Isaia 65
65
Judecata viitoare#65,0 Is 65–66 formează o culegere apocaliptică ce poate fi datată la începutul epocii post-exilice.
1M-am lăsat căutat de către cel care nu întreba [de mine],
m-am lăsat găsit de cel care nu mă căuta.
Am zis: „Iată-mă, iată-mă!” unui neam
care nu era numit cu numele meu.
2Mi-am întins mâinile#65,2 Aici are sensul unei invitații insistente; în loc de a o accepta, poporul îl provoacă pe Dumnezeu prin conduita lui nelegiuită. toată ziua
spre un popor răzvrătit#65,2 Neamul care nu invocă numele Domnului (v. 1) și poporul răzvrătit (v. 2) se referă aici la comunitatea lui Israèl în mod global. Când sfântul Paul reia aceste versete în Rom 10,20-21, vede în națiunea care odinioară nu-l cunoștea pe Dumnezeu ansamblul lumii păgâne și în poporul rebel pe fiii lui Israèl.,
care umblă pe o cale care nu este bună,
după gândurile lor,
3un popor care mă provoacă mereu pe față,
care aduce jertfe în grădini#65,3 Este vorba de grădinile sacre ale cultelor idolatre, la fel ca în Is 66,17; cf. 1,29; Ez 6,13.
și arde tămâie pe cărămizi#65,3 Probabil, fie altare, fie simple plăci pe care se ardeau arome pentru idoli (Ier 19,13; 32,39).,
4care locuiește în morminte
și petrece noaptea în locuri ascunse#65,4 Noaptea era petrecută acolo în speranța de a intra în legătură cu morții. Ori necromanția este interzisă în Israèl (Is 8,19; Lev 9,31; Dt 14,18).;
consumă carne de porc
și zeamă impură#65,4 Lit.: „firimituri de mâncăruri impure”, ca în Is 66,17 și cf. Ez 8,7-13; este vorba de rituri păgâne care se practicau în secret la Ierusalím în timpul exilului și pe care comunitatea a trebuit să le combată atunci când s-a întors din exil. Nu sunt încă religiile misterice din epoca elenistă. este în vasele lor.
5Ei spun: „Rămâi acolo, nu te apropia,
căci sunt sacru#65,5 Cuvinte pronunțate de inițiații în riturile păgâne, care se considerau învăluiți de o sfințenie specială în raport cu profanii. Contactul cu cel inițiat transmite un fel de forță magică periculoasă pentru cel care o posedă, dar și pentru cel care se atinge de el. pentru tine!”.
Dar acestea sunt fum#65,5 Antropomorfism care sugerează indignarea profundă. în nările mele
și foc ce arde toată ziua.
6Iată, este scris#65,6 Domnul notează nelegiuirile poporului său într-o carte și, de aceea, nu sunt uitate. Se întrezărește aici conceptul responsabilității colective în pedeapsă, care nu a fost niciodată uitat în iudaism, în ciuda accentului pus după Ezechièl (Ez 18) pe responsabilitatea individuală. înaintea mea:
nu voi tăcea#65,6 Dumnezeu nu poate să rămână inactiv, altfel bunătatea lui ar fi înțeleasă drept slăbiciune., ci voi răsplăti!
Voi răsplăti în sânul#65,6 Lit.: „în pliu” (al trupului sau al hainei, în poală). Pentru semnificație, cf. Ier 32,18; Ps 79,12. Pliurile mantalei erau folosite ca sac pentru provizii (cf. 2Rg 4,39; Rut 3,15; Lc 6,38). lor
7păcatele voastre și păcatele părinților
voștri împreună
– spune Domnul –,
ei, care au ars tămâie pe munți
și m-au defăimat pe coline.
Voi cântări faptele lor
de odinioară în sânul lor.
8Așa vorbește Domnul:
„După cum se găsește must
în struguri și se spune:
«Nu-l distruge, pentru
că este o binecuvântare în el!#65,8 Probabil este un proverb popular. Imaginea strugurelui în care se găsesc unele bobițe bune este simbolul credincioșilor aflați încă în Israèl și împiedică distrugerea totală a poporului.»,
așa voi face de dragul slujitorilor,
ca să nu nimicesc totul”.
9Voi face să iasă din Iacób o descendență
și din Iúda,
un moștenitor#65,9 Adică ai Țării Sfinte: munții sunt un element caracteristic al teritoriului palestinian. al munților mei;
Aleșii mei îi vor moșteni
și slujitorii mei vor locui acolo.
10Șarón#65,10 Este partea occidentală a Palestínei, pe coasta Mării Mediterane, de la Yàfo până la Carmèl, renumită pentru fertilitatea ei (Is 33,9; 35,2; 1Cr 27,29; Ct 2,1). va deveni ca lăcașul turmei
și valea Acór#65,10 Este valea dintre Ierusalím și Ierihòn (Ios 15,7), în traducere: „Valea Suspinului” (Ios 7,24-26), devenită Poartă a Speranței (Os 2,17)., ca un grajd de vite
pentru poporul meu care mă va căuta.
11Dar voi, care l-ați părăsit pe Domnul
și ați uitat de muntele meu cel sfânt,
voi, care pregătiți masă pentru Gad#65,11 Sau „Șansa” (cf. Gen 31), venerat în Canaàn, a intrat în compoziția multor nume de persoane și de locuri (Ios 11,17; 15,37). Este zeul norocului pentru aramei.
și umpleți cupa#65,11 Aluzii la ospețele oferite divinităților ale căror imagini erau așezate pe lectici. pentru Mení#65,11 Sau „Repartiția” (cf. Dan 5,25-26). Este, mai mult sau mai puțin, sinonim cu „Norocul și Destinul”. Li se aduceau jertfe și libațiuni.,
12v-am orânduit pentru sabie#65,12 Sabia face referință, în general, la război. Aici, însă, are semnificația de pedepsire. Abandonându-l pe Domnul, adevăratul conducător al istoriei, pentru a se deda cultului zeilor destinului, cei vinovați vor fi supuși unui destin crud.
și v-am plecat pentru înjunghiere,
pentru că eu am chemat, și nu ați răspuns,
am vorbit, și nu ați ascultat;
ați făcut ceea ce este rău în ochii mei
și ceea ce nu-mi place ați ales.
13De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu:
„Iată, slujitorii mei vor mânca,
iar voi veți flămânzi;
iată, slujitorii mei vor bea,
iar voi veți înseta;
iată, slujitorii mei se vor bucura,
iar voi veți fi făcuți de rușine!
14Iată, slujitorii mei vor striga de bucurie
datorită fericirii inimii,
iar voi veți striga din cauza durerii inimii
și din cauza sufletului zdrobit veți urla!
15Veți lăsa numele voastre
spre blestem aleșilor mei
și Domnul Dumnezeu
vă va da la moarte;
dar slujitorilor săi le va da un alt nume#65,15 Nu este specificat. Arată că un titlu simbolic va exprima transformarea glorioasă a restului lui Israèl. Numele nou înseamnă o realitate nouă..
16Când se va binecuvâna pe pământ,
se va binecuvânta
în Dumnezeul cel fidel
și când se va jura pe pământ,
se va jura pe Dumnezeul cel fidel#65,16 Lit.: „Dumnezeul lui Amèn”, adică „Dumnezeul puternic, sigur”, în care se poate pune încrederea.,
pentru că vor fi uitate
strâmtorările de odinioară
și vor fi ascunse din ochii mei.
17Căci, iată, eu creez ceruri noi
și un pământ nou:
nu vor mai fi amintite cele dinainte
și nici nu se vor mai sui la inimă#65,17 La profeții vechi, fericirea mesianică vestită pentru viitor era descrisă ca o întoarcere la Paradís (cf. Is 11,6 șu). În operele apocaliptice, fără a lăsa cu totul deoparte reprezentările vechi (cf. Is 65,25, care citează 11,7.9), profetul prevede o reînnoire totală. Este o lume nouă cea care este vestită și descrisă în toată literatura apocaliptică (cf. Ap 21,1; 2Pt 3,13)..
18Bucurați-vă și veseliți-vă pentru totdeauna
pentru ceea ce creez eu,
căci, iată, eu fac din Ierusalím veselie
și din poporul lui, o bucurie!
19Mă voi veseli de Ierusalím
și mă voi bucura de poporul meu
și nu se va mai auzi în el glas
de plânset și nici glas de strigare.
20Nu va mai fi acolo sugar
[care să trăiască puține] zile
și nici bătrân
care să nu-și împlinească zilele;
tânărul va muri la o sută de ani
și cel care nu va ajunge#65,20 Lit.: „va păcătui”.
la o sută de ani va fi blestemat#65,20 În gândirea retribuției pământești, longevitatea era considerată ca o recompensă a pietății (cf. Prov 3,2-22; 16,31; Iob 5,26), în timp ce moartea prematură era o pedeapsă a nelegiuirii (cf. Prov 10,27; 22,23; Iob 15,32). În epoca escatologică, este refăcută longevitatea patriarhilor, indiciu al binecuvântării divine (Gen 5; 11,10-32). Este o descriere metaforică și hiperbolică a fericirii finale..
21Vor construi case și vor locui [în ele],
vor planta vii și vor mânca din rodul lor.
22Nu vor mai construi case,
iar alții să locuiască [în ele],
nu vor mai planta, iar alții să mănânce,
căci zilele lor vor fi ca zilele copacului
și aleșii mei se vor desfăta
de lucrarea mâinilor lor.
23Nu vor mai trudi în zadar
și nu vor mai naște spre pierdere#65,23 A naște fii pentru ca aceștia să moară este un blestem pentru mame. În era escatologică, mortalitatea va fi eliminată..
Căci ei sunt descendența
celor binecuvântați ai Domnului
și urmașii lor, împreună cu ei.
24Înainte ca ei să invoce, eu voi răspunde
și, când ei încă vor mai vorbi,
eu îi voi asculta.
25Lupul și mielul vor paște împreună,
leul va mânca paie ca boul;
hrana șarpelui va fi țărâna.
Nu se va mai face rău și nu se va
mai distruge [nimic]pe muntele meu
cel sfânt, spune Domnul#65,25 Este citat textul mesianic din Is 11,6-9, fără legătură cu Mesia davidic. Menționarea șarpelui care nu va mai dăuna omului (cf. Mih 7,16) este o aluzie la textul din Gen 3,15. Semnificația este absența completă a pericolelor.”. #Rom 10,20 șu #Ps 36,5 #Dt 32,21; Os 12,15 #Mc 5,2-3 #66,3.17; Mc 5,1-20 #Ps 18,9 #Lev 26,39-40; Ier 3,25 #57,13; 60,21 #57,6 #50,2; 65,24 #66,4 #Dt 28,47-48 #Mt 25,34.41 #2Cor 1,20; Ap 3,14 #51,6; 66,22, #2Pt 3,13; Ap 21,1 #62,5 #Ap 21,4 #Fil 2,16 #61,9 #65,12 #11,7 #Gen 3,14
Selectat acum:
Isaia 65: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași