Osea 2
2
Perspective de viitor
1Numărul fiilor lui Israél va fi
ca nisipul mării,
care nu poate fi măsurat și nici numărat.
Și în locul unde li se spunea:
«Voi nu sunteți poporul meu»,
li se va zice:
«Fii ai Dumnezeului celui Viu».
2Fiii lui Iúda se vor aduna împreună
cu fiii lui Israél,
își vor pune o căpetenie
și vor pleca din țară#2,2 Lit.: „vor urca din țară”. Osèa vrea să spună aici că Israèlul din viitor va fi ca iarba care va răsări din pământ pentru a-l acoperi (cf. Dt 29,22). Expresia ar putea să evoce și ieșirea din Egipt (cf. Ex 1,10).,
căci mare va fi ziua lui Izreél#2,2 Este locul simbolic al zilei Domnului (cf. Am 5,18), numită „Ziua lui Izreèl” (cf. Os 1,5). Unele traduceri plasează aceste două versete în capitolul precedent, constituind astfel v. 10-11 din cap. 1..
Domnul și soția infidelă
3Ziceți fraților voștri «Amí#2,3 Adică „Poporul meu”.»
și surorilor voastre «Ruháma#2,3 Adică „Iubită”. Numele sunt simbolice, opuse celor din Os 1,6 și 1,9. Nu există un nume opus lui Izreèl, primul fiu al lui Osèa. Semnificația lui Izreèl este dublă: în același timp este semn de nenorocire, dar și de fericire.»!
4«Acuzați-o, acuzați-o pe mama voastră!#2,4 În calitate de judecător, Dumnezeu îi invită pe fii să introducă motivul acuzării împotriva mamei. Nu este vorba atât despre o distincție între israaliții „buni” (considerați ca fii), și cei „răi” (personificați în mama infidelă), ci mai degrabă se are în vedere personificarea întregului Israèl.
Căci ea nu este soția mea,
iar eu nu sunt soțul ei#2,4 Prima parte a acestei propoziții, în dreptul mesopotamian, este declarația vinovăției de adulter, făcută de soț împotriva soției. Toată expresia este echivalentă cu declarația lui Yhwh de infidelitate a lui Israèl, mireasa lui (cf. Dt 24,1-3)..
Să-și îndepărteze desfrânarea din fața ei
și adulterul dintre sânii ei#2,4 Expresia întreagă face aluzie la obiceiul femeilor israelite de a-și împodobi fața și sânii cu pandantive și diferite ornamente (cf. Is 3,18-23). Aici trebuie să fie vorba de diferite tipuri de tatuaj sau amulete votive care erau purtate în sărbătorile naturiste canaaneene în cinstea lui Bàal.,
5ca să nu o dezbrac și să fie goală#2,5 Erau dezbrăcați complet prizonierii de război și erau tratate astfel femeile necinstite (cf. Is 47,2-3; Ier 13,22; Ez 16,37-39; Ap 17,16). Întrucât bogățiile Canaanului au fost cauza păcatului lui Israèl (cf. Os 10,1; 13,6), ca pedeapsă, acestea vor fi luate (cf. Os 4,3; 5,7; 9,6; 13,15). Viziunea țării Canaànului, fertilă și bogată, unde „curge lapte și miere” (cf. Num 13,20.23-24; 14,6-9), devine astfel simbolul unei țări pustii.
ca în ziua când a fost născută,
să nu o pun să fie un pustiu,
să o fac un pământ lipsit de apă
și să o las să moară de sete!
6Nu mă voi îndura de fiii ei,
căci sunt fii ai desfrânării.
7Mama lor s-a desfrânat,
s-a făcut de rușine cea care i-a zămislit.
Căci ea a zis:
«Voi merge după iubiții mei#2,7 „A merge după cineva”, în special când este vorba de vreo divinitate, înseamnă a-l considera ca propriul dumnezeu, a-i aduce cult și a-i urma învățătura (cf. Dt 13,3.5.7.14 etc.).,
care îmi dau pâine, apă, lână,
in, untdelemn și băutură».
8De aceea, voi bloca drumul tău cu spini,
voi ridica un zid
și nu-și va mai găsi cărările ei.
9Îi va urmări pe iubiții ei,
dar nu-i va ajunge;
îi va căuta, dar nu-i va găsi.
Va spune: «Vreau să merg să mă întorc
la soțul meu cel dintâi,
căci mi-era mai bine atunci
decât acum».
10Dar ea nu a recunoscut
că eu îi dădeam grâu, must, untdelemn#2,10 Termenul ebraic se referă la untdelemnul nou, care, spre deosebire de vin, este cu atât mai bun cu cât este mai proaspăt.,
îi înmulțeam argintul și aurul,
iar ei au făcut un Báal#2,10 Sfârșitul acestui verset este greu de tradus și poate să însemne fie că metalul este folosit pentru a face statui lui Bàal (cf. Os 8,4; 13,2), fie că sunt oferte destinate cultului său..
11De aceea, mă voi întoarce
ca să iau grâul meu la timpul său,
mustul meu, la timpul lui hotărât,
voi smulge lâna mea și inul meu
cu care își acoperea goliciunea#2,11 Goliciunea trupului a fost acoperită de Dumnezeu însuși la începuturile omenirii din îndurare (cf. Gen 3,19)..
12Acum, voi dezvălui goliciunea sa
în ochii iubiților ei
și nimeni nu o va salva din mâna mea.
13Voi face să înceteze toată bucuria ei,
sărbătorile, lunile noi, sabáturile ei
și toate adunările ei.
14Voi devasta viile și smochinii#2,14 Expresie tradițională a păcii și a liniștii care au domnit în timpul lui Solomòn ( 1Rg 5,5) și care vor fi din nou în timpurile mesianice (Mih 4,4; Zah 3,10). Aici este vorba despre prosperitatea care îl face pe poporul Domnului să devieze de la calea cea dreaptă (cf. Dt 8,11-20) și îl determină să se apropie de cultul idolilor, cărora le este atribuită prosperitatea (cf. Os 2,7-14). ei,
despre care zicea:
«Acestea sunt răsplata mea
pe care mi-au dat-o iubiții mei!»;
le voi face#2,14 Lit.: „le voi pune”. să fie pădure
și o vor devora animalele câmpului.
15O voi pedepsi pentru zilele Baálilor#2,15 Este vorba în primul rând de zilele de sărbătoare ale cultului lui Bàal și, în consecință, de toată perioada de apostazie pe care Osèa o numește „timpurile Baàlilor”.
în care le ardea tămâie,
îi înfrumuseța cu inelele#2,15 Se poate referi la inel, în general (cf. Ex 35,22), la inelul purtat în nas (cf. Gen 24,22; Is 3,21; Ez 16,12) sau la cercei (cf. Gen 25,4; Ex 32,2-3 etc.).
și podoabele sale
și mergea după iubiții ei,
dar pe mine m-a uitat –
oracolul Domnului.
16De aceea, iată, o voi ademeni,
o voi duce în pustiu
și-i voi vorbi la inimă!
17Acolo îi voi da viile ei și Valea Acór#2,17 Nu este localizată cu certitudine, dar trebuie căutată în regiunea Ierihònului. Valea este lugubră (cf. Is 65,10), la fel ca numele său (= „Valea Nenorocirii”), și le aducea aminte evreilor de situații dificile (cf. Ios 7,24-26). Pentru noul Israèl, va deveni o poartă spre noua epocă a mântuirii.
ca poartă a speranței.
Ea va cânta acolo
ca în zilele tinereții ei,
ca în ziua când a ieșit
din țara Egiptului.
18În ziua aceea – oracolul Domnului –
ea mă va chema «Soțul meu»
și nu-mi va mai spune
«Stăpânul meu»#2,18 Numele „Bàal” (= „stăpân”) îi era dat soțului. La început, intra în compunerea multor nume de persoană (cf. 1Sam 14,49; 2Sam 2,8; 1Cr 8,33; 9,39-40 etc.), fără ca acest lucru să însemne idolatrie: de fapt, Yhwh era „Stăpânul” căruia îi era dedicată persoana care îi purta numele. În timpurile mai recente, cuvântul „Bāʿal” a fost considerat nelegiuit din cauza referinței la Bàalii canaaneeni (cf. Jud 2,13). De aceea, Osèa interzice folosirea lui (cf. Os 2,19). Trecerea de la „stăpânul meu” la „soțul meu” înseamnă că accentul este pus mai mult pe intimitatea decât pe subordonarea soției față de soț (cf. In 15,15)..
19Voi îndepărta numele Baálilor
din gura ei
și nu se vor mai aminti numele lor.
20Voi încheia cu ei o alianță
în ziua aceea,
cu animalele câmpului,
cu păsările cerului
și cu târâtoarele pământului;
voi frânge arcul,
sabia și războiul din țară
și-i voi face să locuiască în siguranță#2,20 Restaurarea mesianică se va face în dreptate și în judecată (cf. Os 2,21-22). Dumnezeu se va întoarce de acum înainte să locuiască în mijlocul poporului său pentru a-l umple de binefaceri (cf. Lev 26,3-13; Dt 28,1-14). Cerul își va da ploaia la timpul său, iar pământul va produce din belșug (cf. Os 2,23,24; 14,8-9; Am 9,13; Ier 31,12.14; Ez 34,26-27 etc.). Nu va mai exista teama că vor veni alții ca să cucerească (Am 9,15; Is 65,21-23), întrucât Israèl nu va mai fi invadat de străini (Mih 5,4; Is 32,17-18; Il 2,20; Ier 46,27). Dumnezeu va face pentru poporul său o alianță cu animalele sălbatice (cf. Os 2,20; Ez 34,25.28). Pacea se va extinde la toate popoarele (Is 2,4; Mih 4,3) sub conducerea regelui Mesia (Is 9,5-6; Zah 9,10). Însăși moartea va dispărea (Is 25,7-8) și bucuria va înlocui suferința și plânsul (Is 65,18-19; Ier 31,13; Bar 4,23.29; Ap 21,4)..
21Te voi logodi#2,21 Acest verb este folosit în Biblie numai pentru o fecioară. Dumnezeu abrogă astfel în totalitate trecutul adulter al Israèlului, care devine o creatură nouă. Expresia „în dreptate” înseamnă zestrea pe care logodnicul o oferă logodnicei (aceeași construcție, în 2Sam 3,14). Ceea ce Dumnezeu dăruiește Israèlului în această nouă căsătorie nu mai sunt bunurile materiale din vechea alianță (Os 2,10), ci dispozițiile interioare cerute pentru ca poporul să fie de acum înainte fidel alianței. cu mine pentru totdeauna.
Te voi logodi cu mine
în dreptate, în judecată,
în milostivire#2,21 Termenul „Hesed” exprimă, înainte de toate, ideea unei legături, a unui angajament. În limbajul profan, înseamnă prietenia, solidaritatea, loialitatea, în special când aceste virtuți derivă dintr-un pact. Referindu-se la Dumnezeu, acest termen exprimă fidelitatea față de alianța lui și bunătatea față de poporul ales care derivă de aici. De acum înainte, în realitate, acest termen va fi aplicat imaginii uniunii conjugale și, în limbaj religios, exprimă iubirea lui Dumnezeu pentru poporul său (Ps 136,1-26; Ier 31,3 etc.) și beneficiile care decurg de aici (Ex 20,6; Dt 5,10; 2Sam 22,51; Ier 32,18; Ps 18,51). Însă acest „Hesed” al lui Dumnezeu cere din partea omului dăruirea inimii, a prieteniei fidele, a abandonării, a gingășiei, pietatea, într-un cuvânt iubirea, care se traduce într-o supunere plină de bucurie față de voința lui Dumnezeu și în caritatea pentru aproapele (Os 4,2; 6,6). și îndurare.
22Te voi logodi cu mine în fidelitate
și-l vei cunoaște pe Domnul#2,22 În Osèa, „cunoașterea Domnului” însoțește termenul „Hesed” (Os 2,21-22; 4,2; 6,6). Nu este vorba de o simplă cunoaștere intelectuală; așa cum Dumnezeu „se face cunoscut” omului, legându-se de el printr-o alianță, manifestând-o prin binefacerile iubirii sale, tot la fel omul „îl cunoaște pe Dumnezeu” printr-o atitudine care implică fidelitate față de alianță, recunoașterea bunătății sale și iubirea (cf. Is 11,2; 58,2; Iob 21,14; Prov 2,5)..
23În ziua aceea voi răspunde
– oracolul Domnului – voi răspunde cerului, iar el va răspunde pământului.
24Pământul va răspunde cu grâu,
cu must și cu untdelemn,
iar ele îi vor răspunde lui Izreél.
25O voi semăna pentru mine în țară,
mă voi îndura de Lo-Ruháma
și-i voi spune lui Lo-Amí:
«Tu ești poporul meu»,
iar el îmi va spune:
«Tu ești Dumnezeul meu»”#2,25 Reluarea în sens favorabil a numelor simbolice ale copiilor lui Osèa subliniază întoarcerea în raport cu situația descrisă în Os 1,3-9. În cazul cuvântului „Izreèl”, Osèa joacă, în același timp, pe asemănarea cu numele „Israèl” și pe etimologie (= „Dumnezeu seamănă”). Domnul va semăna poporul său, adică îl va instala în manieră stabilă și sigură în țara pe care i-o dăruiește. Această imagine a seminței ajunge la împlinire în Os 2,23-24, unde Domnul preia, în cultul său, ceea ce se celebra în liturgiile cultelor naturiste ale Canaanului: fertilitatea țării. Domnul este cel care „răspunde”, și nu Baàlii (cf. Os 2,7-10). Trebuie observat că Domnul nu se prezintă ca Dumnezeul fertilității: cerurile răspund la ceea ce se așteaptă de la ele (ploaia) și pământul poate să răspundă atunci prin produsele sale, care sunt așteptate de la el. Sunt subliniate astfel autonomia forțelor naturale, care nu se bucură de puteri magice, și transcendența lui Dumnezeu, care nu se confundă cu ele (cf. Ier 24,7; 32,38; Ez 36,28).. #Gen 22,17; 1Rg 4,20; Rom 9,27 #2Cor 6,16 #Ier 3,18; Ez 37,19 #2,25 #Is 50,1 #Ez 16,4-5 #Ier 2,25; 44,17 #5,15 #Ier 3,22; Lc 15,17-18 #Dt 7,13; 8,17; Ag 2,8 #5,14; In 10,28 #Lev 26,32; Is 5,5-6 #Dt 8,2-5 #Is 65,10 #Ap 3,7-8 #Ier 2,2 #Zah 13,2 #Is 11,6-9; Ez 34,25; Iob 5,23; Mc 1,13 #Is 54,5-10 #Rom 11,31 #Ier 24,7; Rom 9,25; 1Pt 2,10
Selectat acum:
Osea 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași