Ezechiel 20
20
Istoria infidelităților lui Israél#20,0 În discursul din acest capitol, se pot distinge patru etape: a) Israèl în Egipt (v. 5-8); b) Israèl în pustiu (v. 2-16); c) Israèlul în Țara Promisă (v. 17-21); d) Israèl în ultima fază istorică (v. 22-26) (cf. Jud 2,16–3,6; Ps 78; 106; se poate adăuga paralelismul din Lev 26,14-46). Explicația cea mai logică este că în Ez 20, la fel ca și în celelalte pasaje amintite, s-a folosit un ritual, probabil un discurs penitențial, în care este reevocată istoria trecută, scoțând în evidență de mai multe ori păcatul lui Israèl printr-un procedeu în spirală, tipic semiților.
1În anul al șaptelea, în [ziua] a cincea a lunii a zecea, au venit niște oameni dintre bătrânii lui Israél ca să-l caute pe Domnul și s-au așezat înaintea mea. 2Cuvântul Domnului a fost către mine: 3„Fiul omului, vorbește-le bătrânilor lui Israél și spune-le: așa zice Domnul Dumnezeu: «Chiar ați venit să mă căutați? Viu sunt eu, nu mă voi lăsa căutat de voi» – oracolul Domnului Dumnezeu. 4Vrei să-i judeci sau îi vei judeca, fiu al omului? Fă-le cunoscute lucrurile abominábile ale părinților lor! 5Spune-le: așa vorbește Domnul Dumnezeu: «În ziua când l-am ales pe Israél, mi-am ridicat mâna#20,5 Gest de jurământ. pentru descendența casei lui Iacób; m-am făcut cunoscut lor în țara Egiptului, mi-am ridicat mâna pentru ei spunând: ‹Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru› ». 6În ziua aceea, mi-am ridicat mâna pentru ei ca să-i scot din țara Egiptului către țara pe care am căutat-o pentru ei, [țară] unde curge lapte și miere, podoabă printre toate țările. 7Atunci le-am zis: «Fiecare să-și arunce idolii dinaintea ochilor și să nu mai păcătuiască cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru». 8Dar ei s-au răzvrătit împotriva mea și nu au vrut să asculte de mine. Nimeni nu a aruncat idolii dinaintea ochilor săi și nici nu a părăsit idolii Egiptului. Atunci, am zis că îmi voi revărsa furia asupra lor ca să-mi potolesc#20,8 Lit.: „ca să-mi termin mânia”. mânia împotriva lor în mijlocul țării Egiptului#20,8 Cât privește idolatria în Egipt, nu există informații din alte tradiții. Ar putea fi o calificare nouă – nu nejustificată și în sintonie cu tema generală a capitolului – a primelor revolte la invitația de a pleca din Egipt pentru a merge să aducă jertfă Domnului (Ex 5,20 șu) sau a celor de la trecerea Mării Roșii (Ex 14,11 șu). Totuși, Ezechièl este singurul care face să ajungă atât de departe păcatul lui Israèl. În schimb, Osèa consideră că păcatul de idolatrie a fost comis pentru prima dată după intrarea în țara Canaàn (Os 9,10), în timp ce anumite texte din Pentateùh văd comiterea acestui păcat ceva mai devreme, încă din timpul pustiului (Ex 32–34).. 9Am făcut-o de dragul numelui meu, ca să nu fie profanat în ochii neamurilor unde erau ei, înaintea ochilor cărora mă făcusem cunoscut scoțându-i din țara Egiptului. 10I-am scos din țara Egiptului și i-am condus în pustiu. 11Le-am dat hotărârile mele și le-am făcut cunoscute judecățile mele, pe care, dacă omul le împlinește, va trăi prin ele. 12Ba chiar le-am dat și sabáturile#20,12 Zi privilegiată, întrucât este ultima zi a săptămânii, unitate de timp adoptată de semiți: în acest arc temporal, sabàtul este ziua de odihnă. Diferite motive justifică repaosul sabàtic: grija față de persoana umană (Ex 23,12; Dt 5,14), evocare a ieșirii din Egipt (Dt 15) sau încheierea creației (Gen 2,1-3; Ex 20,11). Dar sabàtul pare, odată cu circumcizia, să devină semnul unei anumite relații dintre popor și Dumnezeu (Ex 31,12-17; 35,2-3). În acest caz, el apare ca un dar pe care Domnul îl face pentru a arăta că-l pune deoparte pe Israèl dintre toate neamurile, adică îl consacră (Lev 20,8; 22,9). Aceasta este învățătura pe care o propune profetul Ezechièl: sabàtul este oferit (Ez 20,12) ca semn al relației speciale pe care Dumnezeu o stabilește cu Israèl, națiune pusă deoparte, popor consacrat; această zi trebuie să fie recunoscută ca fiind deosebită. Ea trebuie trăită ca o zi consacrată (Ez 20,20; 44,24). Cu toate acestea, Israèl trăiește sabàtul ca pe celelalte zile, profanându-l și respingând alianța. mele ca să fie semn între mine și ei, ca să știe că eu sunt Domnul care îi sfințesc. 13Dar casa lui Israél s-a răzvrătit împotriva mea în pustiu, nu au umblat în hotărârile mele și au respins judecățile mele, pe care, dacă un om le împlinește, trăiește prin ele. Au profanat foarte mult sabáturile mele, iar eu am zis: îmi voi revărsa furia asupra lor în pustiu ca să-i nimicesc#20,13 Lit.: „ca să-i termin”.. 14Dar am făcut-o de dragul numelui meu, ca să nu fie profanat în ochii neamurilor în văzul cărora îi făcusem să iasă. 15Ba chiar mi-am ridicat mâna față de ei în pustiu, ca să nu-i mai duc în țara pe care am vrut să le-o dau, [țară] unde curge lapte și miere și care este podoabă pentru toate țările. 16Pentru că au refuzat judecățile mele, nu umblă în hotărârile mele și pentru că au profanat sabáturile mele, căci inima lor umblă după idolii lor. 17Dar ochiul meu a avut milă de ei ca să nu-i nimicesc și nu i-am făcut să se sfârșească în pustiu.
18Atunci le-am zis fiilor lor în pustiu: «Nu umblați în hotărârile părinților voștri, nu păziți judecățile lor și nu vă întinați cu idolii lor! 19Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Umblați în hotărârile mele, păziți judecățile mele și împliniți-le! 20Sfințiți sabáturile mele și ele să fie un semn între mine și voi ca să cunoașteți că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!». 21Dar fiii s-au răzvrătit împotriva mea, nu au umblat în hotărârile mele, nu au păzit judecățile mele ca să le împlinească – pe care, dacă omul le împlinește, trăiește – au profanat sabáturile mele, iar eu am zis: «Îmi voi revărsa furia asupra lor ca să-mi potolesc mânia mea împotriva lor în pustiu». 22Apoi, eu mi-am tras înapoi mâna, deși am făcut-o de dragul numelui meu, ca [numele] să nu fie profanat în ochii neamurilor în văzul cărora i-am făcut să iasă. 23Chiar mi-am ridicat mâna față de ei în pustiu, ca să-i împrăștii printre neamuri și să-i risipesc în [alte] țări. 24Pentru că nu au împlinit judecățile mele, au refuzat hotărârile mele, au profanat sabáturile mele și ochii lor erau după idolii părinților lor. 25Ba chiar le-am dat hotărâri care nu erau bune și judecăți prin care nu puteau să trăiască. 26I-am lăsat să se întineze cu darurile lor, trecându-i [prin foc] pe toți întâii născuți#20,26 Lit.: „pe tot ceea ce deschide pântecele”. Oferirea primilor născuți este păcatul cel mai caracteristic al perioadei a treia din istoria Israèlului. Nu trebuie considerat că Israèlul ar fi acceptat de la început această practică, întrucât avea legea oferirii primilor născuți (Ex 22,28; 34,19). Numai în contact cu locuitorii din Canaàn, Israèl s-a contaminat uneori, fără a fi avut vreodată aprobarea legii lui Moise. ca să-i sperii și să știe că eu sunt Domnul.
27De aceea, fiul omului, vorbește casei lui Israél și spune-i că așa vorbește Domnul Dumnezeu: «M-au insultat părinții voștri comițând sacrilegiu împotriva mea. 28Când i-am dus către țara spre care mi-am ridicat mâna că le-o voi da, ei au văzut orice colină înaltă și orice copac stufos și au jertfit acolo jertfele lor, au adus acolo ofrandele lor provocatoare, au pus acolo miresme plăcute și au vărsat acolo libațiile lor». 29Dar eu le-am spus: «Ce este locul acela înalt unde mergeți?». Și s-a chemat numele lui «loc înalt» până în ziua de azi. 30De aceea, spune-i casei lui Israél: așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Vă întinați pe calea părinților voștri și vă desfrânați cu#20,30 Lit.: „după”. idolii lor?». 31Voi aduceți ofrandele voastre și-i treceți pe fiii voștri prin foc, vă întinați cu idolii voștri până astăzi și eu să mă las căutat de voi, casă a lui Israél? Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – nu mă voi lăsa căutat de voi. 32Ceea ce urcă în duhul vostru nu va fi; pentru că voi ziceți: «Vrem să fim ca neamurile, ca familiile țărilor și să slujim lemnului și pietrei!». 33Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – cu mână puternică, cu braț întins și cu mânie care se revarsă voi domni peste voi. 34Vă voi scoate din mijlocul popoarelor și vă voi aduna din țările unde ați fost împrăștiați cu mână puternică, cu braț întins și cu mânie care se revarsă. 35Vă voi duce către pustiul popoarelor#20,35 Expresia desemnează pustiul din Síria. și vă voi judeca acolo față către față. 36Așa cum i-am judecat pe părinții voștri în pustiul țării Egiptului, așa vă voi judeca pe voi – oracolul Domnului Dumnezeu. 37Vă voi face să treceți sub toiag#20,37 După unii autori, așa cum face păstorul pentru a număra oile; probabil, în sens mai general, cu semnificația de a le reconduce sub stăpânirea sa. și vă voi aduce la angajamentul alianței. 38Voi da deoparte pe cei care s-au răzvrătit și pe cei care s-au revoltat împotriva mea; îi voi scoate din țara în care locuiesc ca străini, dar nu vor intra în pământul lui Israél. Și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 39Cât despre voi, casă a lui Israél, așa spune Domnul Dumnezeu: «Mergeți și slujiți fiecare idolilor săi! Apoi, dacă voi nu mă veți asculta, numele meu cel sfânt nu va mai fi profanat cu ofrandele voastre și cu idolii voștri». 40Căci pe muntele meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israél – oracolul Domnului Dumnezeu – acolo îmi va sluji toată casa lui Israél, în întregime, în țară; acolo îi voi accepta și acolo voi căuta darurile voastre legănate și primiția darurilor voastre ridicate, împreună cu toate lucrurile voastre sfinte. 41Vă voi accepta ca pe o mireasmă plăcută când vă voi scoate din mijlocul popoarelor și vă voi aduna din țările unde ați fost împrăștiați și mă voi sfinți în voi în văzul neamurilor. 42Veți cunoaște că eu sunt Domnul când vă voi duce în pământul lui Israél, în țara spre care mi-am ridicat mâna că o voi da părinților voștri. 43Vă veți aminti acolo de căile voastre și de toate faptele voastre prin care v-ați întinat. Vă veți scârbi în fața voastră din cauza tuturor răutăților voastre pe care le-ați săvârșit. 44Veți cunoaște că eu sunt Domnul când vă voi face [aceasta] de dragul numelui meu, și nu după căile voastre rele și după faptele voastre stricate, casă a lui Israél!” – oracolul Domnului Dumnezeu#20,44 În țara dăruită din nou și în mod definitiv, în țara care constituie darul fundamental al harului divin, Israèl nu va mai cădea în idolatrie, ci va rămâne fidel Dumnezeului său, adoptând penitența în atitudinea sa spirituală (cf. Ez 6,8-10; 16,61-63).. #Ps 106 #8,1 #14,1-3 #23,2; 23,26 #Dt 7,6 #Ex 3,14 #Ex 3,8.17 #Ier 3,19 #23,3; Lev 18,3 #36,22; Is 48,11; Rom 6,22 ș.u. #Dt 1,34-35 #Lev 18,5 #20,9.14 #Ex 13,12 #20,41 #34,17 #40,2 #Ef 5,2 #20,34
Selectat acum:
Ezechiel 20: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași