Geneza 33
33
Împăcarea lui Iacób cu Esáu
1Iacób și-a ridicat ochii și s-a uitat; și, iată, venea Esáu, care avea cu el patru sute de oameni. Atunci și-a împărțit copiii între Léa, Rahéla și cele două servitoare. 2Le-a pus pe servitoare cu copiii lor înainte, pe Léa și copiii după ei și pe Rahéla și Iosíf în urmă. 3El a trecut înaintea lor și s-a prosternat până la pământ de șapte ori, până când s-a apropiat de fratele său. 4Esáu a alergat în întâmpinarea lui, l-a îmbrățișat, i-a căzut pe grumaz și l-a sărutat#33,4 Aici, ca și în Lc 15,11-32, sărutul nu este doar expresia unor sentimente de bucurie, ci și un semn al iertării (cf. 2Sam 14,33).. Și au plâns. 5Și-a ridicat ochii, a văzut femeile și copiii și a zis: „Cine sunt aceștia [care sunt] cu tine?”. [Iacób] a răspuns: „Copiii pe care Dumnezeu s-a milostivit [să-i dăruiască] servitorului tău”. 6Atunci s-au apropiat servitoarele, ele și copiii lor, și s-au prosternat; 7apoi s-au apropiat și Léa și copiii ei și s-au prosternat; iar la urmă s-au apropiat Iosíf și Rahéla și s-au prosternat.
8El a zis: „Ce ai [de gând] cu toată tabăra pe care am întâlnit-o?”. [Iacób] i-a zis: „Pentru ca să aflu har în ochii stăpânului meu”. 9Esáu a zis: „Eu am destul, fratele meu; să fie ale tale cele pe care le ai!”. 10Iacób a răspuns: „Nu, te rog! Dacă am aflat har în ochii tăi, primește darul meu din mâna mea; căci am văzut fața ta așa cum aș fi văzut fața lui Dumnezeu, așa de binevoitor mi-ai fost. 11Primește, te rog, binecuvântarea mea#33,11 Din context, rezultă că este vorba despre darurile pe care Iacòb i le face lui Esàu., care ți-a fost adusă, fiindcă Dumnezeu s-a milostivit de mine și am de toate!”. Și a stăruit, iar el a primit.
Separarea lui Iacób de Esáu#33,12 Neîncrezându-se în Esàu, Iacòb îl lasă pe acesta să plece înainte și, în loc să-l urmeze, o ia în altă direcție.
12[Esáu] a zis: „Să plecăm și să mergem#33,12 LXX adaugă: „cât mai repede” și omite restul versetului. BOR traduce: „eu însă îmi voi potrivi pasul cu tine”.; eu voi merge înaintea ta”. 13[Iacób] i-a zis: „Domnul meu știe că fiii sunt gingași și că am în grijă oi și vaci care alăptează; dacă le mânăm, într-o singură zi va muri toată turma. 14Domnul meu s-o ia înaintea servitorului său; și eu voi pleca pe urmă, la pas cu turma#33,14 Lit.: „cu lucrarea turmei”. LXX are: „iar eu voi prinde puteri pe drum după răgazurile celor dinaintea mea”. de dinaintea mea și la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seír”. 15Esáu a zis: „Să-ți las din oamenii care sunt cu mine?”. El a spus: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge că am aflat har în ochii stăpânului meu!”. 16În acea zi, Esáu s-a întors pe drumul său spre Seír. 17În ceea ce-l privește, Iacób a plecat spre Sucót. Și-a construit o casă și a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului numele de Sucót#33,17 Numele „Sucot” înseamnă „colibe, corturi”. Sucot era o cetate la est de Iordàn, în teritoriul lui Gad (Ios 13,27). Bătrânii din această cetate au refuzat ajutorul pentru Ghedeòn în urmărirea madianiților, fapt pentru care se va răzbuna împotriva lor (Jud 8,5-7.14-16). În timpul lui Solomòn era un loc la sud de Valea Iordànului, unde au fost turnate vasele din bronz pentru templu (1Rg 7,46; 2Cr 4,17). Dacă Sucot corespunde localității moderne Tell Deir-Alla, atunci Iacòb, în loc să se îndrepte spre sud, spre Seír, a mers spre nord, câțiva kilometri de la râul Iabòc..
Sosirea la Síhem
18Iacób a ajuns cu bine#33,18 LXX a înțeles cuvântul ebraic „šālēm”, care înseamnă „cu bine, sănătos și teafăr”, ca fiind un nume de localitate: „Șalem”. în cetatea Síhem, care este în țara Canaán, când a venit din Padán-Arám și și-a fixat tabăra în fața cetății. 19A dobândit partea de câmp unde și-a întins cortul din mâna fiilor lui Hamór#33,19 Lit.: „fiii măgarului”, posibilă referință la o practică atestată la Mari, conform căreia membrii unei comunități erau într-un raport de alianță încheiat printr-un ritual de sacrificare a unui măgar., tatăl lui Síhem, cu o sută de chesíta#33,19 Unitatea monetară a ținutului. Nu se cunoaște valoarea acestei unități monetare. LXX interpretează termenul ebraic „qᵊsîṭāʰ” cu „miei”.. 20A ridicat acolo un altar și l-a numit#33,20 LXX are: „l-a invocat pe”. „El-Elohé-Israél#33,20 Adică: „Dumnezeu este Dumnezeul lui Israèl”. „El” era numele Dumnezeului suprem al locuitorilor din regiune. Astfel, există acest nume divin în locurile sfinte frecventate de Abrahàm (Gen 21,30). Pentru autorul biblic, „El” este un nume al Dumnezeului lui Israèl, așa cum fusese sugerat din relatarea de la Iabòc (Gen 32,29). Textul face parte din genul literar al contractului de vânzare-cumpărare de imobile după tradiția amoree. Sunt prezente toate elementele unui act notarial: data (când s-a întors din Padàn-Àram), contractanții, hotarele cadastrale, prețul stabilit (100 de chesita), trecerea în proprietate (construirea altarului în cinstea propriului zeu) și jurământul.”. #Prov 16,7 #32,7 #32,8 #45,14-15; Lc 15,20 #32,6 #32,31 #32,4; Dt 2,4 #Ios 13,27; Jud 8,5-6 #25,20 #12,6; 48,22; Ios 24,32; In 4,6 #49,5-7
Selectat acum:
Geneza 33: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași