Geneza 47
47
Iacób, în fața lui Faraón
1Iosíf s-a dus și i-a făcut cunoscut lui Faraón și i-a spus: „Tatăl meu și frații mei, cu turmele lor, cu cirezile lor și cu tot ce au ei, au venit din țara Canaán; iată, sunt în ținutul Goșén”. 2Din grupul fraților săi a luat cinci bărbați și i-a prezentat înaintea lui Faraón. 3Faraón i-a întrebat pe frații lui#47,3 LXX adaugă: „Iosíf”.: „Cu ce vă ocupați?”. Ei au răspuns lui Faraón: „Servitorii tăi sunt păstori la turmă, atât noi, cât și părinții noștri”. 4I-au mai zis lui Faraón: „Noi am venit ca să locuim ca străini în țară, pentru că nu mai este pășune pentru turmele servitorilor tăi, căci este o foamete grea în țara Canaán. Îngăduie, acum, servitorilor tăi să locuiască în ținutul Goșén!”.
5Faraón i-a zis lui Iosíf#47,5 LXX are în v. 5-6 o ordine diferită a frazelor. La v. 5 adaugă: „Iacòb și fiii săi au venit la Iosíf în Egipt și Faraòn, regele Egiptului, a auzit de asta. Atunci Faraòn i-a vorbit așa lui Iosíf”.: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6Țara Egiptului este înaintea ta; așază-i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Goșén. Și, de cunoști printre ei oameni viteji, pune-i căpetenii peste turmele pe care le am!”. 7Iosíf l-a adus pe Iacób, tatăl său, și l-a prezentat înaintea lui Faraón. Iacób l-a binecuvântat pe Faraón#47,7 Verbul poate fi înțeles și cu sensul de „a saluta”, poate „a saluta cu o binecuvântare”.. 8Faraón l-a întrebat pe Iacób: „Câte sunt zilele anilor vieții tale?”. 9Iacób i-a răspuns lui Faraón: „Zilele anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puține și rele au fost zilele anilor vieții mele și n-au ajuns zilele anilor vieții părinților mei în zilele pribegiei lor”. 10Iacób l-a binecuvântat pe Faraón și a ieșit din fața lui Faraón. 11Iosíf i-a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o proprietate în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ràmses#47,11 Numele este anacronic. Localitatea Ràmses, identificată cu Tànis sau Qantír, n-a putut să primească acest nume decât mai târziu, de la Ràmses al II-lea., cum poruncise Faraón.
12Iosíf s-a îngrijit de pâinea pentru tatăl său, pentru frații săi și pentru toată casa tatălui său, după numărul copiilor.
Politica agrară a lui Iosíf
13Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte grea; țara Egiptului și țara Canaán erau epuizate din pricina foametei. 14Iosíf a adunat tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaán în schimbul grâului pe care ei îl cumpărau#47,14 LXX are: „pe care-l vindea și-l împărțea lor”. și a dus argintul în casa lui Faraón.
15Când s-a terminat argintul din țara Egiptului și din țara Canaán, toți egipténii au venit la Iosíf și au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în fața ta? Căci s-a terminat argintul”. 16Iosíf a zis: „Aduceți vitele voastre și vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre dacă s-a terminat argintul”. 17Și-au adus vitele la Iosíf și Iosíf le-a dat [pâine] în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite și în schimbul măgarilor. În anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor.
18După ce s-a terminat anul acela, au venit la el în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem#47,18 LXX, în loc de „nu putem să ascundem”, are „Să bu pierim din pricina domnului nostru”. domnului nostru că s-a terminat argintul și că turmele de animale sunt la domnul nostru; nu ne-au mai rămas înaintea domnului nostru decât cadavrele și pământurile noastre. 19De ce să pierim sub ochii tăi noi și pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi și pământurile noastre în schimbul pâinii. Vom deveni sclavi ai lui Faraón noi și pământurile noastre. Dă-ne sămânță#47,19 LXX adaugă: „ca să semănăm”. ca să trăim și să nu murim și pentru ca pământul să nu fie devastat!”.
20Iosíf a cumpărat pentru Faraón toate pământurile Egiptului; căci egipténii și-au vândut fiecare ogorul, pentru că foametea era puternică. Și țara devenit a lui Faraón#47,20 Aici își are originea expresia biblică: „Egiptul, țara sclavilor și a sclaviei”, unde totul îi aparține Faraónului, în contrast cu Israél, unde un om ca Nabót avea drept asupra pământului, chiar împotriva pretențiilor regelui (1Rg 21).. 21Cât despre popor, l-a făcut să treacă în cetăți#47,21 Unele traduceri moderne adoptă varianta PS, LXX și Vg: „l-a redus la starea de sclavie”., de la o margine la alta a hotarelor Egiptului. 22Numai pământurile preoților nu le-a cumpărat, pentru că era o hotărâre de la Faraón pentru preoții care mâncau din ceea ce hotărâse Faraón să li se dea; de aceea ei nu și-au vândut pământurile.
23Iosíf a zis poporului#47,23 LXX are: „tuturor egiptenilor”.: „Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi și pământurile voastre pentru Faraón! Iată, aveți sămânță, ca să puteți semăna pământul! 24La vremea recoltei, veți da a cincea parte lui Faraón; iar [celelalte] patru părți să fie în mâinile voastre ca sămânță pentru câmp, ca hrană pentru voi și pentru cei din casele voastre și ca hrană pentru copiii voștri”#47,24 LXX omite: „și ca hrană pentru copiii voștri”.. 25Ei au zis: „Tu ne-ai salvat viața! Să aflăm har în ochii domnului nostru și vom deveni sclavi ai lui Faraón!”. 26Din aceasta Iosíf a pus să fie o hotărâre#47,26 Acest decret („ḥôḵ”) este hotărârea „gravată pe piatră” sau pe tăblițe. Este un act dat de un prinț (cf. Gen 49,10; Num 21,18; Jud 5,9.14). Moise (Ex 15,25) și Iosue (Ios 24,25) vor da decrete ce vor deveni apoi ordonanțe regale (Mih 6,16) înainte de a fi un element al legislației divine deuteronomiste. care este până astăzi pe teritoriul Egiptului: a cincea parte#47,26 Acest impozit este puțin documentat în istoria Egiptului. Era mai bine cunoscut un impozit constând în „cinci măsuri” din produse. Autorul este uimit de sistemul decimal al egiptenilor în opoziție cu sistemul sexagesimal asiatic și insistă asupra numărului cinci. să i se dea lui Faraón; numai pământul preoților era al lor; nu devenise al lui Faraón.
Ultimele dorințe ale lui Iacób
27Israél a locuit în țara Egiptului, în ținutul Goșén. Ei au luat din el în stăpânire, au fost rodnici și s-au înmulțit foarte mult. 28Iacób a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului; zilele lui Iacób, anii vieții sale, au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29Când s-au apropiat zilele ca Israél să moară, l-a chemat pe fiul său Iosíf și i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, pune mâna sub coapsa mea și fă cu mine după bunăvoință și adevăr#47,29 Terminologia este specifică raportului de prietenie și de alianță (cf. Gen 21,23; 24,12.14.49; 39,21). Aceleași expresii se găsesc și cu referire la Dumnezeu (Num 14,18).: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt! 30Când mă voi culca împreună cu părinții mei, să mă duci din Egipt și să mă îngropi în mormântul lor!”. Și el a zis: „Voi face după cuvântul tău”. 31El i-a zis: „Jură-mi!”. Și [Iosíf] i-a jurat. Apoi Israél s-a prosternat cu fața pe căpătâiul patului#47,31 LXX traduce: „s-a închinat sprijinindu-se pe capătul toiagului său”.. #43,32 #Dt 26,5 #14,19; Ex 12,32 #25,7; 35,28; 47,28 #Iob 14,1; Ps 90,9; Ef 5,16 #Ex 1,11; 12,37 #41,56-57 #Prov 11,26 #Lam 1,11; 5,9; Neh 5,3 #45,6 #41,34 #Esd 7,24 #35,11; 46,3; Dt 26,5; Ps 105,24 #49,29-32; 50,5-13 #50,24-25 #23,19-20 #1Rg 1,47
Selectat acum:
Geneza 47: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași