Geneza 28
28
1Isáac l-a chemat pe Iacób, l-a binecuvântat și i-a poruncit, zicându-i: „Să nu-ți iei soție dintre fiicele lui Canaán! 2Ridică-te, mergi la Padán-Arám, în casa lui Betuél, tatăl mamei tale, și ia-ți de acolo o soție dintre fiicele lui Lában, fratele mamei tale. 3Dumnezeul cel Atotputernic#28,3 Ebr.: „ʾēl šadday”; vezi nota la Gen 17,1. să te binecuvânteze, să te facă rodnic și să te înmulțească, ca să devii o adunare de popoare! 4Să-ți dea binecuvântarea lui Abrahám ție și descendenței tale cu tine, ca să moștenești țara în care locuiești ca străin, [țară] pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Abrahám!”. 5Isáac l-a trimis pe Iacób, care s-a dus la Padán-Arám, la Lában, fiul lui Betuél, arameul, fratele Rebécăi, mama lui Iacób și a lui Esáu.
Esáu se căsătorește cu o Ismaèlítă
6Esáu a văzut că Isáac îl binecuvântase pe Iacób și-l trimisese la Padán-Arám ca să-și ia de acolo o soție și că, binecuvântându-l, îi poruncise, spunând: „Să nu-ți iei soție dintre fiicele lui Canaán!”, 7și că Iacób ascultase de tatăl său și de mama sa și plecase la Padán-Arám. 8Esáu a văzut că fiicele lui Canaán erau rele în ochii lui Isáac, tatăl său#28,8 Interzicerea căsătoriilor cu femei străine corespunde perioadei istorice a patriarhilor și, deși a păstrat o mare importanță pentru Israélul din toate timpurile, această interdicție nu a intrat niciodată în Decalog sau într-o altă serie de porunci.. 9Esáu s-a dus la Ismaél și a luat-o de soție, pe lângă soțiile pe care le avea, pe Mahalát, fiica lui Ismaél, fiul lui Abrahám, sora lui Nebaiót.
IACÓB, LA LÁBAN
Visul lui Iacób; votul de la Bétel#28,10 Relatarea este un amestec de tradiții. Visul despre scara care conduce la cer este o idee mesopotamiană care simbolizează turnurile etajate, zigurat (cf. Gen 11). Domnul, în viziune, reînnoiește promisiunile făcute lui Abrahàm și Isàac, iar Iacòb îl recunoaște ca Dumnezeul său (Gen 25,13-16.19.21). Detaliile povestirii măresc prestigiul sanctuarului de la Bètel (1Rg 12,29-30). Mai mulți Sfinți Părinți, urmându-l pe Filon, au văzut în scara lui Iacòb imaginea providenței pe care Dumnezeu o exercită pe pământ prin slujirea îngerilor. Pentru alții, scara prefigurează Întruparea Cuvântului, punte între cer și pământ. Gen 28,17 este folosit de liturgie pentru Oficiul și Liturgia de la sfințirea unei biserici.
10Iacób a ieșit din Béer-Șéba și a mers spre Harán. 11A ajuns la un anumit loc și a rămas acolo peste noapte, căci soarele apusese; a luat [o piatră] dintre pietrele din acel loc, a pus-o sub cap și s-a culcat în acel loc. 12Și a avut un vis#28,12 Este primul vis relatat în Vechiul Testament. Noaptea și somnul constituie un spațiu care nu-i aparține omului, ci numai lui Dumnezeu (Iob 4,12-21; Ps 3,4) și constituie o ambientare simbolică a ceea ce se va întâmpla (cf. 1Rg 3,5): credinciosul își petrece noaptea într-un spațiu „sacru” în așteptarea visului revelator acordat de divinitate..
Iată, o scară#28,12 Cuvântul ebraic „sullām” apare numai aici în Biblie și poate desemna fie o scară, fie trepte ca la piramide sau la turnurile suspendate din Babilon. sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul#28,12 Scara văzută de Iacób în vis și care ajunge până la cer este o paralelă la turnul Babél (Gen 11,4), dar asemănarea se oprește aici. Spre deosebire de turnul Babél, scara lui Iacób nu este o realizare a iluziilor de mărire ale omului. Este o cale prin care Dumnezeu însuși i se face cunoscut lui Iacób.; iar îngerii lui Dumnezeu#28,12 Îngerii lui Dumnezeu sunt la fel ca fiii lui Dumnezeu (și în Iob 1,6 și 2,1), ființe cerești care stabilesc legătura dintre cer și pământ. Ființe cerești sunt prezente și în Is 6 în legătură cu Dumnezeu șezând pe tron în sanctuarul lui. urcau și coborau pe ea#28,12 Versetul este preluat în In 1,51 cu sensul că, de acum înainte, legătura dintre cer și pământ nu mai este templul, ci persoana lui Isus., 13iar Domnul, care era deasupra ei, i-a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abrahám, tatăl tău, și Dumnezeul lui Isáac. Pământul pe care dormi ți-l voi da ție și descendeței tale 14și va fi descendența ta ca pulberea pământului. Ei se vor răspândi spre vest și spre est, spre nord și spre sud. În tine și în descendența ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului. 15Iată, eu sunt cu tine și te voi păzi oriunde vei merge#28,15 Expresie tipică genului literar al călătoriilor, întâlnit îndeosebi în Psalmi (cf. Ps 23; Evr 13,5).; te voi aduce înapoi în pământul acesta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ți-am spus”#28,15 Această promisiune reia promisiunile făcute lui Abrahàm în Gen 12,13 (cf. și Gen 15; 22) și lui Isàac în Gen 26.. 16Iacób s-a trezit din somnul său și a spus: „Într-adevăr, Domnul este în locul acesta, și eu nu știam!”#28,16 În timpul nopții, dar treaz, Iacòb recunoaște cu venerație religioasă manifestarea misterului tremendum et fascinans în locul acela. Cele două titluri, „casa lui Dumnezeu” și „poarta cerului”, sunt o confruntare apologetică cu teologia templului Mesopotàmian. Nu Babilonul („bab-ilani” – „poarta zeilor”) și nici templul său nu sunt locuința divinității, ci Bètel („casa lui Dumnezeu”). Tradiția patriarhală din acest text este legată de sanctuarul locului existent înainte de centralizarea cultului, realizată odată cu reforma deuteronomică (Dt 12,2-12).. 17S-a speriat și a zis: „Cât de înfricoșător este locul acesta! El nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului!”. 18Iacób s-a sculat dimineața și a luat piatra pe care o pusese sub cap, acolo a pus-o ca o stelă#28,18 Stâlpii sau stelele erau răspândite în cultele din Orientul Antic (de ex. stelele de la Ghezer, de la Biblos, de la Assur). Aveau diferite semnificații. Aici „stela” comemorează protecția lui Dumnezeu. Mai târziu, legislația deuteronomistă va căuta să facă să dispară aceste pietre care favorizau practicile Canaaneene (Dt 7,5; 12,3; 16,22). și a turnat untdelemn peste vârful ei. 19A dat locului aceluia numele de Bétel, dar, la început, numele cetății era Luz#28,19 Ritualul ridicării unei stele a fost interzis în mod explicit de Ex 34,13; Dt 12,3; 2Rg 18,4 și este aspru criticat de Os 10,2 și Ier 2,27. Explicația din v. 19 arată cum a putut să apară și să se mențină tradiția legată de sanctuarul renumit de la Bètel, un sanctuar regal în timpul monarhiei Israèlite (cf. 1Rg 12,26-30; Am 7,13), distrus abia în epoca lui Iosia ( 2Rg 23,15). Vechea denumire de Luz se pare că indică mai degrabă o localitate distinctă de Bètel (Ios 16,2; 18,13). Probabil Luz era cetatea fortificată, în timp ce Bètel era doar sanctuarul. Redactorul final le-ar fi amestecat pentru a pierde localizarea exactă a unui templu eterodox din timpul său..
20Iacób a făcut un vot: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine și mă va ocroti pe drumul acesta pe care eu merg, dacă îmi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac 21și dacă mă va face să mă întorc în pace la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. 22Iar această piatră pe care am pus-o ca stelă [de aducere aminte] va fi casa lui Dumnezeu și, din tot ce îmi va da, îi voi oferi a zecea parte”#28,22 Zeciuiala era o ofrandă adusă divinității de către Canaaneeni; totodată era un impozit regal la vechii orientali (cf. Gen 14,20; 1Sam 8,15). Aici, Iacòb socotește zeciuiala ca pe o plată adusă lui Dumnezeu. Deuterònomul insistă asupra aspectului de ofertă (Dt 12,6.18; 14,17; 26,11), iar tradiția sacerdotală face ca această zeciuială să fie acordată clerului Lèvitic (Num 18,21 șu).. #27,43 #17,4-5 #25,12-13 #Os 12,5; Înț 10,10; In 1,51 #11,31; 27,43 #12,2; 13,14-15; 15,5-6; 18,18; 22,17-18; 26,4 #26,3; 31,3.5; Dt 2,7 #Ex 3,5; 19,2 #35,14; 2Sam 18,18 #35,6; 48,3; Jud 1,22-23 #31,13 #14,20; Am 4,4
Selectat acum:
Geneza 28: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași