Isaia 64
64
1precum focul aprinde vreascurile
și cum face focul apa
să clocotească,
pentru ca să faci numele tău
cunoscut dușmanilor tăi,
ca să tremure neamuri înaintea ta#64,1 Manifestarea grandioasă a Domnului trebuie să realizeze mântuirea Israèlului și distrugerea dușmanilor. Cele două comparații ciudate – a incendiului vreascurilor și a clocotirii apei – descriu puterea distrugătoare a epifaniei divine, a cărei forță irezistibilă este simbolizată de foc..
2Când făceai fapte înfricoșătoare#64,2 Aluzie la faptele minunate care au însoțit exodul din Egipt.,
pe care nu le așteptam,
ai coborât și, în fața ta,
munții s-au cutremurat.
3Din veșnicie nu s-a auzit
și nu a ajuns la ureche,
ochiul nu a văzut alt Dumnezeu,
în afară de tine#64,3 În 1Cor 2,9, sfântul Paul pare să citeze acest text într-o formă liberă.,
ca să facă [astfel de lucruri]
pentru cel care se încrede în el.
4Tu vii în întâmpinare celui
care se bucură și face dreptatea
[umblând] pe căile tale
și aducându-și aminte de tine.
Iată, tu te-ai mâniat și noi am păcătuit
împotriva ta dintotdeauna.
Oare vom mai fi mântuiți?
5Noi toți eram precum cel impur,
toate faptele noastre de dreptate,
ca o haină întinată;
noi toți ne veștejeam ca frunza,
păcatele noastre ne spulberau ca vântul#64,5 Mișcătoare mărturisire a păcatelor. Vinovăția este descrisă ca revoltă, corupție, apostazie și lipsă de încredere. Imaginile și metaforele care ilustrează efectele păcatelor indică impuritatea legală (Lev 15,19-24), mizeria morală și delăsarea..
6Nu este cine să invoce numele tău,
care să se ridice și să se sprijine de tine,
pentru că ți-ai ascuns fața#64,6 Înseamnă că Dumnezeu întrerupe relația sa personală, abandonându-l pe om efectelor nelegiuirilor sale. de la noi
și ne-ai făcut să ne topim
prin#64,6 Lit.: „prin mâna”. păcatele noastre.
7Acum, Doamne, tu ești tatăl nostru;
noi suntem lutul#64,7 Lutul se casează atunci când „păcatul” pune mâna pe el; își regăsește consistența atunci când Dumnezeu, cu mâna sa, îl modelează (cf. Is 29,16; 45,9-11; Ier 8,1-6; Iob 10,9; Rom 9,20-24)., iar tu olarul.
Noi toți suntem lucrarea mâinii tale.
8Nu te mânia, Doamne, prea tare
și nici nu-ți adu aminte
pentru totdeauna de păcat!
Iată, vezi, te rog,
noi toți suntem poporul tău!
9Cetățile tale sfinte au devenit pustiu,
Sión este un deșert și Ierusalímul,
o ruină.
10Casa sfințeniei și a splendorii noastre#64,10 Cele două atribute fac referință la templul lui Solomòn (cf. 1Rg 6–7), considerat oglindirea templului ceresc.,
unde te lăudau părinții noștri,
a căzut pradă focului,
iar lucrurile noastre de preț
au devenit o ruină.
11Oare pentru acestea
te vei opri, Doamne?
Vei tăcea și ne vei umili la nesfârșit?#64,11 Poporul nu reușește să înțeleagă tăcerea lui Dumnezeu, deși mărturisește că este tată îndurător; încrederea nu anulează suferința, dar o transformă în rugăciune. #Mc 1,10; 15,38 #10,16-17 #Dt 4,32; 1Cor 2,9 #45,5 #30,18 #1,30; 40,7.8 #57,13 #59,2 #Ps 103,13-14 #27,11; 43,1.21; Gen 2,7 #63,15 #Ier 52,13; 2Cr 36,19 #Lam 1,10; 2,4 #Zah 1,12
Selectat acum:
Isaia 64: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași