Geneza 31
31
Întoarcerea lui Iacób în Canaán#31,0 Gen 31 scoate în evidență dreptatea lui Iacób și protecția divină care nu apăreau cu claritate din relatarea profană a Gen 30.
1[Iacób] a auzit cuvintele fiilor lui Lában, care ziceau: „Iacób a luat tot ce era al tatălui nostru și din cele ale tatălui nostru și-a făcut toată această bogăție”. 2Iacób s-a uitat la fața lui Lában; și iată că nu mai era cu el ca mai ieri și alaltăieri#31,2 Lit.: „ieri și a treia zi”.! 3Domnul i-a zis lui Iacób: „Întoarce-te în țara părinților tăi și la rudele tale! Eu voi fi cu tine”. 4Iacób a trimis să le cheme pe Rahéla și pe Léa#31,4 Soțiile unui adoptat plătit aparțineau tatălui lor. Iacòb însă vrea să le aibă cu sine. la câmp, unde era turma lui. 5El le-a zis: „Eu văd că fața tatălui vostru nu mai este cu mine ca mai ieri și alaltăieri; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine. 6Voi înșivă știți că l-am slujit pe tatăl vostru cu toată puterea mea. 7Dar tatăl vostru m-a înșelat și mi-a schimbat plata de zece ori; însă Dumnezeu nu i-a dat să-mi facă rău. 8Când el zicea așa: «Cele brumării să fie plata ta!», toate oile fătau miei brumării. Iar când zicea: «Cele dungate să fie plata ta!», toate oile fătau miei dungați. 9Și așa a luat Dumnezeu turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie. 10La vremea când oile erau în călduri, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că țapii și [berbecii] care se urcau pe capre și pe oi erau dungați, brumării și bălțați. 11Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: «Iacób!», și eu am răspuns: «Iată-mă!». 12El a zis: «Ridică-ți ochii și privește: toți țapii și berbecii care se urcă pe capre și pe oi sunt dungați, brumării și bălțați; am văzut tot ce ți-a făcut Lában! 13Eu sunt Dumnezeul din Bétel#31,13 LXX traduce: „Eu sunt Dumnezeul care ți s-a arătat în locul lui Dumnezeu”. Ar putea fi și o aluzie la un cult adus zeului Bet-El, cult atestat în Fenicia și în Insulele Elefantine (cf. Gen 35,7; Zah 7,2)., unde ai uns [cu untdelemn] stela, unde mi-ai făcut un jurământ. Acum, ridică-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de naștere!#31,13 LXX adaugă: „iar eu voi fi cu tine”.»”.
14Rahéla și Léa au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru? 15Oare nu ne-a considerat el ca străine, căci ne-a vândut și ne-a mâncat și argintul nostru? 16Căci toată bogăția pe care Dumnezeu a despuiat-o de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri#31,16 În Mesopotàmia exista obiceiul ca suma oferită socrului de către mire cu ocazia căsătoriei să fie dată cel puțin în parte miresei, însă Làban a profitat singur de serviciile prestate de Iacòb.. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu!”. 17Iacób s-a ridicat și și-a pus copiii și soțiile pe cămile. 18Și-a condus toată turma și toate bunurile pe care le avea, toată turma pe care o dobândise și toată agoniseala pe care o adunase în Padán-Arám#31,18 Adaos de natură juridică din tradiția sacerdotală care justifică proprietatea legitimă a lui Iacòb. ca să plece la tatăl său, Isáac, în țara Canaán. 19În timp ce Lában era plecat să-și tundă oile, Rahéla a furat terafímii#31,19 Terafimii erau niște idoli domestici care aparțineau de drept moștenitorului. Sunt un fel de reprezentări de idoli mici de lemn care se țineau în casă. Sunt dovada existenței politeismului în perioada patriarhală și au fost combătuți de religia iahvistă monoteistă (cf. 2Rg 23,24; Ez 21,26; Zah 10,2). care erau ai tatălui ei; 20și Iacób l-a păcălit#31,20 Lit.: „i-a furat inima”, în sens figurat. Expresia se găsește și în 2Sam 15,6. pe Lában, arameul, prin aceea că nu i-a făcut cunoscut că vrea să plece, 21ci a fugit cu tot ce avea; s-a ridicat, a trecut Râul#31,21 Este vorba de Eufràt. și s-a îndreptat spre muntele Galaád#31,21 Lit.: „și-a pus fața spre”. Galaàd este o regiune muntoasă fertilă în TransIordània, la peste 600 de km de la Padàn-Àram, unde se vor lupta Àrameii cu Israèliții în perioada monarhiei..
Înțelegerea dintre Lában și Iacób
22A treia zi i s-a făcut cunoscut lui Lában că Iacób a fugit. 23I-a luat cu el pe frații săi#31,23 Nu este vorba de frați în sens strict, ci de rude și vecini apropiați., l-a urmărit cale de șapte zile și l-a ajuns la muntele Galaád. 24Dar Dumnezeu a venit noaptea în vis la Lában, arameul, și i-a zis: „Ferește-te, nu cumva să-i vorbești lui Iacób nici de bine, nici de rău!”. 25Lában l-a ajuns pe Iacób. Iacób își fixase cortul pe munte; și tot pe muntele Galaád și l-a fixat și Lában cu frații lui.
26Atunci Lában i-a zis lui Iacób#31,26 Gen 31,26-44 este un exemplu de controversă bilaterală: a) 26-30: rechizitoriul lui Làban cu o acuză dublă; b) 31-32: răspunsul lui Iacòb și dezvinovățirea proprie; c) 33-35: probele; a’) 36-42: rechizitoriul lui Iacòb cu o acuză dublă; b’) 43-44: răspunsul și rezoluția lui Làban.: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai furat și mi-ai condus fiicele ca pe niște captive [luate] cu sabia? 27Pentru ce ai fugit pe ascuns și m-ai furat?#31,27 LXX omite această propoziție. Și de ce nu mi-ai făcut cunoscut? Căci te-aș fi trimis cu bucurie și cu cântece, cu tamburine și harpă. 28Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut fiii și fiicele. Te-ai purtat ca un om fără minte. 29Mâna mea cea puternică#31,29 Lit.: „a lui Dumnezeu”. ar putea să vă facă rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit noaptea trecută și mi-a zis: «Ferește-te, nu cumva să-i vorbești lui Iacób nici de bine, nici de rău!». 30Și acum, [să zicem] că ai plecat pentru că ți-e dor de casa tatălui tău, dar de ce ai furat dumnezeii mei?”.
31A răspuns Iacób și i-a zis lui Lában: „Mi-a fost frică, pentru că îmi ziceam: «Nu cumva să-mi răpești fetele de la mine!#31,31 LXX adaugă: „și toate ale mele”.». 32La cine vei găsi dumnezeii tăi, nu va mai fi viu. În fața fraților noștri, caută și, [de vei găsi] la mine ceva din ce-i al tău, ia-ți-l!”. Dar Iacób nu știa că Rahéla îi furase#31,32 LXX redă acest verset astfel: „Caută ce este al tău la mine și ia-ți-l! Dar el n-a găsit nimic la el. Și i-a zis Iacòb: «La cine vei găsi dumnezeii tăi, acela nu va trăi înaintea fraților noștri. Iacòb nu știa că Rahèla, soția sa, îi furase»”.. 33Lában a intrat în cortul lui Iacób, în cortul Léei, în cortul celor două servitoare și n-a găsit nimic. A ieșit din cortul Léei și a intrat în cortul Rahélei. 34Rahéla însă luase terafímii și-i pusese în samarul cămilei și ședea deasupra. Și a scotocit Lában prin tot cortul, dar n-a găsit [nimic]. 35Ea a zis tatălui ei: „Să nu te superi, Domnul meu, că nu mă pot ridica înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor!#31,35 Scena este plină de sarcasm, ironizând neputința idolilor care pot fi furați, ascunși sau se poate sta așezat deasupra lor (cf. Is 46,1-2). Pentru evreul din Antichitate care asculta această istorisire, ea avea o relevanță aparte; după Lev 15,19-33, cine atinge lucrurile pe care s-a așezat o femeie în această stare devine impur.”. A căutat, dar n-a găsit terafímii.
36Iacób s-a mâniat și s-a certat#31,36 Lit.: „să nu se mânie ochii tăi!”. Această ceartă sau dispută („rîḇ”) presupune acuzații din ambele părți. Era o formă de confruntare prejuridică și mai apoi o confruntare preliminară de mare importanță în Israèlul de la începuturi. Disputa se putea încheia printr-o înțelegere sau printr-un pact. cu Lában. I-a răspuns Iacób și i-a zis lui Lában: „Care este vina mea și care este păcatul meu de mă persecuți din urmă?#31,36 Rechizitoriul lui Iacòb este vehement (v. 36-42). Discursul lui, paralel cu cel al lui Làban, are o dispoziție perfectă cu scopul de a demonstra adversarului propria loialitate: a) v. 36b-37: declarația de nevinovăție și apelul la martori. b) v. 38: 20 de ani de prosperitate a turmelor. c) v. 39-40: loialitate și generozitate în serviciu; b’) v. 41: 20 de ani de slujire fără cusur, în cIùda schimbării plății; a’) v. 42: protecția lui Dumnezeu și apărarea nevinovăției. 37Căci ai scotocit prin toate lucrurile mele și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Pune-le aici înaintea fraților mei și fraților tăi ca să decidă ei între noi amândoi! 38Iată, de douăzeci de ani sunt cu tine; oile și caprele tale n-au lepădat, iar berbecii turmei tale nu ți i-am mâncat. 39Nu ți-am adus animale sfâșiate de fiare: eu, de la mine, te-am despăgubit pentru ele#31,39 Lit.: „purificat”. Un animal sfâșiat de fiare nu era imputat păstorului dacă aducea urme din animalul care fusese sfâșiat.; căutai la ceea ce se fura ziua sau la ce se fura noaptea. 40Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig și somnul nu se lipea de ochii mei. 41Așa mi-au fost mie cei douăzeci de ani [de când sunt] în casa ta; ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat plata. 42Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Abrahám și Cel temut de Isáac#31,42 Termenul ebraic „p̄aḥaḏ” a fost înțeles în diferite moduri: a) frica; b) refugiul lui Isàac; c) ruda sau casnicul lui Isàac; d) nume propriu care desemnează zeitatea ancestrală a fiilor lui Iacòb. Dar varianta cea mai probabilă este: „Cel de care se teme Isàac” sau „Cel temut de Isàac”, desemnând divinitatea de care trebuie să avut teamă așa cum un fiu se teme de părinte., nu ar fi fost cu mine, acum m-ai fi trimis [cu mâinile] goale. Dar Dumnezeu a văzut umilirea mea și osteneala palmelor mele și a decis ieri [noapte]”.
Alianța dintre Iacób și Lában
43Lában i-a răspuns lui Iacób și i-a zis: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, fiii aceștia sunt fiii mei, turma aceasta este turma mea și tot ce vezi tu este al meu. Și ce pot face eu azi pentru aceste fiice ale mele sau pentru fiii lor pe care i-au născut? 44Acum, vino să încheiem o alianță între mine și tine și să fie o mărturie între mine și tine!”#31,44 LXX adaugă: „Iacòb i-a zis: «iată, nimeni nu este cu noi! Vezi, Dumnezeu este martor între mine și tine!»”. Această formulare dă mai mult sens versetului. De fapt, alianța, „Bᵊrîṯ”, nu poate fi o mărturie; este vorba despre o mărturie, „ʿēḏāʰ” (= „comunitate”), răspândită în ambientul semitic. Vechiul Orient a lăsat numeroase tratate de felul acesta, care determină fie protecția soției, ca aici, fie frontierele dintre teritorii; divinitatea era martor, deci garant al acestor alianțe. Urmând tradiția iahvistă și elohistă, în această relatare martori vor fi atât stela, cât și movila de pietre, puse în relație cu numele țării, Galaàd.. 45Iacób a luat o piatră și a ridicat-o ca stelă. 46Iacób a zis fraților săi: „Strângeți pietre!”. Ei au luat pietre și au făcut o movilă; și au mâncat acolo pe movilă#31,46 LXX adaugă: „și au băut acolo, pe movilă. Și i-a zis Làban: «Movila aceasta este martor între mine și tine»”.. 47Lában a numit-o Iegár-Sahadúta#31,47 Lit.: „movila martor”. și Iacób a numit-o Galeéd#31,47 Lit.: „movila martor”.. 48Lában a zis: „Movila aceasta să fie astăzi mărturie între mine și tine!”. De aceea, i-a pus numele Galeéd#31,48 LXX redă v. 48 astfel: „Làban i-a zis lui Iacòb: «Iată, movila aceasta și stâlpul acesta pe care le-am așezat între mine și tine: martor este movila aceasta și mărturie este stâlpul acesta». De aceea i s-a pus numele «Movila este martor»”. 49și Míțpa#31,49 Lit.: „veghere”. LXX traduce: „vedenie”., pentru că a zis: „Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul! 50Dacă le vei umili pe fiicele mele și dacă vei mai lua alte soții în afară de fiicele mele, vezi – chiar dacă nu este nimeni cu noi –, Dumnezeu este martor între mine și tine”#31,50 v. 51 lipsește din LXX, întrucât textul se găsește în v. 48 din LXX.. 51Lában i-a zis lui Iacób: „Iată movila aceasta și iată stela pe care am ridicat-o între mine și tine! 52Movila aceasta să fie martoră și stela să fie martoră că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stela aceasta, cu [gând] rău, ca să [ne] facem rău. 53Dumnezeul lui Abrahám și Dumnezeul lui Nahór să judece între noi – acesta era Dumnezeul tatălui lor”#31,53 LXX și unele manuscrise Iùdaice nu conțin această glosă. Autorul consideră că, deși textul invocă drept martori două nume divine diferite (Dumnezeul lui Abrahàm și Dumnezeul lui Nahòr), era vorba, de fapt, de unul și același Dumnezeu.. Iacób a jurat pe cel temut de tatăl său, Isáac. 54Iacób a adus o jertfă pe munte și i-a chemat pe frații lui să mănânce pâine; ei au mâncat pâine și au petrecut [noaptea] pe munte. #Qoh 4,4 #26,3; 28,15 #30,29 #Ps 105,14 #16,7; 48,16; 28,12 #28,18-22 #Jud 17,5; 1Sam 19,13; 2Rg 23,24; Os 3,4 #Dt 21,10-14; 1Sam 30,2 #31,19 #31,19 #Lev 15,19-20 #31,24.29 #21,32 #Jud 11,10; 1Sam 12,5 #26,30
Selectat acum:
Geneza 31: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași