Ezechiel 19
19
Lamentațiune pentru conducătorii lui Israél#19,0 Poemul din Ez 19 este o lamentațiune sub formă alegorică. Nu este ușor să-i fie înțelese toate elementele. Pornind de la imaginea leoaicei, o interpretare posibilă este aceasta: primul leu tânăr (v. 3-4) este Ioahàz, primul fiu al lui Iosía, deportat în Egipt de Faraònul Nèco (2Rg 23,29 șu); al doilea (Ez 19,5-9) este, probabil, Sedecía, celălalt fiu al lui Iosía, care i-a luat locul nepotului Ioiachín la sfârșitul primei deportări. El era fiul lui Ioiachím, ultimul rege, mort în 598 î.C. Dacă această ipoteză este adevărată, în v. 5-9 este nu doar o lamentațiune, ci și o profeție, întrucât Sedecía, în timpul în care a fost cântată lamentațiunea, nu fusese capturat și dus în exil. Este improbabil ca al doilea leu tânăr să fie Ioiachín: acest vlăstar din urmă, din dinastia Davidică, era pe placul deportaților și nu era logic ca Ezechièl să compună o lamentațiune pentru el. Și imaginea leoaicei, dacă este referită în mod concret la o singură regină mamă, ar confirma ideea de mai sus. Aceștia sunt fiii lui Hamitàl, Ioahàz ( 2Rg 23,31) și Sedecía ( 2Rg 24,18), dar nu sunt Ioiachím ( 2Rg 23,36) și Ioiachín.
1„Tu înalță o lamentațiune pentru conducătorii lui Israél!
2Spune: «Ce era mama ta?
O leoaică între lei,
culcată între leii tineri,
care-și crește micuții?»
3L-a crescut pe unul dintre micuți,
care a devenit un leu tânăr.
A învățat să-și prindă prada,
a devorat oameni.
4Au auzit de el neamurile
și a fost prins în groapa lor;
a fost dus cu belciuge în nas
în țara Egiptului.
5Ea a văzut că așteptarea
și speranța ei au pierit,
a luat pe un altul dintre micuți
și l-a făcut leu tânăr.
6El a umblat printre lei,
a devenit leu tânăr,
a învățat să-și prindă prada
și a devorat oameni.
7Le-a cunoscut pe văduvele sale,
a pustiit cetățile sale și a devastat țara
și ea s-a umplut
de sunetul răgetului său.
8S-au așezat împotriva lui neamuri
din provinciile din jur,
au întins plasa lor peste el
și a fost prins în groapa lor.
9L-au pus într-o cușcă, cu verigi în nas,
l-au adus la regele din Babilón;
l-au adus într-o fortăreață
ca să nu i se mai audă glasul
pe munții lui Israél.
10Mama ta era ca o viță, asemenea ție#19,10 Expresia folosită aici ar putea să însemne și: „în sângele tău”.,
plantată lângă apă.
Era roditoare și plină de ramuri
datorită apelor multe.
11Avea [ramuri]
ca niște toiege puternice,
ca și cele pentru sceptrele
celor care domnesc;
înălțimea ei se ridica
deasupra ramurilor
și mărimea ei se vedea
prin funzișul des.
12A fost smulsă cu furie
și aruncată la pământ;
vântul de la răsărit i-a uscat rodul:
a căzut și s-a uscat.
Toiagul cel puternic
a fost devorat de foc.
13Acum este plantată în pustiu#19,13 Aluzia la transplantarea viței în pustiu, chiar dacă scoate în evidență condiția dezolantă a monarhiei Davidice, indică o dată a refacerii ulterioare anului 587 î.C. Ar putea astfel să se refere împreună la cei doi vlăstari: Sedecía, cu ochii scoși și în afara oricărei posibilități de redresare, și Ioiachín, în care deportații continuă să-și pună speranțele lor slabe.,
într-un pământ uscat și secetos.
14Dar un foc a ieșit din toiag
și a devorat ramurile și roadele ei.
Nu mai este în ea toiag puternic,
sceptru pentru domnie.
Aceasta este o lamentațiune
și a rămas o lamentațiune”.
Selectat acum:
Ezechiel 19: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași