Ezechiel INTRODUCERE
INTRODUCERE
Textul și autorul.
Aparținând unei familii sacerdotale de la Ierusalím, Ezechièl, fiul lui Buzí, a fost dus în exil odată cu deportarea din 597 î.C. Apare în scenă numai din momentul vocației sale profetice. De acum înainte este cunoscut prin cartea care-i poartă numele. Epoca sa este perioada cea mai tragică din istoria Israèlului. La școala sacerdotală, Ezechièl a învățat să amintească cu nostalgie timpurile de fervoare religioasă din vechime. Acum, în Iùda, care a ajuns să plătească tribut, domnește Ioiachím (609-598 î.C.).
După trei ani de fidelitate față de Babilòn, acesta începe să se agite și se revoltă în 598 î.C. Babilònienii asediază și cuceresc Ierusalímul, mai întâi în 597 î.C., ducându-l în exil pe Ioiachín, cel care îi urmase la tron lui Ioiachím, decedat între timp. Între exilați se află și Ezechièl.
După 3-4 ani de exil, în iulie 593 î.C., într-o experiență mistică la râul Chebar, a primit vocația profetică, probabil când a împlinit treizeci de ani, vârstă la care, dacă ar fi rămas în țară, ar fi putut să înceapă slujirea preoțească.
În ciuda numeroaselor dificultăți, TM rămâne cel mai credibil. Versiunea LXX se demonstrează destul de mediocră din cauza unor omisiuni și interpretări de neînțeles. Uneori oferă totuși unele iluminări, în special cu sprijinul traducerii siriace și a Vulgàtei, mult mai apropiate de textul ebraic.
Teologia.
Tema principală a lui Ezechièl este gloria lui Yhwh. Ori de câte ori îi apare, el cade cu fața la pământ: atunci când are primul extaz, la râul Chebàr (Ez 1,2-28), și atunci când va vedea gloria Domnului reintrând în templu (Ez 43,3 șu). De aici izvorăște cea de-a doua temă, aceea a manifestării divine în întâmplările umane. Dumnezeul cel Preaînalt, Domnul universului și al istoriei, se revelează făpturilor sale inteligente și libere prin evenimente și prin mesaje. În mod special, Creatorul se revelează prin comunicări explicite. El i-a făcut cunoscute dintotdeauna Israèlului „evenimentele escatologice”, asaltul final al forțelor răului și prăbușirea lor definitivă (Ez 38–39).
Acțiunea supranaturală a lui Dumnezeu pretinde cooperarea umană. În mesajele profetului apare cu claritate conviețuirea activității divino-umane prin comuniunea de viață și de pace a omului cu Domnul său. Nu este suficient ca atotputernicia divină să săvârșească minuni și gesturi de bunătate: omul poate încă să opună rezistență și să-l refuze, dar, în acest caz, nu se va realiza mântuirea; aceasta va avea loc numai atunci când acțiunea lui Dumnezeu va întâlni deschidere și disponibilitate de primire.
Voind să reconducă făpturile sale pe calea dreptății și a mântuirii, Dumnezeu le cheamă pe unele dintre ele, le umple cu lumina sa, le dăruiește înțelepciunea și Duhul său și le conduce spre deplina realizare a planurilor sale.
Un element important al teologiei lui Ezechièl se concentrează asupra cultului. Ezechièl prevede o epocă finală a mântuirii pentru poporul ales: într-o zi, acesta va trăi în țara lui, în mijlocul națiunilor, liniștit și senin, în siguranță în fața oricărei incursiuni a puterilor răului, pe muntele cel sfânt spre care se vor îndrepta alte națiuni (Ez 17,2-24), în jurul sanctuarului reconstruit al lui Yhwh (Ez 40–48), sub conducerea principelui davidic înțelept (34,24-25; 37,25-28), aducându-i lui Dumnezeu un cult pur și sfânt prin observarea tuturor legilor sale (36,25-29; 43,1-12). La baza acestei noi conviețuiri va fi un principiu nou, interior, o cunoaștere-adeziune vie la Domnul (11,19-20; 36,25-26).
Structura.
Cartea profetului Ezechièl poate fi împărțită astfel:
I. INTRODUCERE (1,1–3,21)
II. ÎNAINTE DE ASEDIEREA IERUSALÍMULUI (3,22–24,27)
III. ORACOLE ÎMPOTRIVA NEAMURILOR (25,1–32,32)
IV. ÎN TIMPUL ȘI DUPĂ ASEDIEREA IERUSALÍMULUI (33,1–39,29)
V. „LEGEA” LUI EZECHIÈL (40,1–48,35)
Selectat acum:
Ezechiel INTRODUCERE: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași