Isaia 66
66
Oracol cu privire la templu#66,0 Oracolul condamnă templul care a început să fie reconstruit la întoarcerea din exil după aceeași modalitate prin care Natàn pare să-i fi sugerat lui Davíd (2Sam 7,5-7) și cum va face Ștefan (Fap 7,48-49), care citează acest pasaj din Isaía. Este refuzul unei religii prea materiale în folosul religiozității „celor săraci” (v. Is 66,2b; cf. Sof 2,3 șu).
1Așa vorbește Domnul:
„Cerul este tronul meu
și pământul,
scăunel pentru picioarele mele.
Ce este casa pe care mi-o construiți
și ce este locul pentru odihna mea?#66,1 Atât celor neîncrezători, cât și susținătorilor prea zeloși ai reconstruirii templului, profetul le amintește natura spirituală a Domnului, a cărui stăpânire se extinde pretutindeni, așa încât nu este posibil a-l circumscrie pe Dumnezeu într-un edificiu material. Sunt reluate astfel temele pre-exilice ale luptei împotriva formalismului cultual (cf. Am 5,21-25; Os 6,6; Mih 6,6-8).
2Pe toate acestea, mâna mea le-a făcut
și toate există#66,2 „Toate” se referă nu atât la cerul și pământul din Is 66,1 (cf. Ps 24,1), cât la ofrandele din Is 66,3, din trei motive: mai întâi, acolo unde este un templu, există cult; apoi, întrucât ființele oferite aparțin lui Dumnezeu, nu se poate avea pretenția de a-l îmbogăți prezentându-i-le lui (Ps 50,10-11); în sfârșit, Domnul nu poate să primească sacrificiile ipocrite (Am 5,22), ci el privește la omul care ascultă cuvântul său.
– oracolul Domnului.
La aceasta mă voi uita:
la cel umil și cu sufletul zdrobit
și la cel care tremură#66,2 Expresie rară (Is 66,5 și Esd 9,4; 10,3) ce sugerează mai puțin frica și mai mult uimirea ( 2Rg 4,13). la cuvântul meu.
3Cel care înjunghie un bou
este asemenea celui care lovește un om,
cel care aduce jertfă un miel
este asemenea celui
care rupe gâtul unui câine,
cel care aduce ofrandă,
asemenea sângelui de porc,
cel care face un memorial de tămâie,
asemenea celui care
binecuvântează fărădelegea.
Ei și-au ales propriile căi
și sufletul lor își găsește plăcerea
în lucrurile lor abominábile#66,3 Textul pune în paralel patru acțiuni ale cultului legitim și tot atâtea ale cultelor păgâne: sacrificiul uman, uciderea câinelui, mâncatul cărnii de porc și închinarea la idoli. Acest fapt nu înseamnă că cine jertfește un bou nu este mai bun decât cel care sacrifică un om; o condamnare atât de radicală a cultului exterior nu se găsește nicăieri în Vechiul Testament. Faptul înseamnă că cei care săvârșesc aceste acte de cult legitim săvârșesc apoi și rituri păgâne. Așadar, este o condamnare a sincretismului pe care îl practicau cei din Is 65,3-5 și 66,17..
4De aceea, și eu voi alege
nenorocirea pentru ei,
voi face să vină asupra lor teroarea,
pentru că am chemat,
și nimeni nu a răspuns,
am vorbit, și ei nu au ascultat,
au făcut ceea ce este rău în ochii mei
și au ales ceea ce nu-mi place”.
Judecată cu privire la Ierusalím
5Ascultați cuvântul Domnului,
voi care tremurați la cuvântul său!
Frații voștri care vă urăsc
și vă resping#66,5 Verb rar, folosit numai în Am 6,3. Mai târziu, în iudaism, va însemna excomunicarea. Aici, probabil, indică atitudinea celor din Ierusalím care îi exploatează pe frații lor mai umili (Is 59,15). din cauza numelui meu
au zis: „Domnul să fie glorificat
și să vedem bucuria voastră!”.
Dar ei vor fi făcuți de rușine.
6Un glas, un zgomot din cetate,
o voce#66,6 Și în Àmos judecata începe printr-un strigăt pe care Dumnezeu îl lansează din Siòn. Imaginea exprimă caracterul neprevăzut și miraculos al apariției lumii celei noi (cf. Is 26,17-18, unde apare din nou simbolul nașterii). din templu:
glasul Domnului care împlinește
răsplata dușmanilor săi!
7Înainte să aibă durerile nașterii, a născut;
mai înainte să vină asupra ei durerile,
a născut un fiu.
8Cine a auzit așa ceva?
Cine a văzut astfel de lucruri?
Oare se naște o țară într-o singură zi?
Sau se naște un neam dintr-odată?
Când au venit asupra
lui durerile nașterii,
Siónul i-a și născut pe fiii săi.
9Eu, care fac să se nască#66,9 Verbul folosit aici înseamnă, literal, „a rupe, a sfărâma” (cf. Ex 13,2.12 etc.). Contextul de față lasă să se înțeleagă nuanța aleasă., nu voi putea
da naștere? – spune Domnul.
Eu, care fac să nască,
oare voi închide [sânul]?
– spune Dumnezeul tău.
10Bucurați-vă cu Ierusalímul
și veseliți-vă pentru el
toți cei care îl iubiți!
Tresăltați de bucurie cu el
toți cei care ați jelit pentru el.
11Căci veți suge și vă veți sătura la sânul mângâierilor sale;
veți sorbi#66,11 Traducere aproximativă a unui verb necunoscut, dar, probabil, din același câmp de semnificație cu „a suge”. și vă veți desfăta
din belșugul gloriei sale.
12Căci așa vorbește Domnul:
„Iată, eu voi întinde peste el
pacea ca un fluviu
și gloria neamurilor,
ca un râu care se revarsă.
Veți suge și veți fi purtați pe brațe
și veți fi dezmierdați pe genunchi.
13Căci așa cum o mamă mângâie pe cineva,
așa vă voi mângâia eu.
În Ierusalím veți fi mângâiați.
14Veți vedea și se va bucura inima voastră
și oasele voastre vor înflori ca iarba.
Mâna Domnului se va face
cunoscută slujitorilor săi
și el își va revărsa mânia
asupra dușmanilor lui.
15Căci, iată, Domnul va veni cu foc,
ca un vârtej sunt carele lui,
ca să-și arate mânia sa cu furie
și mustrarea lui în flăcări de foc#66,15 Predica creștină primară a folosit în mod liber unele expresii din Is 66,4-5.15 pentru a evoca judecata finală a lumii prin Isus Cristos (2Tes 1,8-12)..
16Căci Domnul judecă cu foc
și cu sabie orice făptură#66,16 Lit.: „tot trupul”. Acest verset, ca și Is 66,6, se inspiră din Ier 25,30-33, unde se găsește: „vocea Domnului și zgomotul lui”. Intrarea Domnului în judecată cu toată făptura prin sabie și foc mai apare în Ez 21,1-22.
și se vor înmulți cei străpunși de Domnul.
17Cei care se sfințesc și se purifică în grădini,
urmându-l pe cineva care este în mijloc#66,17 Fără îndoială, este vorba de cel care deține rolul de preot idolatru (cf. Ez 8,11).,
mâncând carne de porc,
ceva impur sau șoareci,
împreună vor sfârși”.
Oracolul Domnului.
Discurs escatologic#66,18 Is 66,18-24 au fost, probabil, adăugate drept concluzie la Is 40–66 sau poate chiar la toată cartea. Tot pasajul trebuia să fie în versuri, dar s-a modificat atunci când a fost introdusă lista națiunilor din Is 66,19 și cea a mijloacelor de transport în v. 21. Toate popoarele vor fi convertite și vor conduce captivii lui Israèl la Ierusalím ca ofertă lui Dumnezeu, însă Israèl este cel care primește promisiunile veșnice. În nicio altă parte din Vechiul Testament universalul și specificul nu sunt atât de întrepătrunse ca aici.
18Totuși, eu [cunosc] faptele lor și gândurile lor. Dar vine [timpul] să adun toate neamurile și limbile: ele vor veni și vor vedea gloria mea. 19Voi pune între ei un semn#66,19 Poate fi vorba de un însemn militar sau o catastrofă din care numai unii se salvează. Supraviețuitorii sunt cei salvați de la judecată, provenind din toate națiunile. Ei au misiunea de a proclama puterea lui Dumnezeu la popoarele respective. și, pe cei eliberați#66,19 Sunt cei convertiți; sunt invitați să predice credința până la marginile pământului. Merită să fie scos în relief faptul că acești primi „misionari” despre care se vorbește sunt păgâni convertiți. dintre ei, îi voi trimite la neamuri: la Tarșíș, la Pul, la cei din Lud care întind arcul, la Túbal și la Iaván#66,19 Localitățile din acest verset corespund astfel: Tarșíș corespunde cu Sardinia sau Spania; Pul (LXX are: „Put”) – Líbia; Lud – Lídia; Tubàl – Cilícia; Iavàn se referă la ionii din Grecia, dar, în general, îi cuprinde pe toți grecii., la insulele îndepărtate care nu au auzit de faima mea, nici nu au văzut gloria mea. Vor face cunoscută gloria mea printre neamuri. 20Îi vor face pe frații lor dintre neamuri să aducă ofrandă Domnului – pe cai, în care și în trăsuri, pe măgar și pe dromaderi – la muntele meu cel sfânt din Ierusalím – oracolul Domnului – așa cum aduc fiii lui Israél ofrandă în vase curate în casa Domnului. 21Voi lua și dintre ei preoți și levíți, spune Domnul#66,21 Domnul va chema la preoție nu numai evreii reveniți din diaspora, fără ca să li se ceară apartenența la clasa sacerdotală (Esd 2,62; Neh 7,64), ci și străini convertiți, care vor ușura întoarcerea caravanelor ebraice, fără ca să li se ceară proveniența dintr-o familie israelită (cf. Is 56,3-7)..
22Căci cum cerurile noi și pământul nou pe care eu le fac stau înaintea mea, așa vor sta descendența voastră și numele vostru.
23Și de la lună nouă până la lună nouă,
de la sabát până la sabát,
orice făptură#66,23 Lit.: „tot trupul”. va veni
să se prosterneze înaintea mea,
spune Domnul.
24Vor ieși și vor vedea cadavrele oamenilor
care s-au răzvrătit împotriva mea;
căci viermele lor nu va muri
și focul lor nu se va stinge.
Și vor fi dezgust pentru orice făptură#66,24 Spectacolul cadavrelor neînmormântate ale celor nelegiuiți, mâncați de viermi și arși de un foc ce nu se stinge în valea Ben-Hinòm de la Ierusalím, este un simbol al condamnării definitive și perpetue a celor nelegiuiți, chiar și în Noul Testament.. #57,15; 1Rg 8,27 #60,13; Mt 5,35 #Fap 7,49 #65,4 #41,29 #50,2; 65,12 #Ier 25,30; Ap 16,17 #Ap 12,5 #61,3 #65,18-19 #48,18 #60,13; 61,6 #49,15 #60,5 #65,8.13-15 #Ier 4,13 #64,1 #65,4 #40,5; 60,1-3 #60,4.9 #65,17; Ap 21,1
Selectat acum:
Isaia 66: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași