fi precizată. Acest fapt presupune o comuniune intimă cu Domnul, o cunoaștere mai directă a gândului lui Dumnezeu (cf. Lc 1,75; In 17,3.17.19.25-26; Ef 1,4).
și te-am pus profet#1,5 În ebraică, „nābîʾ”. Termenul se referă la un interlocutor între cel care trimite și destinatar. Așadar, nu este forma de relație care determină conceptul, ci este precizat de termenii exprimați de cel care trimite și care constituie și concretizează extensiunea misiunii. pentru popoare”.
6Dar eu am spus:
„Ah, Doamne Dumnezeule,
iată, eu nu știu să vorbesc,
pentru că sunt un copil#1,6 Expresiile se înțeleg mai bine dacă sunt puse împreună cu cele asemănătoare ale lui Moise (Ex 4,10) și ale lui Solomòn ( 1Rg 3,7); în ambele cazuri, „copil” este sinonim cu „nepriceput” sau considerat ca atare. Nu se poate vorbi de minor sau major, întrucât legea mozaică presupunea că un copil evreu devenea major, adică responsabil de faptele proprii, deja la vârsta de 12 ani. Oricum, dacă expresia lui Ieremía se referă la vârstă, poate fi calculată la cca 25 de ani.!”.
7Dar Domnul mi-a zis:
„Nu spune: «Sunt un copil»,
căci vei merge la toți cei la care
te voi trimite
și vei vorbi tot ceea ce îți voi porunci.
8Nu-ți fie teamă dinaintea lor,
căci eu sunt cu tine ca să te scap#1,8 Când Dumnezeu acordă cuiva o misiune, îl asigură, în același timp, de prezența lui și se face „Dumnezeu-cu” (Emanuèl): Gen 26,24; 28,15; Ex 3,12; Jud 6,12; Is 7,14; 41,10; Mt 28,19-20; Rom 8,31.”
– oracolul Domnului.
9Domnul și-a întins mâna
și mi-a atins gura.
Domnul mi-a zis:
„Iată, am pus cuvintele mele
în gura ta!#1,9 Acest gest semnificativ și eficace este unul dintre elementele instituirii profetului (cf. Is 6,7; Ez 2,8–3,3; Dan 10,16); Ieremía este abilitat să transmită cuvintele înseși ale lui Dumnezeu (cf. Ier 5,14; 15,19; Ex 4,12.15; Dt 18,18; Is 51,16); el nu pricepe dintr-odată tot conținutul a ceea ce va avea de spus în numele lui Dumnezeu (cf. Ier 28; 42,7), dar dobândește o aptitudine specială pentru a sluji cuvântul lui Dumnezeu.
10Vezi, te stabilesc astăzi
peste popoare și peste domnii,
ca să smulgi și să dărâmi,
să distrugi și să dobori,
să construiești și să plantezi”.
11Cuvântul Domnului a fost către mine: „Ce vezi tu, Ieremía?”. Iar eu am spus: „Văd o nuia de migdal”. 12Domnul mi-a zis: „Ai văzut bine, pentru că eu veghez#1,12 În limba ebraică, în Ier 1,1-12 este un joc de cuvinte pe rădăcina „šqd”: „šāqēd” înseamnă „migdal”, iar „šōqēd”, „cel care veghează”. Imaginea migdalului care așteaptă primăvara pentru a fi primul care înflorește exprimă atitudinea de veghere: Dumnezeu este mereu de veghe pentru a împlini cuvântul său. asupra cuvântului meu ca să se împlinească”.
13Cuvântul Domnului a fost către mine a doua oară: „Ce vezi tu?”. Eu am răspuns: „Văd un cazan care fierbe și fața lui este dinspre nord”. 14Domnul mi-a zis:
„De la nord se va revărsa răul peste toți locuitorii țării.
15Căci, iată, eu chem toate familiile domniilor din nord
– oracolul Domnului –
ele vor veni și-și vor așeza tronul
la intrarea porților Ierusalímului,
împotriva tuturor zidurilor sale
de jur împrejur
și împotriva tuturor cetăților lui Iúda#1,15 Se referă la Babilòn, singura putere care până atunci a reușit să cucerească și să distrugă Ierusalímul..
16Voi pronunța judecata mea asupra lor
din cauza întregii lor răutăți
prin care m-au abandonat;
au ars tămâie altor zei
și s-au prosternat
înaintea lucrărilor mâinilor lor#1,16 Ca și Osèa (2,15; 4,13; 11,2), Ieremía reproșează adesea această practică idolatră, întâlnită de 18 ori în carte, dintre care de opt ori în Ier 44..
17Dar tu, încinge-ți coapsele#1,17 Metaforă luată din practica vieții obișnuite, menită să indice începerea unei acțiuni., ridică-te
și spune-le tot ce-ți voi porunci!
Nu te înspăimânta dinaintea lor
ca să nu te fac eu
să te înspăimânți dinaintea lor!
18Iată, eu te pun astăzi ca o cetate întărită,
ca un stâlp de fier
și ca niște ziduri de bronz#1,18 Cele trei imagini arată că profetul va rezista împotriva tuturor eforturilor adversarilor de a-l face să tacă (cf. Ez 3,8-9). Acești adversari sunt tot Israèlul: regele, căpeteniile, preoții și poporul țării.
împotriva întregii țări,
împotriva regilor lui Iúda
și a căpeteniilor lui,
împotriva preoților lui
și împotriva poporului țării.
19Ei vor lupta împotriva ta, dar nu vor putea să te [învingă],
căci eu sunt cu tine
– oracolul Domnului –
ca să te scap”. #32.7 #52.15 #Am 3.2; In 10,27 #Is 42,1 #Is 6,7-8; Ez 2,3-7 #1,19; Dt 2,7 #Ez 2,9 #Is 6,7; Dan 10,16 #Fap 9,15 #Sir 49,7; 1Cor 3,6.10; 2Cor 10,8 #Am 8,2 #31,28; Dan 9,14; Bar 2,9 #25,9; Is 5,26 #39,3; 43,10 #4,12 #2,13 #44,3 #25,6; 2Rg 22,17 #Is 50,7; Ez 3,8; Mih 3,8 #1,8; 15,20; Sof 3,14-18
Selectat acum:
Ieremia 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași